“ QUARTET “ – TEATRUL “ TEATRELLI “

ACTORI CONSACRAȚI … ÎNTR-UN TEATRU NOU

         Puțini știu că Primăria Municipiului București a mai deschis o sală de spectacole în Capitală. Pe lângă sala de la ArCuB (Centrul Cultural al Municipiului București) a apărut și “Teatrelli” în impunătoarea casă a Centrului de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București din Piața Lahovari, în plin centru, în apropiere de Piața Romană. După cum se vede, se pare că Primăria Capitalei ar fi preocupată de cultură! Sala “Teatrelli” este elegantă și s-ar dori a fi un fel de teatru-cafenea, cu mese, bar, dar ciudat în primele rânduri scaunele sunt aliniate ca pentru o sală “clasică” de spectacol. Are 84 de locuri cu fotolii confortabile. Scena “clasică” este generoasă ca spațiu de joc, dotată tehnic. Programul de la “Teatrelli” se află la început de drum și promite a cuprinde pe lângă reprezentații de teatru și dans, concerte diferite, recitaluri.

         Repertoriul teatral s-a lansat cu premiera “Quartet”, o piesă a britanicului Ronald Harwood, dramaturg jucat și la noi în teatre de prestigiu. De exemplu, au înregistrat succes, “Cabinierul” la Naționalul bucureștean sau “Quartet” în 2009, la Naționalul din Iași. La Gala UNITER de atunci, din juriul căreia am făcut parte, spectacolul “Quartet” a primit premiul Britisch Council România. Piesa lui Ronald Harwood jucată la “Teatrelli” pare a fi o adaptare după cea jucată la Iași într-un spectacol premiat. Textul este restrâns și traducerea insistă pe vulgaritatea unor replici. Afișul reprezentației nu specifică traducerea și adaptarea. Specifică însă, “scenografia și costumele : Corina Grămoșteanu” cu lipsă elementară de profesionalism pentru că “scenografie presupune decor și costume”. Scenografa Corina Grămoșteanu, o creatoare inventivă, realizează un decor simplu, rezumat la un mobilier funcțional, elegant, iar costumele servesc profilul fiecărui personaj.

         Acțiunea lipsită de conflicte ample, se petrece într-un azil de bătrâni de cinci stele, în care sunt apropiați, patru foști mari soliști de operă, vedete, cu tipologii diferite. Întâmplarea face să se revadă după mulți ani și doi soți care au divorțat, Jane și Regi. Cei patru își reunesc forțele pentru sărbătorirea lui Verdi cu “quartetul” din “Rigolleto” în care au cântat cândva, împreună. În intențiile sale regizorale, Dan Tudor insistă exagerat pe exploatarea aspectului bătrâneții celor patru personaje, afectate unele în comportament. Dramaturgul are drept țintă a tematicii ironizarea vedetismului, orgoliilor și mai puțin starea decrepitudinii celor din vârsta a treia. Confuzia viziunii regizorale simplifică sensurile majore ale piesei ce devine astfel, o comedie amară cu exagerări penibile de vulgaritate. Norocul calității reprezentației sunt cei patru actori prețuiți de public care salvează prin interpretare piesa de stângăciile regiei.

         Este surprinzătoare în abordarea comediei actrița Adela Mărculescu în rolul lui Sissi. Cu naturalețe în gest și expresie, compune portretul naivei Sissi, scăpările sale de memorie, curiozitățile și sincera prietenie acordată colegilor. Adela Mărculescu prezintă un personaj simpatic prin manifestări multiple și dezvoltă cu măsură, delicat efectul comic. Acest rol poate trece drept o altă realizare în CV-ul actriței, dar în registrul comic de astă dată.

 Nou venita la azil, Jane are o biografie complicată, iar Florina Cercel speculează cu sensibilitate dramatică stările prin care trece  fosta vedetă a operei. Punctează cu atenție relațiile, uneori cu rezultatul comic solicitat. În scena întâlnirii lui Jeane cu fostul soț Regi, actrița se impune prin sincera trăire a amintirilor triste evocate. Personalitatea sa apreciată în multe partituri importante, se face pe deplin simțită și în rezolvarea portretului lui Jane.

Damian Crâșmaru precum un actor cu o bogată carieră artistică, reușește să estompeze vulgaritatea repliciilor atribuite de adaptare și traducere prin care se vrea a se defini personajul Wilf ca un afemeiat, obsedat de erotism. Actorul colorează amuzant profilul personajului. Preocupat de lectură și ursuz apare Regi prin interpretarea merituorie datorată lui Costel Constantin. Actorii reușesc a scoate personajele din ilustrări caracteriale exagerate, le prezintă convingător cu atenție pe linia comediei amare. Cei patru meritau însă, un spectacol solid construit regizoral în care să le fie speculate personalitatea și experiența, câștigate de-a lungul unor cariere prețuite de Marele Public.

Inaugurarea teatrului “Teatrelli” prin acest spectacol, sperăm să lase cale liberă și altor proiecte pentru noua instituție subvenționată de Primăria Capitalei, chiar și celor propuse de tinerii creatori aflați în căutarea spațiilor de joc. Mai sperăm că “Teatrelli” să își câștige în timp și o personalitate culturală stabilă.

P.S. Am privit … partea plină a paharului, nu pe cea goală a intereselor ce domină în instituțiile statului, un stat în care cultura și teatrul sunt tratate mai întodeauna drept niște Cenușărese!