”CUM VĂ PLACE” - TEATRUL ”BULANDRA„ / Sala ”Toma Caragiu”

                                             CIRCOTECĂ

Afișul și programul de sală precizează: ”de William Shakespeare, un spectacol de Andreea Lucaci”. Publicul va asista trei ceasuri (!!) la să-i zicem un fel de ”adaptare” după piesa bătrânului William (1564 – 1616), ”Cum vă place”, scrisă probabil în 1600. Un memorabil spectacol cu această piesă s-a aflat mulți ani în repertoriul Teatrului ”Bulandra” după premiera din 1961; era regizat de unicul Liviu Ciulei. În 2023, teatrul a inițiat proiectul demn de apreciat - ”Tineri regizori” pentru a comemora o sută de ani de la nașterea lui Liviu Ciulei și a acorda o șansă urmașilor săi pe calea spinoasă a regiei. Regizoarea Andreea Lucaci a fost aleasă să facă un pas pe această cale cu piesa lui Shakespeare.

”Cum spune Pavel Bartoș ( n.n. prezentatorul apreciatei producții Pro Tv ”Vocea României”)  - SĂ FIE VOCE! ” este o replică din spectacol pentru a anunța un moment muzical.  Vocea” tinerei regizoare Andreea Lucaci vrea astfel să demonstreze că Shakespeare este contemporanul nostru și intervine în text cu brutalitate fără pic de logică. Legea dreptului de autor nu se aplică în cazul clasicilor care sunt luați de unii regizori drept pretext pentru a atrage publicul; piesele sunt ”adaptate” în numele originalității și actualizării, dar nu se precizeză acest demers. Puțini sunt regizorii care reușesc prin adaptare să întreprindă actualizarea temei, mesajului unei piese clasice, valoarea ei universală; își pornesc conceptul și de la traducerea în limba română.

Traducerea (Adrian Nicolae) folosește un limbaj stradal din care nu lipsesc însă, ”Lady” sau ”Sire” că doar acțiunea se petree la curtea unor nobili duci! Apar și numeroase ”songuri” cu stiluri muzicale desprinse din hip hop, pop și alte genuri stilistice ; nu lipsește și apropierea de manele că sunt la modă acum.

Regizoare, în strânsă colaborare cu scenografa Diana Nistor, transformă sala ”Toma Caragiu” într-un fel de arenă, cu spectatori plasați pe patru laturi ale scenei. Peste 70 de locuri din sală sunt trasformate în spațiu de joc dar ... folosite derizoriu. În mijlocul scenei la debutul reprezentației, domină un ring de box, se transformă apoi într-un bazin unde se pescuiește, dar se și strâng peturile aruncate de cei care nu protejează natura. Spațiul central de joc e ”mobilat” prin tot felul de indicii vizuale – tufe de verdeață, o statuetă, etc și mai sunt agățate rămășițe din zidul unui palat; evident, mai sunt agățate câteva ecrane pentru proiecții. Atmosfera solicitată de acțiunea complicată, nu e sugerată. 

Costumele se vor a fi atemporale, cu accente de trimitere spre epoca subiectului, dar nu servesc profilul personajelor. Scengrafia Dianei Nistor e realizată din ”reciclarea” elementelor din alte scenografi aparținând unor spectcole apuse. Intenția e bună pentru a face economie de fonduri pe acest timp de criză financiară, numai că e necesară și inspirație în folosirea lor. Inspirația lipsește.Vizual scenografia e un ”ghiveci” fără sensuri, împrăștiată pe diveresele spații de joc, de la scena centrală, la cel din sală, până la cele plasate la înălțime. Nu absentează din vizual nici fumul în debutul reprezentației, nici ploaia de confetti din final.

În programul de sală, Andreea Lucaci își motivează astfel viziunea sa regizorală: ”Pentru a „traduce” publicului contemporan raporturile dintre personaje și pentru a descrie contextul socio-politic care servește ca premisă a acțiunii, am folosit mijloace artistice proprii zilelor noastre. Astfel spectacolul ”Cum vă place” se întâmplă la intersecția dintre Shakespeare și noi”.

