“CASTINGUL DRACULUI” – TEATRUL NAȚIONAL TÂRGU – MUREȘ, COMPANIA “TOMPA MIKLOS” (FNT)

SCURTE OBSERVAȚII

         Este incorect a face comentarii despre un spectacol  cu un text necunoscut, jucat într-o limbă străină ție, când lipsește o traducere convenabilă, fie prin proiecție, fie la cască. Acest inconvenient a apărut luni, 27 octombrie la reprezentația “Castingul dracului”, un spectacol de Radu Afrim, autor și al textului jucat în limba maghiară. Nu ne referim la incidentul petrecut la debutul reprezentației cu aparatura necesară traducerii, ci la faptul că proiecția traducerii vreme de două ceasuri și ceva, pe lateralele cu perdele negre, era stânjenită de proiectoare și luminată confuz.

         Spectacolul avea loc pe scenă, cu publicul pe gradenele plasate pe o parte și alta a spațiului de joc; decorul imaginat de Bartha Jozsef lăsa în centru o cale de joc actorilor, mărginită de intrarea în acțiune a personajelor – cu posibile imagini și din afară prin transparența geamurilor -, și printr-o mică scenă opusă, improvizată ironic pentru juriul castingului. Scenariul scris de Radu Afrim bănuim că era o satiră dură cu adersă la urmașii “epocii de aur” și “Cântării României” ; replica pe care nu o înțelegeam se pare că avea un substrat satiric precis drept motivare a demersului conceptului regizoral împins spre grotescul reflectării teatrale a unui casting ridicol. Numeroasele costume concepute cu fantezie de Cristina Milea serveau transformării miraculoase a actorilor în diverse personaje. Actorii erau admirabili. Mulți cântau și dansau cu precizie pentru a sprijini desenul tipologic al unor personaje. Serveau prin expresie și implicarea în situații, atmosfera satirei dorită și construită cu fantezia cunoscută și specifică lui Radu Afrim.

         Cu regret mai multe nu se pot spune despre “Castingul dracului”, decât că uimea prin sârguința actorilor, prin vizualizarea regiei și scenografiei, dar lipsa perceperii replicii lăsa confuz privitorul în privința scopului precis urmărit de realizatori prin acest spectacol dezvoltat pe linia grotescului.

P.S. LUNI, 27 OCTOMBRIE au mai fost prezentate în FNT spectacolele “TARTUFFE sau IMPISTORUL” și “ȘASE DIN 49” comentate pe acest blog, laolaltă cu “Amalia respiră adânc” (Teatrul Național din Cluj, text Alina Nelega, în regia lui Tudor Lucanu), “Mozart Steps” (Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu, un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu), “Cinci ore cu Mario” (Unteatru, text Miguel Delibes, regia Mariana Cămărășan).