“ ȚARUL IVAN ȘI SCHIMBĂ MESERIA “ – TEATRUL METROPOLIS

LUX VIZUAL CU REZULTAT MINOR

         După “Roman teatral” la Teatrul “Nottara” (spectacol comentat pe blog), Mihail Bulgakov, valoare a culturii universale, apare și pe afișul singurului teatru de proiecte bucureștean, Metropolis, cu “Țarul Ivan își schimbă meseria”, piesă al cărui titlu original este “Ivan Vasilievici”. Din proza sa, amintim doar “Maestrul și Margareta”, din dramaturgie – “Cabala bigoților”, “Zilele Turbinilor” sau “Casa Zoicăi”, scrieri memorabile ale lui Mihail Bulgakov care a trăit în epoca lui Stalin, oprimat fiind de ideologia acelei dictaturi.

         “Ivan Vasilievici” este o comedie amară de situații, derulate pe linia jocului subtil dintre prezent și trecutul istoric. Câteva precizări despre subiectul piesei sunt necesare analizei spectacolului. Timofeev, un inginer sărac, lucrează la o invenție pe care o dorește a fi “mașina timpului”. Distrat, provoacă mecanismul și Ivan Vasilievici, administratorul blocului din Moscova anului 1935, unde trăiește inginerul, ajunge în 1565 a fi binecunoscutul țar, Ivan cel Groaznic. Pare un SF acțiunea, dar încurcăturile transferului în diverse epoci istorice, ascund o bogăție de sensuri satirice cu referire la dictatura puterii. Versiunea scenică aparținând regizorului Gelu Colceag, denumită “Țarul Ivan își schimbă meseria”, adaugă piesei “Ivan Vasilievici”, fragmente din proza satirică a lui Bulgakov și mai alătură unele replici “originale” cu referire la actualitatea noastră. Exemplele sunt numeroase și penibile, pomenesc de “cazul bordurilor” , problema drumurilor noastre sau de “vulturul de mare cu peștele în ghiare”, o reclamă de demult, ce nu au nici o legătură cu intențiile satirice ale lui Bulgakov. Versiunea scenică, precum și viziunea regizorală, ambiționează a fi cât mai comic spectacolul, rezultatul fiind un umor apropiat de stilul teatrului de revistă, dar se ignoră taman substratul major al satirei lui Bulgakov. Administratorul blocului, Ivan Vasilievici, este rezultat al ideologiei epocii sale, iar transpunerea sa în Ivan cel Groaznic, subliniază pe deplin pericolul mentalității unui astfel de individ obtuz, autoritar, dependent de pofta  de putere.

         Viziunea regizorală se rezumă numai la comicul elementar al situațiilor, cu dorința de a îl amplifica printr-o scenografie fastuoasă, dar … aplicată la condițiile unei scene restrânse, cum este cea a Teatrului Metropolis. Distribuția mai solicită și douăzeci și patru de interpreți, înghesuiți pe această mică scenă. Scenografa Ioana Pashca pentru a marca spațiile de joc, trei la număr,  solicitate de întortocheata acțiune,  folosește scena rotativă a scenei și încearcă a le da exagerat personalitate. Mai întâi, camera inginerului Timofeev (Marius Gâlea) cu mașina sa absurdă a timpului, vizualizată neconvingător, este încărcată de obiecte, ce sufocă intențiile acțiunii ; în camera vecinului Spak (Gabriel Costin), un funcționar parvenit, sunt înghesuite tablouri și obiecte de moblier, care nu au efect vizual comic esențial prin prezența lor; sala tronului lui Ivan cel Groaznic suferă de același desen scenic spațial conceput, neconvingător. 

Conform acțiunii, scena rotativă se învârte mereu pentru a localiza scenele conflictului, cu intenție de montaj filmic. La rândul lor, costumele scenografei sunt lucrate minuțios în special cele ale personajelor istorice, dar spectaculozitatea lor, încarcă vizualizarea generală a reprezentației. Scenografia Ioanei Pashca  este inventivă ca linie de “traducere” vizuală a piesei, dar putea fi mult mai potrivită pentru o scenă amplă ca spațiu de joc. Înghesuiala pe scena mică a acestui teatru de proiecte ambițios, o dezavantajează.

         Distribuția numeroasă reunește, actori apreciați, cunoscuți, colegi și profesori la UNATC ai regizorului, alături de tineri aflați la început de drum, în roluri de figurație, argument al acțiunii. Regizorul Gelu Colceag nu a reușit însă, să armonizeze stilul de joc al interpreților. Consolidează parțial relațiile dintre personaje și spectacolul nu are coerență în sublinierea imaginii unei lumi disperate, distruse de mentalități viciate de ansamblul social în care există, trăiește fiecare. Într-un rol argument de plan secund, se remarcă Diana Cavaliotti. Este Zinaida, soția inginerului, frumoasa care se dorește a fi actriță de film. Tânăra actriță construiește nuanțat personajul, îl dezvoltă admirabil în relații, impune umor savuros în relația cu Iakin regizorul de la care așteaptă succesul, un alt rol realizat ireproșabil de tânărul actor, Silviu Debu. La rândul său, Vlad Logigan, un alt interpret tânăr, este excelent în grămăticul servil lui Ivan cel Groaznic. Acești tineri, demonstrează o atentă percepere a partiturilor. Lor li se alătură în figurație activă a suitei țarinei ori prin “opricinici”, alți tineri, devotați ofertei de a acompania personajele principale. Cu abilitate comică prin expresii și rostirea cuvântului, se remarcă Radu Gabriel în hoțul pe care mașina timpului îl plasează alături de țar. Este motorul comic al reprezentației. În Spak, vecinul inginerului, denotă haz în caracterizarea cu pricepere a personajului, Gabriel Costin. O compooziție dezvoltă cu umor, Mariana Dănescu în soția guralivă a administratorului.

 Solicită eforturi din partea actorului Doru Ana, trecerea de la personajul central Ivan Vasilievici - cel ursuz, bănuitor și autoritar în funcția de șef al blocului, la cea de țar, iar actorul compune cu umor aceste prezențe, în multe scene. Corect, dar fără strălucire apare Marius Gâlea în inginerul Timofeev. Agitația ansamblului intens speculată de conceptul regizoral afectează unele interpretări ale personajelor cheie sau argument, dar și ritmul celor două ceasuri de spectacol , mai apropiat de divertismentul de la teatrul de revistă, de cât de planul satiric al lui Bulgakov.

         “Țarul Ivan își schimbă meseria” este un spectacol ofertant pentru publicul dornic de comedie, spectaculos ca imagine. Se va amuza, dar și plictisi uneori, și nu va rămâne cu sensurile  satirei la adresa mentalității “cultivate” prin forța dictaturii puterii. Implicarea a numeroși actori și a fondurilor pentru acest proiect, nu are drept rezultat un eveniment teatral.