“ APROAPE MAINE “ – TEATRUL DE ARTĂ

OFERTĂ ÎNCÂNTĂTOARE A TINERILOR ACTORI

         Teatrul independent își extinde în Capitală aria, dar ofertele repertoriale în marea lor parte sunt neconsistente, îngălate în vulgaritate și nu servesc pe tinerii actori aflați la început de drum pentru afirmare. Totuși, unele teatre independente, cu greu în ciuda condițiilor de activitate, au reușit să își consolideze personalitatea, un exemplu fiind “Unteatru”. Cu o denumire pretențioasă – Teatrul de Artă, alt teatru independent, caută la rândul său calea impunerii ca personalitate. După prezentarea piesei lui Spiro Gyorgy “Șase din 49” cu un spectacol remarcabil comentat pe acest blog, a încercat să acorde atenție și dramaturgiei autohtone și a ales “Moartea pentru patrie” de Mihai Ignat, un text jalnic, lipsit de substanță, mustind de vulgaritate. Se întoarce însă, la o selecție repertorială de calitate și propune acum,  piesa lui John Cariani - “Aproape Maine” , un montaj alert din șase povestiri despre magia cunoașterii iubirii.

         Americanul John Cariani este cunoscut și la noi, ca actor de film și televiziune, dar și-a sporit prestigiul și ca dramaturg. Au fost jucate piesele sale în teatrele Off Broadway, iar “Aproape Maine” a cunoscut succes pe mai multe scene ale lumii. Maine este un stat american în preajma căruia , pe o noapte geroasă, tinerii căutători ai iubirii își află sufletul pereche. Povestirile scrise cu umor, dar și cu sensibilă poezie, cu personaje bine definite, oferă prilej deplin de afirmare tinerelor talente, evidențiate inspirat de regizoarea Andreea Vulpe. Tinerii actori au avut șansa întâlnirii cu această piesă deosebită, dar și cu regizorul Andreea Vulpe care este cunoscută și ca un pedagog experimentat, profesor la UNATC.

         “Aproape Maine” propune cunoașterea unor noi talente care promit evoluții remarcabile în viitor. Trebuie specificat că majoritatea dintre tinerii actori distribuiți se confruntă cu interpretarea mai multor personaje. Cristina Juncu, încă studentă, trece cu pricepere prin interpretarea a trei personaje diferite tipologic. La începutul reprezentației este Ginette, adolescenta timidă aflată în căutarea dragostei, devine apoi, Gayle, fata care refuză dragostea primită și Aliena, chelnerița care își descoperă iubirea. Cristina Juncu remarcabil caracterizează fiecare personaj cu o largă gamă de expresie. Studentului Vladimir Albu îi revine doar un singur rol, cel al lui Pete care își verifică dragostea și trimite metaforic pe iubita sa Ginette să ocolească Pământul și să se întoarcă la el, dacă iubirea dintre ei este adevărată. În trei scene – prolog, epilog și un alt moment cu tâlc plasat în montaj, apare Pete, iar Vladimir Albu dezvoltă cu multă sensibilitate stările personajului. Un alt debut remarcabil realizează Corneliu Ulici prin trei personaje. Mai întâi este East, un bărbat care zărește pe geam o fată și se îndrăgostește brusc de ea, apoi devine Lendall care își tăinuiește iubirea față de Gayle, o ascunde în … inelul de logodnă, și mai este și Dave care nu știe cum să își mărturisească dragostea față de Rhonda, o face pictând stângaci un tablou. Corneliu Ulici concepe aceste trei personaje cu mare grijă pentru a le diferenția excelent tipologiile, se mulează admirabil pe fiecare caracter și solicitare a situațiilor. Un alt debut apreciabil realizează și Alice Nicolae în două personaje. Este Glory fata de care se va îndrăgosti East și Sandrine care își tădează iubitul și se mărită cu altcineva. Alice Nicolae construiește amănunțit cele două tipologii contradictorii; acordă o linie afectivă specială primului personaj și aroganța solicitată, celuilalt.

         Sabrina Iaschevici, de câte ori o întâlnești într-un spectacol, este de nerecunoscut; își schimbă înfățișarea expresiei în funcție de caracterul personajului. Acum tratează cu finețe personajul Marvalyn cea care îl readuce pe Steve la sensibilitatea “durerii” prin dragoste, ca apoi să devină Rhonda cea băiețoasă care descoperă ce înseamnă dragostea. Excelent impune Sabrina Iaschevici personalitățiile diferite ale celor două fete, cu măsură în accente comice sau dramatice, cu forță în expresie. Amintim că tânăra actriță a debutat în examenul de masterat “Nefericiții” și apoi a fost premiată la Gala “Hop” pentru rolul din “Ce zile frumoase” și a continuat la “Unteatru” cu o altă reușită în “Trădare” (spectacole comentate pe blog). Cu trei roluri se va confrunta colegul ei de generație, Ionuț Vișan pe care le rezolvă cu abilitate și farmec. Este prezentatorul primei scene și exploatează subtil replica prin care se lansează și convenția piesei. Devine în altă povestire, Steve ce nu cunoaște “durerea” doar când descoperă dragostea și Jummy care și-a pierdut iubirea, fiecare tipologie fiind prezentată în esență. Ionuț Vișan și-a consolidat personalitatea și prin spectacolele de la teatrele din Brăila și Ploiești – “Povești de familie” și “Leonce și Lena”, cât și prin “Trădare” la "Unteatru".

Tinerii reușesc performanțe în acest spectacol pentru că sunt conduși cu precizie de regizoarea Andreea Vulpe, folosind drept mijloc principal în tratarea scenică - actorul, îndrumarea sa. Rar se întâlnesc astfel de regizori cum este Andreea Vulpe care dețin știința de a își exprima scenic conceptul regizoral prin actori. Scenograful Dan Tiza rezumă minimalist decorul și acordă  atenție costumelor concepute atent pentru fiecare personaj.

         “Aproape Maine” este un spectacol reușit în care reprezentanți ai tinerei generații ne asigură că viitorul teatrului nostru este pe mâini bune. Oricine va viziona acest spectacol emoționant despre fiorul iubirii, va pleca încântat.

P.S. Regretăm, dar nu am avut la dispoziție ilustrațiile din spectacol necesare argumentării reușitei tinerilor actori.