JURNALUL FESTIVALULUi NAȚIONAL DE TEATRU, duminică, 28 octombrie

“ VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ “ – TEATRUL NAȚIONAL “ VASILE ALECSANDRI “ din IAȘI (Secțiunea : “De toate pentru toți “)

                  IMAGINAȚIE BOGATĂ, DAR ȘI INCOERENȚĂ

         Încercăm a trece peste observația că acest spectacol nu are nici o specificare pe afiș a fi “după” Shakespeare. Este un spectacol de Radu Afrim, reîntors după mulți ani la clasici, alegând acum pe bătrânul Will, în ideea de a îl contemporaneiza. “Scenariul” său reduce replica lui Shakespeare, o mai suplinește cu unele din limbajul “cool” și pare un divertisment mai original totuși, decât cele tv. Substanța cuvântului lui Shakespeare e distrusă însă, printr-un “scenariu” incorerent, servil imaginației teatrale debordante, specifice personalității acestui regizor care uită uneori de importanța cuvântului în teatru.

         Absurd forțează acțiunea în Grecia anului 2012 pentru a arăta că Shakespeare ar fi contemporanul nostru, dar fără o tendință politică. Lumea bolnavă de o criză gravă este indicată prin locul acțiunii – un club cu discoteca de rigoare și prin proiecții. Imagini cu conflictele de stradă din Atena se proiectează de la bun început pe televizorul din casa lui Tezeu, în vreme ce iubita sa Hipolita servește masa ; “familia” are și o pisică (excelentă “actriță”), care firește miorlăind atrage atenția mai mult decât proiecțiile, ca orice animăluț ajuns pe scenă. În finalul reprezentației alte proiecții discret plasate în fundalul de la clubul “Forest”, derulează imagini ce par a proveni de la mineriadele noastre ! De astă dată, decorul Iulianei Vîlsan e confuz ca imagine generală prin intenția constructului de a marca  mai multe posibile spații de joc. În centru, încearcă a defini un club, schelele din fundal,  servesc “muncitorii”, interpreții grupului de actori amatori de la nunta lui Theseus, actualul Tezeu, nu lipsec, un WC și nici un plan stângaci ridicat într-o parte a scenei ce s-ar vrea a fi o grădină, folosită derizoriu de regie, ca și “bucătăria” ducelui Atenei . Nici costumele scenografei nu servesc ca substanță, moda generației “cool” care se refugiază de criza de afară, în discotecă. Regizorul se pare că a vrut să prezinte ironic această generație, dar nu i-a reușit o vizualizare teatrală convingătoare.

         Ignorând intențiile lui Shakespeare de a derula conflictele pe mai multe planuri cu rost de argument, în acest spectacol personajele trăiesc doar viața plăcerilor la clubul “Forest”, fiind disperate după sex, băutură și droguri, totul cu efectele de rigoare.  Pădurea “visului” se mută la clubul cu “zânițe” sexy. O “zână” devine, de pildă, ca imagine, Marilyn Monroe și face sex în WC cu Demetrius; Puck e DJ la club, Titania un fel de matroană de bordel la “Forest”, Oberon se droghează mereu, etc. La club se va însura și Tezeu cu Hipolita, el fiind omul bogat care taie panglici de inaugurare și își serbează nunta cu spectacolul echipei de teatru de amatori a muncitorilor de pe schele. “ Transferurile” de imagine de la textul original, la conceptul regizoral sunt originale și multe chiar amuzante, dar ansamblarea lor prin montajul scenariului este exagerat condus și replica nu susține intențiile de vizualizare. Ideea bună de a transpune pe dulgher, tâmplar, croitor – personajele lui Shakespeare, în muncitorii de pe schele, se îngălează prin limbajul regional al vorbirii fiecăruia ca moldovean, oltean, etc. O altă idee demnă de interes este transformarea Helenei cea îndrăgostită de Demetrius în Elena, un tânăr adolescent cu tendințe gay. Remarcabil este studentul Universității “George Enescu” din Iași, Andrei Grigore Sava, în acest rol dificil, prin sugerarea cu măsură a tendințelor sexuale ale Elenei. Dar și în cazul acestei inițiative ce include relaționarea cu celelalte cupluri, regizorul impinge spre facilul divertismentului imaginea teatrală. Convingătoare reușește să fie în unele momente, Hermina, interpretată cu un farmec aparte de tânăra actriță, Loredana Cosovanu. În rest, cei din distribuție par doar executanți de mișcare scenică. Regizorul Radu Afrim dovedește, din păcate din nou, neglijență în îndrumarea actorilor.

 Distribuția este numeroasă , și alături de actorii Naționalului ieșan apar mulți colaboratori în special tineri, care bănuim că sunt studenți ; programul de sală nu indică proveniența lor. Întreaga echipă, cu efort, cântă și dansează, dar puține momente devin atrăgătoare scenic. Personajele sunt desenate caricatural, simplist și se manifestă stângaci pentru un posibil musical.

         Regizorul Radu Afrim a investit fantezie în imaginea teatrală a spectacolului, a inventat personaje ca un preot sau un mascat,  lipseau astronauții ori lady Gaga, dar a și sufocat prin explozia de originalitate esența textului și coerența conceptului regizoral. Imaginea generală a reprezentației este de bășcălie la adresa unei lumi dezaxate, refugiată într-un club. Radu Afrim putea să inventeze un scenariu propriu pentru acest concept regizoral și nu să apeleze ca pretext la Shakespeare și să îi masacreze replica. Pretextul – Shakespeare nu poate servi rostul cultural al teatrului, față de o anume categorie de public care habar nu are de valoarea sa.

         Experimentul “Visul unei nopți de vară” rămâne un joc al ambiției unui apreciat regizor înzestrat cu capacități inventive, pierdute însă, într-un spectacol marcat de avalanșa unor efecte teatrale forțate și  ilogic plasate.

P.S. Ziua de duminică a Festivalului a cuprins în programare și “ÎNGERI ÎN AMERICA”, “HEDDA GABLER”, “DOUĂ LOTURI” – comentate pe blog.