DIN NOU, O SELECȚIE DISCUTABILĂ
De la o ediție la alta, sporesc
nemulțumirile față de nominalizările la gala anuală a premiilor breslei
teatrale. Care ar fi cauzele ? În afara subiectivismului selecționerilor,
posibil a fi și firesc pentru orice persoană căreia i se încredințează această
dificilă menire, REGULAMENTUL nominalizării la premii rămâne cauza principală.
Regulamentul ar putea îngrădi și excesul de subiectivism și interese personale
ale juraților. Selecționerii nominalizărilor nu au un regulament ferm de
desemnare pentru premiere. Sunt aleși trei “critici”, “analiști teatrali” de
către Senatul UNITER conform preferințelor AICT (Secțiunea română a Asociației
Internaționale a Criticilor de Teatru, integrată ca departament profesional la
UNITER) care efectuează nominalizările. Am experiența de a cunoaște activitatea bogată a Senatului din care am făcut parte și care reunește nu numai “critici”, dar și
actori, regizori, scenografi. De ce selecționerii pot fi în exclusivitate numai
“critici” ? Alcătuirea juriului final, revine la o formulă normală și cuprinde
reprezentanți de marcă din toate departamentele breslei. Numai că juriul final
– din care am avut onoarea de a face parte la alte ediții -, nu are decât rolul
de a selecta premianții din trei nominalizări propuse de cei trei “critici”
selecționeri care au ales valorile unui an teatral, conform preferințelor
personale. Este discutabil să acorzi aceste semnificative distincții, luând în
considerație doar preferințele pentru nominalizări a trei persoane, dintre care
unele pot fi mai excesiv subiective, altele chiar lipsite de profesionalism.
Pentru
prestigiul Galei Premiilor UNITER, regulamentul trebuie consolidat și făcut
public pe site-ul, fie el modest al UNITER. Prima modificare a regulamentului
ar putea fi introducerea pentru premiere a TEATRULUI INDEPENDENT ce a prins
viață în cei douăzeci și unu de ani de când se acordă aceste distincții mult
așteptate. Să se delimiteze premiile pentru realizările din teatrele
instituționalizate, finanțate de stat, de cele din teatrele independente. Cu
bani puțini, cu greu obținuți din sponsorizări, independenții reușesc
spectacole remarcabile. Selecționerii actualei ediții – Mircea Morariu, Ion
Parhon și Maria Zărnescu -, nu au avut timp poate să vizioneze spectacolele
independente realizate de Gianina Cărbunariu (“Tigrul sibian” găzduit de
Teatrul de Comedie), de Bobi Pricop (“Jocuri în curtea din spate” de la Teatrul
Act) sau de regizorii Andrei și Andreea Grosu (“Un tramvai numit dorință” de la
“UNTEATRU”) și “nominalizările” exemplificative pot continua dacă ar funcționa
un segment de premiere al teatrului independent.
Regulamentul trebuie să amplifice numărul
selecționerilor , să elimine rezumarea sa doar la trei “critici”. De multe ori,
unii dintre dânși dovedesc subiectivism și superficialitate în vizionarea pe
“casetă”, acasă, a reprezentațiilor, și chiar lipsă de argumente pentru
selecție. Exemple conține și actuala listă de nominalizări. De pildă, pentru
cel mai bun spectacol au fost nominalizate spectacolele : “Călătoriile lui
Gulliver” și “Platonov” de la Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu, alături
de “D’ale noastre” de la Teatrul “I.L.Caragiale” din Capitală. “Călătoriile lui
Gulliver” este un experiment, “un exercițiu” cum îl definește și autorul său
Silviu Purcărete, nominalizat însă,la premiul pentru regie, alături de Dragoș
Buhagiar pentru scenografie. “D’ale noastre” este un inventiv spectacol de
teatru-dans conceput de Gigi Căciuleanu – nenominalizat pentru viziunea sa. În
schimb, la premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal (!!!) este
nominalizat Lari Giorgescu, minunat, e drept, în secvența evocării gestuale a
lui Cațavencu, dar spectacolul nu are roluri principale fiind susținut de un
excelent ansamblu tânăr de actori, dar și de coregrafi ca studii. Nominalizate
la premiul pentru cea mai bună actriță sunt : Emilia Dobrin pentru rolul Capra
din “Capra cu trei iezi” de la Teatrul Act, fără o minimă mențiune că este un
personaj remarcabil înfăptuit pe tărâmul teatrului independent, Imola Kezdi
pentru rolul titular din spectacolul “Hedda Gabler” de la Teatrul Maghiar de
Stat din Cluj, strălucit interpretat și Tania Popa pentru rolul Fata din
spectacolul “Fata din curcubeu” de la Naționalul bucureștean. Da, este
extraordinară Tania Popa în acest recital susținut firește de una singură, dar
fără a beneficia de relaționarea cu o partenerii unei distribuții și o tematică
majoră a reprezentației. Nu este un personaj principal, ci un recital, iar
recitalurile au un festival special, cu premii.
