“CUM VĂ PLACE” – TEATRUL “TONY BULANDRA” din TÂRGOVIȘTE

ANIVERSARE MERITATĂ ȘI UN SPECTACOL DISCUTABIL …

         Mai mulți slujitori stimați ai teatrului de diferite vârste, s-au întâlnit să îl serbeze pe colegul de crez profesional – Boris Petroff, distribuit în spectacolul “Cum vă place”.

LA MULȚI ANI!

         Teatrul “Tony Bulandra” din Târgoviște a organizat aniversarea prețuitului actor Boris Petroff pentru 50 de ani de carieră și 75 de viață. Acesta este o personalitate cu totul specială a teatrului nostru. Discret, cu inteligență a construit o carieră artistică prin zeci de roluri înfătuite fără reproș în teatru și film. Parcurge un traseu în evoluția sa prin o serie de teatre, nu în căutarea marilor roluri, ci pentru a cunoaște și împărtăși experiențe artistice. A fost repartizat după studiile de la IATC, astăzi UNATC, la Oradea, conform legilor de atunci, apoi s-a alăturat trupei explozive din acea vreme a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, au urmat Teatrul “Ion Creangă”, Teatrul Evreiesc de Stat și colaborează acum, cu Teatrul din Târgoviște. Evoluția sa artistică rămâne un exemplu și pentru tânăra generație cu care colaborează cu mult drag în prezent. Boris Petroff este cu adevărat un exemplu de maestru, un artist de excepție rar de întâlnit  în viața teatrală, pentru care crezul de bază al creatorului consideră a fi “măsura și bunul-simț”. La mulți ani meștere și drum bun pentru a împărtăși în continuare tinerilor acest crez artistic!

ÎNTÂLNIREA TINERILOR CU MEȘTERUL …

         La Teatrul din Târgoviște se petrece un lucru deosebit prin obțiunea repertorială preferențială pentru Shakespeare; se prezintă pe afișul stagiunii actuale - “Macbeth”, “A douăsprezecea noapte” și “Cum vă place”. Am urmărit doar ultimul titlu citat, dar atenționăm că Shakespeare solicită nu numai o distribuție deosebită, ci și regizori instruiți cultural. Proiectul este interesant în intenția de a alcătui o distribuție majoritar tânără ce se alătură actorilor cu experiență. De la intenție la realizarea însă a spectacolului, drumul se frânge din același motiv știut – regia. Se face din ce în ce mai mult simțită în teatre, criza regiei datorată și hibelor învățământului nostru artistic.

         Tânăra regizoare Anca Ciuclaru și-a ales cu ambiție pentru un masterat în profesie se pare, pe Shakespeare și “Cum vă place”. Rezultatul a fost un spectacol lipsit în viziunea regizorală de elementare reguli profesionale, de logică și coerență. Anca Ciuclaru a compus incoerent și scenografia reprezentației. Decorul lansa vizual  reprezentația printr-o scenă mică plasată pe scena de bază a teatrului în intenția de teatru în teatru, înconjurată de numeroase obiecte și costume, zvârlite fără motivare, cu o cortină roșie în fundal. Când acțiunea ajunge în locul refugiului Rosalindei și a celor din preajma sa, în pădurea Ardenilor, scenografa și regizoarea schimbă demersul proiectului. Decorul primește profunzime, o altă imagine prin manevrarea fâșiilor din care era alcătuită cortina din fundal, ca și prin schimbarea costumelor personajelor. Prima secvență era dominată de culoarea neagră a conflictelor din lumea urzupatorului duce Frederic, celelalte momente scenice erau colorate în alb și roșu în ideea căutării iubirii de către tinerii refugiați în codrul Ardenilor. În prima secvență mișcarea era îndrumată regizoral cu ieșiri și veniri în scenă prin culoarele sălii de spectacol, în celelalte relaționarea cu sala dispărea. În cea de a doua parte a acestei reprezentații, scenografia indica vizual un cadru original, apreciabil ca motivare prin text.

