“ LINIȘTE ! SĂRUT. ACȚIUNE ! “ – TEATRUL ODEON (Sala Studio)

O COMEDIE ÎNCÂNTĂTOR REALIZATĂ

         În sfârșit, apare în repertoriul unui teatru și o comedie de calitate, atât de necesară dorinței Marelui Public pentru bună dispoziție. “Liniște! Sărut. Acțiune!” este o adaptare a regizorului Peter Kerek după un film independent realizat cu buget redus, “Living in Oblivion” de Tom DiCillo. Regizorul a transpus scenariul filmului într-un scenariu de teatru, cu accente dirijate spre actualitatea noastră. Subiectul este atractiv și original expus scenic de regizorul Peter Kerek. Spectatorilor se propune cunoașterea pregătirilor pentru filmarea unui film de dragoste. Ce se petrece pe un platou de filmare, cât și relațiile particulare din “culise” între membrii echipei de realizatori, totul este tratat cu fină ironie pentru a conduce secvențele pe linia unui umor irezistibil.

         Acțiunea se dezvoltă în trei etape. Primele două arată grijile apăsătoare ale regizorului și vedetelor , visele, dorințele lor, ultima parte, tot un coșmar fiind, relatează prima zi reală însă, de filmare. Prin numeroase variante de interpretare se încearcă posibilitățile tratării unor secvențe cheie din filmul “Calea Silviei”. Fiecare are opțiunile sale, de la regizor la vedete pentru momentul dialogului Mamei cu fiica sa Silvia, cât și pentru cel dintre Silvia și posibilul iubit, la care participă activ întreaga echipă. Prin tratarea regizorală inventivă,  fiecare secvență câștigă aplauzele spontane ale publicului cucerit de comicul momentelor. Rezultatul interpretării susținut ireproșabil de către distribuție este o comedie savuroasă despre o zonă specială, în care însă, funcționează aceleași metehne de comunicare între indivizi, ca și în viața obișnuită.

Scenă de ansamblu

         Peter Kerek este un regizor de film, scenarist, care a experimentat și teatrul. Se impune valoric profesional prin conceptul său solid de a adapta teatrului, fără efecte derizorii de proiecții sau alte artificii de imagine, convenția filmului. Minuțios lucrează cu fantezie fiecare moment și îi imprimă accente comice diferite în funcție de situație, se ferește de orice posibilă vulgaritate, iar umorul conceptului său are consistență . Fiecare “prim-plan” al unei secvențe e susținut și prin participarea activă a tuturor celor din jur , și  chiar dacă nu au replică, sporesc prin atitudini umorul momentului. Evident, alege drept decor un platou de filmare cu elemente mobile, inspirat creat de Cristian Niculescu. Imaginea teatrală generală câștigă atractivitate și prin costumele propuse de Viorica Petrovici. Scena Sălii Studio este transformată într-un platou, un lung și amplu spațiu de joc, funcțional pentru solicitările viziunii regizorale. Marele merit al regizorului Peter Kerek rămâne totuși, îndrumarea actorilor. Desigur, mulți din distribuție dețin și practica platoului de filmare prin participarea la telenovele sau emisiuni de divertisment, precum Elvira Deatcu, Alexandru Papadopol sau Pavel Bartoș, dar regizorul a lucrat atent cu fiecare membru al distribuției pentru a susține continuu relațiile dintre personaje. Rar se întâlnește în mișcarea noastră teatrală, un astfel de regizor precum Peter Kerek care aplică o regulă de bază a convenției teatrale de a nu ignoră importanța actorului. “Piesa se remontează prin actorii care fac vizibil ceea ce este invizibil în text” susține marele regizor și profesor, Radu Penciulescu, drept regulă esențială a profesiei. “Noul limbaj teatral” al lui Peter Kerek se rezumă la adaptarea delicată a filmului la teatru și dovedește o preocupare insistentă pentru exploatarea ca mijloc de expresie major al viziunii sale , actorii. Și toți sunt sunt remarcabili, interpretarea lor demonstrând poftă de joc personală, plăcerea adaptării la viziunea regizorală.

Elvira Deatcu și Irina Mazanitis

 Reîntâlnirea într-o comedie cu Irina Mazanitis, o personalitate a teatrului nostru remarcată în special în roluri dramatice, este surprinzătoare. În rolul mamei din film, dar în particular, și mamă a Claudiei, diva peliculei, actrița stârnește aplauze spontane prin modul diferit în care propune interpretarea personajului, cu credință interioară în imaginarea diverselor posibilități ale secvenței, cu efect comic divers prin gest și expresie vocală. Cu măsură, atent, susține relația cu Claudia, dar și cea specială cu personajul filmului Stela, ca  și cu echipa din preajmă. Este plină de farmec interpretarea sa. Elvira Deatcu uimește prin capacitățile multiple pe care le deține harul său, atât în diva aparent naivă, Claudia cu relații de amor în culisele filmării , râvnită de regizor (Pavel Bartoș), dar și în personajul filmului, Silvia. Aplică expresiv accente relaționale multiple, la nuanță, iar diva sa prinde cu umor credibil viață în ipostazele Silviei. Gelu Nițu în altă “vedetă” a filmului – Nea Vali, își transformă admirabil expresiile în funcție de solicitările situației. Este , cum solicită scenariul, un adevărat monstru sacru manierist și îngâmfat, cu manifestări de un irezistibil umor, fie ca “vedetă”, fie în rolul de partener al Silviei. Jocul actorilor este cuceritor prin credința pe care o au în propunerea regizorală și pe care o înfăptuiesc cu multă naturalețe, conform solicitării dedublării în două roluri, de fapt, actor și personaj din filmul “Calea Silviei”. O surpriză pentru adaptarea la convenția teatrală , după o practică reușită în telenovele, ca și alți colegi din distribuție, oferă Alexandru Papadopol. În alte roluri pe scenă nu s-a remarcat până acum, dar de astă dată este deosebit în Cocaină, directorul de imagine, mereu în dialog la telefonul mobil cu iubita sa cu care se află în conflict, dar și prezent cu inițiative la filmare. Dubla stare a personajului, Alexandru Papadopol o trăiește credibil cu rezultate de fin umor.

Pavel Bartoș și Alina Berzunțeanu

Alina Berzunțeanu, o tânără actriță care nu întodeauna a avut șansa unor roluri pe măsura disponibilităților pe care le deține, compune minunat portretul Vandei, asistenta regizorului, îndrăgostită de acesta și ambițioasă să acapareze chiar rolul divei, Silvia. Aparent, Vanda este un rol de plan secund, dar pus în valoare de actriță prin participările cu tensiune interioară la fiecare moment. Paul, regizorul “balamucului filmărilor” revine lui Pavel Bartoș, personalitate impusă și prin participări reușite la divertismentul tv. Actorul definește esența personajului, dar pare uneori prea oboist de solicitările acțiunii. Aprecieri superlative se pot adresa și lui Marius Damian în sunetistul cu pretenții de scenarist, Dolby, cât și lui Ioan Batinaș în recuziterul bezmetic, Mircea. Prezența mereu în acțiune a acestor personaje, actorii o susțin relațional exemplar, cu măsură în implicarea în acțiunea propriu- zisă , și când le lipsește replica. Talentul lor și îndrumarea regizorului îi evidențiază.

          “Liniște! Sărut. Acțiune!” nu este un spectacol cu pretenții sofisticate pornite de la text, ci o comedie animată de “teatru adevărat” , ce va  reține atenția  Marelui Public. În peisajul tern al repertoriului stagiunii actuale, poate fi considerată o reușită acest spectacol care merită a fi vizionat.

P.S. Teatrele caută cu disperare , și apelează insistent la câțiva regizori care le rezolvă prin facile proiecte, pretențiile repertoriale. Împrumută titluri de la unul la altul, de parcă dramaturgia ar fi … rămășițele unui schelet, clasic ori contemporan. La Teatrul Odeon, Peter Kerek se afirmă însă, ca o personalitate creatoare, ce demonstrează posibilități profesionale pentru spectacole fără reproș, originale și repertorial.