“ N(AUM) – gazdă Teatrul Metropolis

JURNAL DE SUFLET …

“N(AUM)” este un proiect “UNTEATRU” susținut de Raiffeisen Bank cu sprijinul Fundației “Gellu Naum” și nu un proiect al Teatrului Metropolis care îl găzduiește sau mai bine spus a găzduit, din păcate, doar cinci reprezentații. Teatrul independent “UNTEATRU” nu oferă condițiile tehnice de prezentare solicitate de acest proiect cultural de excepție, iar Teatrul Metropolis își are proiectele sale, unele e drept, discutabile sub aspectul calității culturale.

Fiecare, măcar o dată s-a privit în oglinda vieții sale și a judecat pentru o clipă, un moment din existența sa. Acest spectacol special este o oglindă a sufletului în care se reflectă sensibil și ironic, viața personajului Omul, ajunsă la final. Este un jurnal de suflet în care oricine se poate regăsi în multe momente. Această bijuterie teatrală propune cunoașterea unei valori a literaturii noastre, scriitorul Gellu Naum (1915 – 2001) prin intermediul unei echipe de creatori adevărați pentru care teatrul este un act cultural, nu prilej de distracție derizorie.

Eseist, poet, prozator, dar și dramaturg, Gellu Naum s-a înscris ca o personalitate de valoare a curentului suprarealist. Dacă urmărești spectacolul “N(AUM)” fără doar și poate, cauți să recitești sau să cunoști opera sa pentru că reprezentația te provoacă. Pentru a ilustra scenic scrierile lui Gellu Naum, obligat realizatorii trebuie să se desprindă de convențiile teatrale obișnuite. Inspirat, realizatorii au compus și un scenariu din scrierile lui Gellu Naum, fără conflicte, fără caractere, ca un jurnal al dialogului cu tine însuți al fiecărui Om aflat în trenul vieții aproape de gara finală. Regizoarea Mariana Cămărășan intervine sugestiv pentru susținerea acestui demers și prin ilustrația sonoră aleasă, ca și scenograful Vladimir Turturică prin introducerea permanentă a unei valize pe scena goală, necesară pentru “voiajul” prin viață al Omului. Pe scenă creează strălucit două actrițe: Oana Pellea - Omul și Cristina Casian – un alter ego simbolic al Omului personaj. În umbra lor rămân regizorul și scenograful care au condus cu forță creatoare imaginea pe scenă a drumului vieții, fie ironic, fie dramatic, cum este de fapt, orice cale a existenței. Rezultatul nu este un eseu teatral obișnuit, ci o poveste vie, atrăgătoare în care orice spectator se poate regăsi cu încântare. “N(AUM)” devine astfel, o călătorie prin viață cu momente uitate și reînviate în universul uman, surprinse cu umor și sensibilitate prin replică de Gellu Naum.

Spectacolul este gândit remarcabil de regizoarea Mariana Cămărășan în colaborare cu scenograful Vladimir Turturică, dar evident că intențiile viziunii celor doi, se fac cunoscute publicului prin meritele celor două actrițe de valoare, Oana Pellea și Cristina Casian. Regizoarea s-a concentrat pe exploatarea scenică a substanței cuvântului și a reușit ca prin rostirea acestuia de către interprete să fie vizualizate scenic imaginile diverse ale unor stări existențiale. Pe scena goală, cenușiu “îmbrăcată”, scenograful Vladimir Turturică aduce în afara unei valize, fie o bancă, fie coboară din tavan pe ștanga scenei, diferite obiecte - tablouri evocate ca amintiri de Omul personaj. Costumele purtate de cele două actrițe sunt uniforme, neutre, rezumate la pardesie lungi și pălării identice, și ele devin astfel, “oglinzi” pentru alter ego-ul unui Om. Numai în situațiile evocate când intervin activ unele personaje, Cristina Casian își schimbă vestimentația cu ținute suprarealist croite. Lumina scenică devine și ea un personaj, pătrunde în adâncul ființei umane și îi răscolește viața, amintirile. Irealul vizual devine concret realist prin oferta scenografiei folosită ingenios de regie. Fiecare moment este tulburător ca vizualizare. Până și intervenția fumului, efect teatral arhi-folosit în multe viziuni regizorale, prinde conținut emoțional servind poezia sufletului solicitată de scrierea lui Gellu Naum.

Și în acest spectacol, Oana Pellea arată din nou, că actorul nu poate convinge prin interpretarea sa, decât dacă poate semnala multiplele sensuri ale cuvântului rostit și aplicarea lor la stările interioare ale situațiilor prin care trece personajul. Trăiește pe scenă impresionant povestea Omului, cu bucurii și tristeți, cu umor și lacrimă, iar personajul său devine esență a vieții prin excelenta sa interpretare. Sunt multe scene în care actrița are drept partener direct … lumina și adresează cuvântul către ea. Oana Pellea dovedește că este o mare actriță pentru care teatrul înseamnă și arta respectului pentru menirea culturală a prezenței pe o scenă. În Cristina Casian își află o parteneră ce îi calcă ferm pe urme. Tânăra actriță devine alter ego-ul personajului central, Omul, dar în scurte momente evocă și măști din realitatea lumii în care viețuiește Omul. Cu finețe și precizie concretizează în desen suprarealist diverse tipologii provenite din realul existențial, ca apoi să se refugieze mereu în imaginea oglindă a personajului central. Este admirabilă această tânără actriță a cărei biografie artistică aflată la început, cunoaște de acum, câteva reușite prin care și-a impus personalitatea.

“N(AUM)” apare în peisajul teatral destul de mediocru al stagiunii actuale ca o bijuterie cizelată de o echipă de artiști din diverse generații de creatori care au colaborat strălucitor. Dacă până acum în alte spectacole, regizoarea Mariana Cămărășan a căutat exprimări originale forțat plasate, acum demonstrează o ireproșabilă maturitate creatoare. Rămâne de văzut ce teatru va găzdui în continuare această “bijuterie” de reprezentație teatrală de la care orice spectator va pleca cu emoție, dar și cu buna dispoziție iscată prin degajarea unui discret umor.

Chiar dacă va obține premii la gale sau nu, “N(AUM)” este un eveniment teatral cultural deosebit prin care se aduce în viața reală, curentul suprarealist specific lui Gellu Naum.