O nedreptate, regizorul Andrei Șerban nu este nominalizat la premiul pentru regia spectacolului "Hedda Gabler" și nici reprezentația pentru cel mai bun spectacol al anului teatral |
De asemenea, Imola Kezdi nu
realiza o creație în Hedda Gabler, dacă nu funcționa regia originală, de
excepție a lui Andrei Șerban ; selecționerii nu consideră că ar fi
trebuit nominalizat Andrei Șerban pentru regie, și nici spectacolul ca realizare . Radu Afrim
este nominalizat pentru admirabilul concept regizoral la “Năpasta” de la
Naționalul bucureștean, dar inexplicabil spectacolul nu mai beneficiază de nici
o altă nominalizare de parcă viziunea sa se putea înfăptui fără contribuția
actorilor, a scenografei și a realizatorilor ilustrației muzicale live. Pe
lista nominalizărilor pentru scenografie absentează de neînțeles, Vanda Maria
Sturza (scenografia pentru “Năpasta”) și Carmencita Brojboiu (scenografia
pentru “Hedda Gabler”). Marelui nedreptățit de la Gala anterioară – Marian
Râlea, acum i se alătură și Andrei Șerban și scenografii menționați și cei din
teatrul independent.
Chiar dacă a fost nominalizat pentru cel mai bun regizor, Radu Afrim și cei din echipa sa sunt nedreptățiți pentru că spectacolul "Năpasta" nu a mai obținut inexplicabil, nici o altă nominalizare |
Comentariile
unui “spectator” ce a vizionat 80% din aceste nominalizări a căror selecție
stârnește nemulțumiri, le vom completa după acordarea premiilor la Gala ce se
va desfășura pe 13 mai la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Iași. Unii
nemulțumiți îl acuză iresponsabil pe președintele UNITER, Ion Caramitru, de
selecția premiilor Galei, când vina o poartă regulamentul și selecționerii
unici. Breasla UNITER nu este compusă numai din “critici”, dânși pot acorda
premii prin AICT celor care consideră că reprezintă valorile unui an teatral.
Recunoașterea valorilor într-o breaslă se face însă, de toți membrii săi –
actori regizori, scenografi și “critici”.
P.S.
Personal mă consider numai un “spectator” din rândul Marelui Public, absolvent
totuși al secției de teatrologie-filmologie de la fostul IATC, astăzi UNATC,
observator a numeroase spectacole derulate de-a lungul multor “ani teatrali”.
Am convingerea că Marele Public ar fi fost în mare dificultate astăzi,dacă trebuia să
aleagă pentru premiul celui mai bun spectacol între “Năpasta” și “Hedda
Gabler”, dar nu el hotărăște , iar reprezentațiile nici măcar nu sunt
nominalizate de cei trei specialiști selecționeri.
Stimata Doamna Ileana Lucaciu,
RăspundețiȘtergereacesta este primul si singurul articol-comentariu al nominalizarilor, la care imi permit sa raspund. Si au fost nespus de multe... In varii tonalitati. Dar o fac datorita respectului pe care vi-l port de peste trei decenii, de cand asteptam cu infrigurare ziua de vineri, pentru a citi cronica teatrala din revista "Saptamana". Raspunsul meu nu e un comentariu la cele de mai sus, ci unul foarte scurt si la obiect: "Jocuri din curtea din spate" este un spectacol din anul 2011 (mult premiat la vremea lui, inca de cand era doar o productie UNATC - l-am vazut de trei ori...) De asemenea, am vazut atat "Tigrul sibian" de la Comedie, cat si "Un tramvai numit dorinta" de la unteatru. In rest... multumesc pentru analiza de mai sus si pentru gazduirea pe blog.
Cu stima,
Maria Zarnescu