“ OBICEIURI NECURATE “ – TEATRUL “ BULANDRA “ ( Sala “ LIVIU CIULEI “ )

O COMEDIE … “CURATĂ”, CE LANSEAZĂ TINERE TALENTE

         Prestigioasa instituție , “Teatrul “Bulandra” își deschide porțile tinerei generații de actori. Le-a oferit și un nou de spațiu de joc prin “Laboratorul de Noapte”, iar acum găzduiește în sala mare “Liviu Ciulei”, un proiect independent dedicat tinerilor și datorat actorului teatrului și fostului profesor la UNATC, Mihai Constantin. “În 2008 au absolvit la UNATC 52 de actori. Dintre ei 65% au renunțat la profesia pentru care s-au pregătit și nu din vina lor. Procentul crește de la an la an.” , constată Mihai Constantin. Prin spectacolul “Obiceiuri necurate” a depus efort să lanseze la marea rampă a teatrului, o parte din foștii studenți ai clasei regretatului Adrian Pintea unde a lucrat și dânsul ca dascăl, iar Teatrul “Bulandra” a acordat atenția cuvenită proiectului său.

Scenă de ansamblu

Pentru Marele Public, spectacolul este o comedie “curară” , ce transmite un flux de bună dispoziție, lipsită de artificii vulgare, savuroasă prin interpretare și ritmul surpriză al acțiunii, totul impus inventiv de regizorul Mihai Constantin, care se dovedește priceput în regulile de bază ale farsei comice. Piesa este “o comedie americană contemporană” de Tom Smith – dramaturg, regizor și profesor de peste ocean, premiat, în care acțiunea dezvoltă linia clasică a farsei. Totul se petrece într-o restrânsă mânăstire americană, cu o stareță autoritară (Victoria Dicu) și doar două călugărițe – sora Phillamena (Steliana Bălăcianu) și sora Augusta (Corina Moise) care fabrică pe ascuns și vând, vin din strugurii din grădină, ca să supraviețuiască .

Andreea Mateiu și Thomas Ciocșirescu

Se anunță alarmant un control de la Vatican și mai intervin și doi ziariști în căutare de știri senzaționale – Sally (Andreea Mateiu) și Paul (Thomas Ciocșirescu), cât și o novice în ale călugăriei – Mary (Alina Vior). La mânăstirea, care are și un administrator, pe George (Andrei Runcanu), predică și un preot ciudat , fost prestidigiator – părintele Chenille (Gelu Nițu). Personajele pornesc  acțiunea într-o  cavalcadă , încărcată de farse, cu un final surpriză.

Scenă de ansamblu din final

          Este o comedie simplă despre multe persoane care acceptă ipocrit viața monahală din cauze particulare, chiar dramatice. Tom Smith nu e … Shakespeare, dar scrie o replică vie și răstoarnă mereu situațiile cu dibăcie și fină ironie. Mihai Constantin a ales piesa ca material de studiu pentru tinerii actori distribuiți, și a reușit coerent și ingenios să exploateze datele complicate ale acțiunii, lucrând minuțios relațiile și configurarea personajelor.

Scenă de ansamblu

         Scenografa Iza Tărțan compune un decor funcțional și ofertant pentru gaguri, un salon de lucru dintr-o mânăstire vechie, cu ironie decorat prin plasarea unor obiecte necesare și croitoriei de care se mai ocupă măicuțele, iar costumele sale servesc imaginea personajelor. În acest spațiu cu precizie indicat acțiunii, actorii , îndrumați admirabil de Mihai Constantin, interpretează cu sinceritate și dezinvoltură, situațiile chiar dramatice în care se află personajele, rezultatul fiind o comedie “curată”, adevărată. Ajung la deghizări și la momente de pantomimă, cu farmec desenate. Finalul primei părți al reprezentației este o “bijuterie” teatrală prin agitația nebună din mânăstire, executată , fără replică, prin gest și mișcare, excelent, de către actori. Regizorul Mihai Constantin se ferește de artificii teatrale, și acordă atenție cuvenită interpretării actorilor pentru a susține ritmul alert al farselor pe linia unei trăiri înterioare chiar dramatice a situațiilor, ce rămâne baza explozivă a umorului reprezentației. Foștii săi studenți demonstrează astfel, că sunt actori cu talent multiplu, alături de nume afirmate și apreciate în teatru, colegi de distribuție.

Steliana Bălăcianu și Corina Moise

         Lansează conflictul cele două călugărițe, Augusta și Phillamena, un “cuplu” exemplar construit relațional de regizor și realizat de Corina Moise și Steliana Bălăcianu. Hotărâtă, dar și temătoare în acțiunea sa de a produce și vinde, vin pentru finanțele necesare, este Augusta , concepută din expresii caracteriale încântător sugerate de Corina Moise, o tânără actriță remarcată și cu alte prilejuri. Mereu plângăcioasă și speriată, dar atentă la salvarea din diverse situații, apare Phillamena în interpretarea deosebită a Stelianei Bălăcianu. O novice provenită de la un orfelinat ajunsă în pragul jurământului de a deveni călugăriță, naivă și îndrăgostită, desenează cu finețe , Alina Vior în Mary. Viața celor de la mânăstire este bulversată și de apariția cuplului celor doi ziariști îndrăgostiți, aflați în căutarea subiectului senzațional. Andreea Mateiu se transpune perfect în Sally, reporterița ahtiată după știri senzaționale, amuzant se dehizează în călugăriță și dovedește abilitate comică în expresie. Thomas Ciocșirescu în Paul, colegul de la ziar, reușește și el deghizări, excelent marcate, păstrând profilul inițial timid al personajului în subtextul interpretării. Actorul are valențe comice și în transformările sale este aparent de nerecunoscut. Prin specularea cu naturalețe a naivității îndrăgostitului și deruta în fața conflictelor ivite la mânăstitea unde este administrator, Andrei Runcanu compune cu firesc portretul lui George. Degajă haz în adaptarea la situații și relaționează atent cu partenerii.

Victoria Dicu

         Distribuția cu acești tineri minunați se completează prin Victoria Dicu de la Teatrul Național din Capitală și George Nițu de la Teatrul Odeon, actori cu personalitate și experiență. Vrednică de admirat este compoziția Victoriei Dicu în  autoritara, dar și ipocrita  stareță. Actrița dezvoltă personajul sugerând și o anume problemă interioară specială ce i-a dictat refugiul la mânăstire, dezvăluită impresionat în monologul dramatic ce precede finalul spectacolului. Victoria Dicu se confirmă din nou, ca o personalitate complexă, capabilă de roluri comice, dar și dramatice. Uneori poate prea exagerată în expresie și tonalități vocale este interpretarea preotului cândva prestidigiator de către Gelu Nițu. Efectele jocului său sporesc însă, adeseori , umorul situațiilor, mai ales când se apropie de stilul general al nuanțelor dramatice cu rezonanță comică dezvoltat de parteneri.

         “Obiceiuri necurate” este o comedie plăcută pentru Marele Public, ce are nevoie în lumea noastră cenușie de umor, fiind și un prilej de cunoaștere a unor posibili actori deosebiți ai teatrului , desprinși cu greu pe o scenă importantă, din tânăra generație de absolvenți. Meritul afirmării lor este al Teatrului “Bulandra” și al lul Mihai Constantin care au stimulat perspectivele celor care mâine trebuie să ducă mai departe drumul greu al teatrului nostru. Spectacolul rămâne o ofertă de bună dispoziție ce nu trebuie ocolită.

“ TIGRUL SIBIAN “ – TEATRUL INDEPENDENT ( Gazdă - Teatrul de Comedie, Sala nouă )

O SATIRĂ IREZISTIBILĂ ȘI UN ALTFEL DE TEATRU

                 

         Când pătrund în spațiul restrâns al Sălii Noi a Teatrului de Comedie, din Sfânta Vineri nr.11, spectatorii vor fi susprinși de la bun început, privind spațiul de joc neconvențional, îngrătit pe trei laturi de mese lungi improvizate, ocupate de sute de … bibelouri. Imagini proiectate pe ecranele laterale vor explica vizual , rostul lor, și trei tineri actori vor manipula la început,  bibelourile . Îmbrăcați în negru , vor folosi apoi,  și accesorii vestimentare esențiale pentru a sugera diverse personaje specifice realități noastre. “Tigrul Sibian” – “spectacol de Gianina Cărbunariu” propune vizionarea unui altfel de teatru, fiind o satiră cu fin umor și accente dramatice, despre noi și actualitatea noastră. Gianina Cărbunariu este singurul regizor tânăr care a luptat și a reușit a se impune ca personalitate creatoare în teatrul independent.

         Pentru Gianina Cărbunariu “un spectacol de …” presupune și  drumul său de la dramaturgie la regie; se documentează și creează un scenariu inspirat din actualitate și îl dezvoltă apoi, teatral. Este și dramaturg, nu numai regizor, lucrează pentru consolidarea teatrului independent și a reușit să i fie alături o echipă de tineri actori admirabili. După zece ani de la lansarea cu “Stop the Tempo” la Teatrul Luni, până la “X mm din Y km” și “20/20” ( spectacole comentate pe blog), Gianina Cărbunariu continuă acum, ca dramaturg și regizor, intenția de teatru social, printr-un subtil pamflet teatral. Consolidează astfel, impunerea unui altfel de stil teatral, novator ca ținută scenică, definitoriu pentru  teatrul social . S-a inspirat și documentat, în acest caz dintr-un fapt divers real, relatat de presă. În 2011, un tigru a evadat de la grădina zoologică din Sibiu și a fost împușcat. Povestea tigresei Mihaela devine un pretext pentru Gianina Cărbunariu care reușește prin situații și replică, inteligent concepute, să atenționeze asupra stării actuale a societății noastre.

 Într-o scenografie inventiv sugerată de Andrei Dinu prin multitudinea de bibelouri dintr-o lume de porțelan încremenită , dar cu recul în realitate prin diverse personaje, se derulează acțiunea. Mihaela, un tigru evadat, nu apare activ în scenă, surprindre doar gestul  de prospecție a unei comunități exterioare locului său cu gratii, ca persoană liberă, dornică să cunoască și existența altora. Cei din comunitate  vorbesc despre personaj, ca despre  o femeie ciudată într-o blană elegantă. Excelent și-a gândit scenariul Gianina Cărbunariu, prin numeroasele secvențe cu comentarii surpriză referitoare la aparițiile Mihaelei. De la turiștii străini vizitatori ai orașului, la un pensionar, la un cuplu de oameni bogați cărora le vizitează domeniul Mihaela, de la niște păsări – un pormbel, o cioară și o vrăbiuță, până la funcționarii unei bănci, și în final, la comentariile “colegilor” tigrului de la grădina zoologică, fiecare secvență este admirabil susținută de replică și vizualizare teatrală prin măestria regizoarei. Râzi, te întristezi și din nou, râzi ! Nu este însă, un spectacol de divertisment apropiat teatrului de estradă, ci o satiră percutantă de … teatru social, coerent, cu măsură dezvoltat, fără note forțate moralizator categoric, doar provocator ca fiecare receptor să gândească  asupra realității sociale din preajmă, să o judece mai atent.

         Fiecare secvență este departajată prin “songuri” , momente muzicale (muzica Bobo Burlăcianu), susținute ireproșabil, în principal, de actrița Paula Gheorghe. Imaginea teatrală este mereu amplificată prin proiecții înfăptuite pe rând, de cei trei actori – Paula Gheorghe, Toma Dănilă și Rolando Matsangos – prin cele două camere video ce transmit live accente de prim - plan cu bibelourile simbolice pentru fiecare secvență. Gianina Cărbunariu concepe ca într-un montaj filmic imaginea spectacolului, cu forță de expresie, atractiv și cu scopul precis de a radiografia o comunitate, de la surprinderea amănuntului – “bibelourile”, până la relațiile active definite prin diverse personaje, reușit prezentate de cei trei tineri actori. De la bun început, actorii prin manevrarea bibelourilor, ne caracterizează locul acțiunii , comunitatea unde se petrece. Desenează scenic un orășel cu pretenții europene – centrul său vechi, o biserică, spațiul de locuit rezidențial, grădina zoologică, etc. Minunat  moment teatral, cu subtilă ironie prezentat. Cei trei actorii lucrează de mai mult timp în echipa Gianinei Cărbunariu și sunt remarcabili și în acest spectacol, prin mobilitatea trecerii de la o situație la alta, de la interpretarea unui personaj, la altul. Esență expresivă se poate defini interpretarea acestor trei tineri actori. Toma Dănilă uimește cum poate fi , când un pensionar revoltat de manifestările tinerilor din curtea blocului, când … o vrăbiuță lipsită de apărare. Rolando Matsangos sugerează la nuanță, fie pretențiile parvenitului bogătaș, fie … o cioară. Senzațional se adaptează acestei originale convenții regizorale și Paula Gheorghe prin transformările rapide în diverse personaje, cât și în momentele muzicale. Rostul povestitorilor din debutul reprezentației și adaptarea la personaje sunt înfăptuite cu credibilitate prin harul special al acestor tineri actori.

         Iată că din nou tinerii pot revitaliza convenția teatrală, îi pot da o nouă față estetică. Nu poate deziluziona pe nimeni noul drum de teatralizare cultivat de Gianina Cărbunariu și echipa sa. Libertatea și captivitatea , libertatea existențială concretă și pericolul captivității sociale,  sunt punctele principale ale tematicii acestui spectacol eveniment. A fost realizat prin colaborarea Asociației DramAcum cu Teatrul de Comedie ce l-a găzduit, și sperăm că spectacolul va fi înscris în repertoriul curent al teatrului pentru că merită să fie cunosct Marelui Public. 

“ ÎNTÂLNIRE CU … PERSONAJUL BERANGER” - COLEGIUL NAȚIONAL “ SFÂNTU SAVA “ : “ ZILELE EUGEN IONESCU “

UN EVENIMENT CULTURAL SURPRIZĂ

Eugene Ionesco (1909 - 1994)

         Mass media, compusă din ziarele de print, cum se mai spune acum, programele televiziunilor și radioului, foarte rar acordă importanța cuvenită informațiilor culturale. De pildă, nu s-a acordat atenția meritată, nici “Zilelor Eugen Ionescu” (25 -28 noiembrie) petrecute la Colegiul Național “Sfântu Sava”, dar mass media toacă, în schimb,  insistent învățâmântul și educația tinerilor. Iată însă, că se mai pertec și lucruri bune, în școlile noastre ! La Colegiul Național “Sfântu Sava” a avut loc un eveniment cultural unicat produs de “Societatea Culturală Eugen Ionescu” – Slatina, orașul unde s-a născut dramaturgul, și colegiul din Capitală, unde a învățat scriitorul. Evenimentul înregistra cea de a XXII-a ediție ! Axat pe creația lui Eugen Ionescu, programul anunța în cele trei zile, o sumedenie de manifestări, cu scopul precis de a oferi elevilor un portret complex al celebrului scriitor. Am onorat invitația pentru “Întâlnirea teatrală cu … personajul BERANGER”.

PRIMA SURPRIZĂ – COLEGIUL NAȚIONAL “SFÂNTU SAVA”

         În perioada 1944 – 1948, după bombardamentul din 24 august 1944, Colegiul Național “Sfântu Sava” a găzduit și Teatrul Național din București , căruia clădirea îi fusese distrusă. Sala are aproximativ șase sute de locuri, este bine îngrijită și … era arhiplină cu tineri entuziașt în uniforme elegante, cu emblema liceului pe sacouri. Au aplaudat îndelung venirea printre spectatori a invitatului special, meșterul Radu Beligan, ca și recitalul prezentat de Emil Boroghină. Acest public tânăr parcă făcea parte din altă lume, decât cea insistent promovată pe micul ecran. A fost o surpriză îmbucurătoare cunoșterea spectatorilor de mâine ai teatrului nostru și a unei instituții de învățământ cu totul deosebite, ce acordă susținere și educației culturale printr-un astfel de proiect .

A DOUA SURPRIZĂ – PROGRAMUL ZILEI

         Președintele “Societății Culturale Eugen Ionescu”, cunoscutul regizor Mihai Lungeanu a oferit, mai întâi, un moment din arhiva teatrului radiofonic, din “Rinocerii” în interpretarea lui Beranger de către meșterul Radu Beligan. Era un fragment radiofonic din apreciatul spectacol al Teatrului de Comedie cu “Rinocerii” în regia lui Lucian Ghiurchescu, premiat cu Theatre des Nations, în 1965, la Paris, pentru cea mai bună participare.

Emil Boroghină în "Întâlnirea teatrală cu ...
 personajul BERANGER" din "Ucigaș fără simbrie"

            A urmat apoi, recitalul remarcabil susținut de Emil Boroghină cu Beranger din “Ucigaș fără simbrie”, la pian, punctând tensiunea momentului fiind compozitorul George Marcu. Cunoscut în prezent ca directorul unuia din cele mai prestigioase festivaluri de la noi, – Festivalul Internațional Shakespeare – derulat din doi în doi ani, Emil Boroghină a activat ca  actor de vază al Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova, dar și ca director, o perioadă, al acestei instituții. Vremea a făcut ca activitatea sa deosebită de actor să  fie uitată, dar prin acest recital, conceput cu mulți ani în urmă, ne-a reamintit și de harul său ca interpret, nu numai de cel de manager cultural. A reunit într-un monolog mai amplu, replicile de substanță purtate de Beranger într-un dialog cu “absentul” ucigaș al logodnicei sale, naivul personaj trăind, aparent absurd, durerea provocată de uciderea lui Denise. Cu finețe, cu rafinament, Emil Boroghină gândea atent dublul plan al replicilor și situației lui Beranger, reușea o transpunere sensibilă în personaj; sublinia căutarea de a descoperi ce a putut provoca ucigașului fapta sa, și care i-a fost motivarea. Recitalul lui Emil Boroghină era exemplar interpretat în scopul cultural de a cunoște personalitatea multiplă a lui Beranger, și din piesa “Ucigaș fără simbrie”, nu numai din “Rinocerii”.

         La Colegiul Național “Sfântu Sava” s-a petrecut un adevărat eveniment cultural și prin “Întâlnire teatrală cu … BERANGER”, dădător de credința că în această instituție de învățământ, se cultivă educația tinerei generații pentru un viitor promițător societății noastre. Participarea meșterului Radu Beligan, cât și recitalul lui Emil Boroghină, au ridicat valoarea proiectului “Zilele Eugen Ionescu”.