 Dar … în ansamblu, reprezentația era lipsită de coerență, încărcată de intenții metaforice stupide. Câteva exemple sunt, fie nasul roșu de claun folosit de unele personaje în diverse scene sau acrobații forțate pe fâșiile cortinei roșii ori schițe de pantomimă, totul fără susținere sugestivă prin situații și replică. De asemenea nici costumele scenografei, ce se doreau moderne și atemporale, nu serveau prin nimic profilul personajelor. În prima parte a conceptului regizoral, Anca Ciuclaru apela la accente sonore stridente de tunete, ca apoi să folosească accente melodioase, dar  inconsistente ca sensuri. Neprofesional rămâne însă, modul în care regia a coordonat îndrumarea interpreților pentru a construi relații, situații și a defini personajele. Într-un astfel de concept regizoral confuz, se poate spune referitor la actori că scapă cine poate fi cât de cât credibil. Unii interpreți au reușit chiar să se detașeze și au impresionat prin descifrarea cu gând interior a replicii bogate în subînțelesurile dăruite de Shakespeare, alții erau doar corecți în executarea forțată a indicațiilor regizorale.

         O realizare rămâne colaborarea între tinerii actori și colegii cu experiență din distribuție. Sărbătoritul Boris Petroff interpreta admirabil, aceleași personaje de la debutul său, pe ducele surghiunit - tatăl Rosalindei și pe ducele Frederic aflat la putere. Meșterul dubla frazarea replicii prin expresii potrivite pentru profilul celor două caractere opozante. Pe aceiași linie a speculării sensurilor multiple ale replicilor și prin ținută și gestual, au prezentat personajele, Corina Moise (Rosalinda) și George Albert Costea (bufonul Tocilă). Au servit remarcabil oferta lui Shakespeare și s-au ferit de exagerările viziunii regizorale, cât au putut. Au realizat cu sensibilitate și umor,   personaje consistente, cu multiple nuanțe acordate în interpretare. Prin rolurile anterior jucate, cei doi tineri și-au consolidat personalitatea. Amintim de Corina Moise în “Crize” sau “Locuri calde” sau de George Albert Costea în “O scrisoare pierdută” sau “West Side Story” (spectacole comentate pe blog), fiind activi mereu în diverse teatre din țară și Capitală. Corectitudine, dar și efort fizic pentru punerea în practică a indicațiilor regiei, manifesta  tânărul actor Vladimir Purdel în Orlando cel îndrăgostit de Rosalinda. Aceiași corectitudine în interpretarea numeroaselor personaje, au arătat și Corneliu Jipa, Dan Clucinschi, Maria Nicola, Virgil Aioanei, Carmen Florescu, Delia Lazăr, Costin Cambir, Ilie Ghergu, Alexandru Doreață, Ștefan Icătoiu, Marius Zamfirescu. Personajele însă, din cauza regiei haotice nu aveau întodeauna efectul emoțional solicitat de piesă.

         Prin absența unui concept regizoral solid construit profesional și cultural, “Cum vă place” rămâne un exercițiu modest de întâlnire între generații de creatori. Poate Anca Ciuclaru deține fantezie, imaginație ca regizor, dar exercițiul său cu piesa lui Shakespeare denotă o superficială cunoaștere a regulilor elementare necesare profesiei pentru care a optat. În cele două file ale programului de sală “Foaier.R” e publicată o explicație se pare a conceptului regizoral din care cităm: “Intriga politică este doar pretextul piesei, care dezvoltă un subiect mult mai important: cunoașterea de sine. În codrii Ardenilor, regi sau oameni simpli, tot jucându-se de-a păstorii și haiducii, ajung să se cunoască mai bine pe ei înșiși, iar ceea ce află cu ocazia asta nu este întodeauna încântător.” Din păcate, nici spectacolul nu era încântător!