SATIRĂ LA ADRESA POLITICHIEI MIORITICE
Actorul, regizorul și profesorul de
actorie, Doru Ana propune o versiune a piesei scrisă în 1933 și o apropia de
zilele noastre. Fiind o personalitate multilaterală, Doru Ana înfăptuiește
“versiunea” textului, realizează regia spectacolului și interpretează rolul
generalului Stamatescu. Dorința sa de actualizare a piesei pornită de la
conceperea “versiunii”, se vrea a fi completată prin demersul regizoral și
rezultatul este o comedie spumoasă, chiar dacă teatral se poate sesiza
incoerență în aplicarea intențiilor.
Numeroasa distribuție include
personalități consacrate și tineri actori. Se simte însă, în tratarea evoluției
în acțiune a unor personaje, incoerență în stilul interpretării de către
actori. Unii actori uită că rezultatul comic al situațiilor și atitudinilor
este rod al interpretării dramatice sincere. Regizorul împinge spre grotesc
tratarea unor scene, cum ar fi aducerea lui Decebal Necșulescu pe un pat de
spital după ce a încasat o bătaie sau apariția bătăușilor legați cu frânghii.
Pilonul central al piesei este Decebal Necșulescu, luptător pentru parvenire în
cariera politică, se mută de la un partid la altul, înființează în final un
partid, e un escroc în politică și în relațiile sentimentale; acest personaj
ușor se poate regăsi printre politicienii parlamentari ai zilelor noastre.
Ovidiu Niculescu reușește în multe scene să prezinte admirabil personajul
Decebal Necșulescu, dar sunt și momente speciale ale relațiilor cu celelalte
personaje importante în care pierde din linia tipologică a individului escroc
mascat drept un om plin de bune intenții.
Excelentă
cu atenție la dezvoltarea coerentă a personajului Miza, este Adriana Șchiopu.
Actrița trăiește dramatic fiecare situație și relație a Mizei, soția
generalului Stamatescu și mama lui Platon, rezultatul fiind comicul de calitate
în caracterizarea unui personaj ridicol. O altă construcție de tipologie
coerent prezentată, oferă Doru Ana în generalul Stamatescu. Actorul își
lucrează migălos expresiile și ținuta pentru a reda dramatic situațiile în care
e implicat personajul și firește rezultatul este comic. Remarcabil tratează Dan
Condurache personalul Iorgu Langada, fost politician, socrul lui Decebal; cu
haz punctează bâlbăielile în pledoariile celui care nu mai vrea să fie
socialist în politică. Două personaje de plan secund, dar cu importanță comică
pentru conflict, prezintă cu mult umor Sergiu Fleșner pe Platon Stamatescu și
Ana Bianca Popescu pe Mitzi; fiul terorizat de mamă, Platon, devine un
“intelectual”, iar Mitzi secretara, o tânără îndrăgostită care vrea evadarea
din familia Necșulescu. Ana, unguroaica servitoare în casa lui Decebal, un rol
minor, prinde un farmec comic aparte în interpretarea reușită a actriței
Beatrice Peter.
Personaj important pentru derularea
conflictului este Nina, amanta lui Decebal care vrea să manipuleze interese prin
politică, dar interpreta Irina Rădulescu nu îi găsește întodeauna accente
comice prin expresie în definirea caracterului acestui personaj duplicitar.
Soțul Ninei, Bebe Damian, este un alt personaj simplist prezentat de actorul
Vlad Corbeanu, lipsit de accente în dorința de parvenire în lumea politichiei
sau în relația de îndrăgostit de Amelie, soția lui Decebal. Schematic este
redată și tipologia frivolei Amelie de către Ana Bart. Fratele lui Decebal,
Traian, un mic escroc, e rolul rezolvat modest de Radu Zetu. Personajelor Nina,
Bebe Damian, Traian și Amelie, nici regizorul nu le-a acordat o atenție
deosebită pentru susținerea complicatelor relații în care sunt active.
Distribuția se completează prin apariții în roluri secundare ale actorilor
Petre Moraru (Doctorul), Avram Birău (Comisarul), Mihai Mitițescu (Pișlică) și
Ciprian Chiricheș (Fane).
Tema politichiei mioritice fiind mereu
la ordinea zilei, stârnește întodeauna hazul de … necaz al publicului și “…
escu” în versiunea oferită de echipa de la Teatrul Mic, va avea succes chiar
dacă unele intenții de actualizare sunt incoerent plasate.