O COMEDIE ÎNCÂNTĂTOR REALIZATĂ
În sfârșit, apare în repertoriul
unui teatru și o comedie de calitate, atât de necesară dorinței Marelui Public
pentru bună dispoziție. “Liniște! Sărut. Acțiune!” este o adaptare a
regizorului Peter Kerek după un film independent realizat cu buget redus,
“Living in Oblivion” de Tom DiCillo. Regizorul a transpus scenariul filmului
într-un scenariu de teatru, cu accente dirijate spre actualitatea noastră.
Subiectul este atractiv și original expus scenic de regizorul Peter Kerek.
Spectatorilor se propune cunoașterea pregătirilor pentru filmarea unui film de
dragoste. Ce se petrece pe un platou de filmare, cât și relațiile particulare
din “culise” între membrii echipei de realizatori, totul este tratat cu fină
ironie pentru a conduce secvențele pe linia unui umor irezistibil.
Acțiunea
se dezvoltă în trei etape. Primele două arată grijile apăsătoare ale
regizorului și vedetelor , visele, dorințele lor, ultima parte, tot un coșmar
fiind, relatează prima zi reală însă, de filmare. Prin numeroase variante de
interpretare se încearcă posibilitățile tratării unor secvențe cheie din filmul
“Calea Silviei”. Fiecare are opțiunile sale, de la regizor la vedete pentru
momentul dialogului Mamei cu fiica sa Silvia, cât și pentru cel dintre Silvia
și posibilul iubit, la care participă activ întreaga echipă. Prin tratarea
regizorală inventivă, fiecare
secvență câștigă aplauzele spontane ale publicului cucerit de comicul
momentelor. Rezultatul interpretării susținut ireproșabil de către distribuție
este o comedie savuroasă despre o zonă specială, în care însă, funcționează
aceleași metehne de comunicare între indivizi, ca și în viața obișnuită.
|
Scenă de ansamblu |
Peter
Kerek este un regizor de film, scenarist, care a experimentat și teatrul. Se
impune valoric profesional prin conceptul său solid de a adapta teatrului, fără efecte
derizorii de proiecții sau alte artificii de imagine, convenția filmului. Minuțios lucrează cu fantezie fiecare moment și îi imprimă accente
comice diferite în funcție de situație, se ferește de orice posibilă
vulgaritate, iar umorul conceptului său are consistență . Fiecare “prim-plan”
al unei secvențe e susținut și prin participarea activă a tuturor celor din jur
, și chiar dacă nu au replică,
sporesc prin atitudini umorul momentului. Evident, alege drept decor un platou
de filmare cu elemente mobile, inspirat creat de Cristian Niculescu. Imaginea
teatrală generală câștigă atractivitate și prin costumele propuse de Viorica
Petrovici. Scena Sălii Studio este transformată într-un platou, un lung și
amplu spațiu de joc, funcțional pentru solicitările viziunii regizorale. Marele
merit al regizorului Peter Kerek rămâne totuși, îndrumarea actorilor. Desigur,
mulți din distribuție dețin și practica platoului de filmare prin participarea
la telenovele sau emisiuni de divertisment, precum Elvira Deatcu, Alexandru
Papadopol sau Pavel Bartoș, dar regizorul a lucrat atent cu fiecare membru al
distribuției pentru a susține continuu relațiile dintre personaje. Rar se
întâlnește în mișcarea noastră teatrală, un astfel de regizor precum Peter
Kerek care aplică o regulă de bază a convenției teatrale de a nu ignoră
importanța actorului. “Piesa se remontează prin actorii care fac vizibil ceea
ce este invizibil în text” susține marele regizor și profesor, Radu Penciulescu,
drept regulă esențială a profesiei. “Noul limbaj teatral” al lui Peter Kerek se
rezumă la adaptarea delicată a filmului la teatru și dovedește o preocupare
insistentă pentru exploatarea ca mijloc de expresie major al viziunii sale ,
actorii. Și toți sunt sunt remarcabili, interpretarea lor demonstrând poftă de
joc personală, plăcerea adaptării la viziunea regizorală.
|
Elvira Deatcu și Irina Mazanitis |
Reîntâlnirea într-o comedie cu Irina Mazanitis, o
personalitate a teatrului nostru remarcată în special în roluri dramatice, este
surprinzătoare. În rolul mamei din film, dar în particular, și mamă a Claudiei,
diva peliculei, actrița stârnește aplauze spontane prin modul diferit în care
propune interpretarea personajului, cu credință interioară în imaginarea
diverselor posibilități ale secvenței, cu efect comic divers prin gest și
expresie vocală. Cu măsură, atent, susține relația cu Claudia, dar și cea
specială cu personajul filmului Stela, ca
și cu echipa din preajmă. Este plină de farmec interpretarea sa. Elvira Deatcu uimește prin capacitățile multiple pe care le deține harul său, atât în diva
aparent naivă, Claudia cu relații de amor în culisele filmării , râvnită de
regizor (Pavel Bartoș), dar și în personajul filmului, Silvia. Aplică expresiv accente
relaționale multiple, la nuanță, iar diva sa prinde cu umor credibil viață în
ipostazele Silviei. Gelu Nițu în altă “vedetă” a filmului – Nea Vali, își
transformă admirabil expresiile în funcție de solicitările situației. Este ,
cum solicită scenariul, un adevărat monstru sacru manierist și îngâmfat, cu
manifestări de un irezistibil umor, fie ca “vedetă”, fie în rolul de partener al
Silviei. Jocul actorilor este cuceritor prin credința pe care o au în
propunerea regizorală și pe care o înfăptuiesc cu multă naturalețe, conform
solicitării dedublării în două roluri, de fapt, actor și personaj din filmul
“Calea Silviei”. O surpriză pentru adaptarea la convenția teatrală , după o
practică reușită în telenovele, ca și alți colegi din distribuție, oferă
Alexandru Papadopol. În alte roluri pe scenă nu s-a remarcat până acum, dar de
astă dată este deosebit în Cocaină, directorul de imagine, mereu în dialog la
telefonul mobil cu iubita sa cu care se află în conflict, dar și prezent cu
inițiative la filmare. Dubla stare a personajului, Alexandru Papadopol o
trăiește credibil cu rezultate de fin umor.
|
Pavel Bartoș și Alina Berzunțeanu |
Alina Berzunțeanu, o tânără actriță care nu întodeauna a
avut șansa unor roluri pe măsura disponibilităților pe care le deține, compune
minunat portretul Vandei, asistenta regizorului, îndrăgostită de acesta și
ambițioasă să acapareze chiar rolul divei, Silvia. Aparent, Vanda este un rol de
plan secund, dar pus în valoare de actriță prin participările cu tensiune
interioară la fiecare moment. Paul, regizorul “balamucului filmărilor” revine
lui Pavel Bartoș, personalitate impusă și prin participări reușite la
divertismentul tv. Actorul definește esența personajului, dar pare uneori prea
oboist de solicitările acțiunii. Aprecieri superlative se pot adresa și lui
Marius Damian în sunetistul cu pretenții de scenarist, Dolby, cât și lui Ioan
Batinaș în recuziterul bezmetic, Mircea. Prezența mereu în acțiune a acestor
personaje, actorii o susțin relațional exemplar, cu măsură în implicarea în
acțiunea propriu- zisă , și când le lipsește replica. Talentul lor și îndrumarea
regizorului îi evidențiază.
“Liniște!
Sărut. Acțiune!” nu este un spectacol cu pretenții sofisticate pornite de la
text, ci o comedie animată de “teatru adevărat” , ce va reține atenția Marelui Public. În peisajul tern al
repertoriului stagiunii actuale, poate fi considerată o reușită acest spectacol
care merită a fi vizionat.
P.S.
Teatrele caută cu disperare , și apelează insistent la câțiva regizori care le
rezolvă prin facile proiecte, pretențiile repertoriale. Împrumută titluri de la
unul la altul, de parcă dramaturgia ar fi … rămășițele unui schelet, clasic ori
contemporan. La Teatrul Odeon, Peter Kerek se afirmă însă, ca o personalitate
creatoare, ce demonstrează posibilități profesionale pentru spectacole fără
reproș, originale și repertorial.
O mare porcarieeeee, imi pare rau de timpul pierdut si de bani, un afront adus iubitorilor de teatru.
RăspundețiȘtergereVa citeam cronicile si "credeam" in ele, cu unele fiind de acord, de data asta am mers pe mana dvs. si m-am ars. N-o sa se mai intample.
Deziluzie totala ! Un umor de foarte proasta calitate, pueril, un scenariu foarte slab, o regie penibila pe alocuri ... Si mie imi pare rau ca mi-am pierdut timpul si banii.
RăspundețiȘtergere