 ”Mijloacele artistice proprii zilelor noastre” ar fi telefoanele mobile care sunt repede uitate taman când conflictele se încing, cât și proiecțiile la care se apelează în câteva secvențe de dialog, cu imaginea în prim plan a celor care îl susțin pe scenă, dar și ... imagini din filme actuale de desen animat. De ce desene animate? ”Realitatea în ”Cum vă place” are consistența realității desenelor animate.” - mai precizează regizoarea. Evident, nu lipsesc nici lavalierele de amplificare a rostirii replicii de către actori! O astfel de viziune regizorală face greu de înțeles, chiar și subiectul piesei petrecute într-un ducat unde sunt ”Lady” și ”Sire”. ”Noutatea”, modernizarea, conceptului regizoral se vrea sporită și prin mișcarea scenică și expresiile corporale ale interpreților. Unele personaje devin caricaturi – preotul sau ciobanul, iar altele prind accente caricturale. Când Rosalinda – personajul principal, se travestește în bărbat, regia marchează transformarea cu indiciul ca interpreta să gesticuleze vulgar cu mâna pe sex. Efectele teatrale sunt superficial manevrate în scopul trimiterii spre zilele noastre; ele pot produce totuși, amuzamant unei categorii de public din zona ”analfabetismului funcțional”, dar distrug sensurile majore ale acestei ”comedii romantice”. Nu se descifrează tema centrală – DRAGOSTEA cu fațetele sale multiple, dictate de contextul acțiunii. Tema de secole este aceiași, iar bătrânul William o suprinde cu subtilitate. Viziunea regizoarei în numele noutății teatrale, spulberă mesajul tematic al piesei și afectează interpretarea actorilor. 

Distribuția cuprinde două generații de actori - cei cu expediență și cei la început de carieră; fiecare se manifestă diferit. Lipsește coordonarea regiei în îndrumarea actorilor, cu toate că Andreea Lucaci a studiat la UNATC mai întâi actoria și apoi regia. Majoritatea tinerilor distribuiți au realizat admirabil roluri în producțiile altor regizori. 

Maria Veronica Vârlan în Rosalinda încearcă să definească personajul tinerei îndrăgostite de Orlando și cauza refugiului travestirii în bărbat, în codrul Ardeni, în urma conflictului dintre părinți. O face sensibil în unele scene, dar personajul nu are coerență în evoluție. Același aspect al unei interptetări fragile se vede și la Celia, rol atribuit Silvanei Negruțiu. Și în interpretarea lui Orlando de către Florin Aioane se simte absența îndrumării regizorale pentru susținerea evoluției credibile a personajului în funcție de situația conflictelor. Tinerii interpreți, ca și unii colegi de generație în roluri de plan secund, dețin calități pentru profesia aleasă, dar în acest spectacol nu reușesc să le valorifice pe deplin pentru construcția substanței personajelor ce le revin. 

Viziunea regizorală folosește pentru altă reprezentație alți tineri actori în personajele Rosalinda, Orlando și Tocilă, Oliver, Oameni de curte / din pădure. În cazul actorilor cu expediență, inversează metoda, și le atribuie mai multe personaje de interpretat. Lui Șerban Pavlu, unul din actorii de valoare ai teatrului și filmului, îi revin – Ducele Surghiunit / Amiens / Sir Oliver Prstext / Nobil din pădure. Evident, că actorul rezolvă caracterizarea personajelor în nuanțe dramatice sau comice apreciabile. Un alt actor de valoare al teatrului, Lucian Ifrim se confruntă cu Jacques, Le Beau sau Frederic Urzupatorul. Desenul personajelor este cu pricepere făptuit, excelent fiind însă, în melancolicul Jacques. O compoziție propune Manuela Ciucur în bătrânul servitor Adam, ca apoi să fie Zeul Căsătoriei la finalul spectacolui; irepoșabilă este și interpretarea sa. Acești actori au lucrat însă, și sub bagheta unor regizori maeștri ca Liviu Ciulei ori Andrei Șerban.

”Cum vă place” în versiunea actuală a proiectului ”Tineri regizori” este un fel de circotecă teatrală. Se amestecă primitiv dorința de inovație teatrală, de modernizare, cu sensurile și substratul tematic al piesei lui Shakespeare, fără a transmite emoție și provocare publicului. Un astfel de experiment coboară nivelul actului teatral în haosul de a percepe contextul socio-politic care macină astăzi și publicul. Sunt puțini regizori tineri care servesc strălucit actualizarea unor piese clasice, rămase în istoria teatrului prin menirea lor de a pune publicului în față, oglinda realității.

P.S Teatrul ”Bulandra” a fost și este un vârf de lance al mișcării teatrale prin echipa de actori și regizori; ei au oferit publicului un repertoriu variat, dar consistent ca valoare cultural emoțională.

Astăzi, din repertoriul său va absenta spectacolul de mare rafinament ”Tatăl” prin retragerea de pe scenă a ... „tatălui”, interpretat de memorabilul actor – cetățean VICTOR REBENGIUC. Mulțumim din suflet acestui OM pentru cum de peste 70 de ani ne-a luminat mințile prin prezența pe scenă sau în filme, dar și în calitate de cetățean la dezbateri publice despre contextul socio-politic al realității curente. Vârsta nu îi mai permite actul de creator al personajelor interpretate, dar rămâne mereu în preajma noastră și îl prețuim și pentru gestul moral al retragerii. 

P.S. Direcția teatrului a acceptat retragerea și nu a înlocuit cu un alt actor interpretarea personajului celui care a fost ”TATĂL” emoțiilor Marelui Public timp de șapte decenii.