“LECTURĂ” SCENICĂ SUPERFICIALĂ
Spectacolul pare rezumatul scenariului unei telenovele despre
pasiuni erotice, trădări în căsnicie, crimă. Piesa scriitorului german
contemporan Lukas Barfuss, propune însă, o analiză psihologică subtilă a
conflictului cauzat de lipsa comunicării între partenerii aflați în cupluri ce
se destramă. Regia selectează din motivele destrămării doar aspectul erotic și
îl dezvoltă printr-o “lectură” scenică superficială.
Cum spectacolul este produs de “9G”,
echipa de realizatori reunește tineri creatori, mulți cu experiență câștigată
în teatrul independent. Decorul tinerei scenografe Alexandra Panaite ce ar
trebui să sugereze patru spații ale acțiunii este construit realist din multe
amănunte inutile, cu o ușă roșie cu rost simbolic. Schimbarea elementelor ce
alcătuiesc decorul fiecărui spațiu, se face căznit de către actori. Costumele
Alexandrei Panaite dezavantajează caracterizarea vizuală a personajelor și
actorii. De pildă, apariția lui Evelyn în veșminte sexy de bar sau inexplicabila
transformare ca ținută generală a pictoriței Susan. Apelând la această
scenografie exterioară substanței scrierii, regizoarea Elena Morar arată lipsa
de profunzime în conceptul său. Elena
Morar este o tânără regizoare remarcată pentru spectacolul “Zvăpăiata”, o
dramatizare după Cehov, prezentat la concursul “COMEDIA ȚINE LA TINeri” și
activă modest în teatrul independent. Surprindre acum, prin modul stângaci în
care descifrează textul ales pentru “9G”. Exagerat teatralizează relațiile
erotice și crima comisă de Susan, uită de substratul scrierii, de analiza
psihologică a fiecărui personaj și compune amatoristic relațiile de cuplu.
Regia speculează ultima scenă și lasă forțat deschis finalul printr-o
proiecție, ce nu își are însă, sens.
Alexandra Fasolă (Susan) |
Viziunea regizorală simplist
concepută afectează pe cei cinci actori aleși în distribuție, remarcați fiecare
în alte spectacole independente sau în cele ale teatrelor instituționalizate.
Se detașează totuși, Alexandra Fasolă care reușește definirea în profunzime a
pictoriței Susan, obsedată de căutări artistice și înșelată de soțul Daniel
(Bogdan Nechifor) pe care îl va ucide în numele adevărului necesar existenței.
Admirabil compune actrița profilul fragil psihologic al femeii absentă din
viața reală, refugiată în cea artistică, egoistă în relația cu partenerul,
însingurată interior ignorând comunicarea. Colaborarea cu regizorul Andrei
Șerban pentru a interpreta excelent personajul central din “Omul cel bun din
Seciuan”, au cizelat capacitățile deosebite deținute de Alexandra Fasolă care a
găsit calea tratării lui Susan, gândind atent subtextul replicii rostite.
Prezintă credibil profilul schematic al mai multor personaje-argument denumite
simbolic “Un bărbat tânăr” care intervin în diverse situații, Liviu Chițu. Din
păcate, ceilalți tineri din distribuție – Bogdan Nechifor (Daniel), Lucian
Iftime (Sebastian) și Sorina Ștefănescu (Evelyn), interpretează personajele ca
la o primă lectură, fără accente și nuanțe, poate și pentru că partiturile sunt
incomode personalității fiecăruia. Exagerările în expresie, rostirea uniformă a
textului aduc scheme de personaje în conflict, fără motivare interioară pentru
situații, iar piesa se transformă într-o poveste stupidă, violentă despre
erotism și gelozie.
“4/Dragoste în patru tablouri” este un
spectacol lipsit de consistență, incoerent în intenții. Este greu de motivat
cum tineri creatori după ce au realizat majoritatea apariții deosebite în alte
spectacole, ajunși prin selecție în programul “9G” la Sala Mică a Naționalului
bucureștean, nu mai pot să își demonstreze convingător personalitatea
creatoare, fie că sunt regizori, scenografi sau actori. O cauză poate ar fi
dorința de oroginalitate luată drept stindard, fără o documentare culturală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu