O COMEDIE REUȘITĂ ÎN STIL BURLESC
Pornind de la text la
interpretare, “39 de trepte” este un spectacol plin de surprize plăcute oferit
de Teatrul Foarte Mic, “fratele” Teatrului Mic. Textul, cum specifică și
afișul, are următoarea precizare privind autorii “după romanul omonim de John
Buchan și filmul lui Alfred Hitchcock, adaptare de Patrick Barlow după o idee
originală de Simon Corbie și Nobby Dimon, cu acordul lui Edward Snape pentru
Fiery Angel PARTNERS Ltd”! Pe scurt, romanul lui John Buchan publicat în 1915,
în 1935 devine un film de Alfred Hitchcock, iar în 2005 apare adaptarea
teatrală ce reduce numărul mare de personaje la câteva și textul se transformă
în comedie.
Traducerea și tratarea regizorală a
acestui text cu o istorie complicată privind autorii, aparțin Gabrielei Dumitru
care dă o față captivantă spectacolului, inventiv conceput pe linia comicului
burlesc, lipsit de vulgaritate. Filmul intenționa a fi un trhiller cu suspans
despre o crimă și ancheta de rigoare, iar textul actual și prin spectacol
transpune același subiect al acțiunii, cu ironie, comic, în lumea culiselor
filmului privită din fotoliul spectatorului de teatru. Gabriela Dumitru rezolvă
admirabil exploatarea unui subiect la bază dramatic, folosit drept pretext
pentru o comedie burlescă despre lumea din spatele ecranului, cu fantezie
compusă scenic.
Acțiunea "filmului" din scenă este alertă, pornește de la o crimă și urcă "39 de trepte" în căutarea făptuitorului și a unor spioni, totul însă, privit prin "ochiul" aparatului de filmat; situațiile de la locurile filmărilor devin o cavalcadă comică prin regia Gabrielei Dumitru, servită ireproșabil de întreaga echipă. Inteligent, regizoarea nu folosește proiecțiile video, construiește totul amănunțit scenic și prin jocul actorilor. La intrarea în sala de spectacol, publicul va urca 39 de trepte marcate simbolic cu numărul de rigoare și le va afla rostul în reprezentație.
Acțiunea "filmului" din scenă este alertă, pornește de la o crimă și urcă "39 de trepte" în căutarea făptuitorului și a unor spioni, totul însă, privit prin "ochiul" aparatului de filmat; situațiile de la locurile filmărilor devin o cavalcadă comică prin regia Gabrielei Dumitru, servită ireproșabil de întreaga echipă. Inteligent, regizoarea nu folosește proiecțiile video, construiește totul amănunțit scenic și prin jocul actorilor. La intrarea în sala de spectacol, publicul va urca 39 de trepte marcate simbolic cu numărul de rigoare și le va afla rostul în reprezentație.
Un rol important, au decorul și
costumele create de scenograful Vladimir Turturică, devin elemente comice de
imagine pentru a ilustra situațiile de “film în teatru”. Ingenios scenograful
“colorează” cu haz fiecare moment al acțiunii, iar acestea sunt foarte multe. La
rândul său, regizoarea manevrează dibaci propunerile scenografice pentru a
susține atmosfera savuroasă a reprezentației. Reușita viziunii sale regizorale,
în afara constructului scenic al fiecărui moment, se bazează și pe priceperea
de a cizela interpretarea actorilor, de a evidenția capacitățile celor
distribuiți.
Într-un spectacol solicitant în care
fiecare interpret este obligat să treacă prin situații explozive cu dublu sens,
cel dramatic dictat de acțiunea “filmului” tratată ironic și cel comic al
“filmării” și relației cu cei din platou, întreaga distribuție reușește a se
remarca. Prezintă dezinvolt două personaje, Andreea Grâmoșteanu, sugerând
subtil și cu umor, profilul fiecăruia. Este încântător modul cum definește cu
măsură în diverse situații esența momentelor, dramaticul dictat de “scenariu”
și comicul filmării. Din nou, Andreea Grămoșteanu se impune ca o actriță
plurivalentă, capabilă de performanțe în orice rol.
Excelent este și Ștefan
Lupu în rolul actorului din film, vedeta încrezută care trebuie să îl joace pe
Richard cel implicat în nebunia unei crime. Actorul precizează mereu prin
expresie, atât tipologia vedetei năzuroase, cât și profilul personajului Richard
căzut în capcana căutării vinovaților de crimă. În unele situații practică o
plastică apropiată de cascadorie, ca să marcheze tensiunea momentului, dar
acordă și nuanțe ironice expresiei. Ștefan Lupu remarcat și la Gala Tânărului
Actor de la Costinești în reușitul spectacol de teatru-dans “Zig Zac”, aplică
acum știința expresiei corporale, dar și capacitățile de actor pentru a
sublinia în amănunt profilul unui rol complicat.
Personajul “regizorului” care mânuiește
filmările și conduce în plan teatral ritmul reprezentației, îi revine lui Bogdn
Talașman. Cu mult haz, fără exagerări de expresie, punctează comicul
situațiilor și păstrează coerența personajului; remarcabil se adaptează
solicitărilor acțiunii și viziunii regizorale. Claudia Prec reușește să atragă
atenția asupra personalității sale prin farmecul și nuanțarea diversă a
tipologiilor ce îi revin de interpretat. Credibil înfăptuiește mai multe
apariții și Viorel Cojanu, completând distribuția acestor tineri deosebiți din
echipa Teatrului Mic, dar care nu au beneficiat întodeauna de șansa întâlnirii cu un regizor capabil a îi pune în evidență.
“39 de trepte” este un spectacol de calitate în
care realizatorii săi sunt remarcați, iar publicul găsește buna dispoziție
dorită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu