“KEPLER – 438B” – TEATRUL ODEON (Sala STUDIO)

O ÎNCERCARE DE TEATRU SOCIAL-POLITIC

        

Titlul spectacolului poate stârni nedumerire. Nu este vorba despre o altă planetă, ci ar vrea să fie o metaforă. Finalul spectacolului o susține, arătând că omului nu îi râmăne decât să caute în univers o altă planetă ca să supraviețuiască, ferit de interesele și egoismul unor confrați și de … efectele încălzirii globale. Textul lui Guillem Clua, în premieră mondială pe scena Teatrului Odeon, este și prima producție din proiectul de cooperare “Fabulamundi. Playwriting Europa” între teatre, festivaluri și organizații culturale din Spania, Italia, Franța, Germania și România, finanțat prin Programul Europa Creativă al Uniunii Europene. Textul a avut numeroase lecturi în teatre din diferite țări și la București, la Teatrul Odeon. Echipa care a efectuat lectura în regia lui Bobi Pricop în prezența autorului, realizează acum, spectacolul.

         Catalanul Guillem Clua este dramaturg și regizor, multi-premiat în Spania. Dramaturgul mărturisește că acțiunea din textul său a fost inspirată dintr-un fapt real, ajutorul solicitat la ONU de guvernul Insulelor Maldive, alarmat de amenințarea dispariției unor insule din cauza încălzirii globale. Acțiunea piesei care se desfășoară pe două planuri este însă, simplist concepută. Maldive devine Malvati. Un plan al unui conflict cu tentă de familie se petrece între cele trei personaje centrale, președintele insulei Malvati, fiica sa Christine Shawen și iubitul ei, Kawi Altaff, toți membri în conducerea țării insulare, iar celălalt conflict propune întâlnirile președintelui cu reprezentanți de la Națiunile Unite ai unor țări importante, în căutarea de ajutor. Cei din Grecia, Canada, Israel, Palestina, SUA, etc, par interesați de cei din mica insulă, dar pretențiile lor de a le fi gazde, pot distruge identitatea culturală, națională a celor din Malvati. În acele scurte scene cu reprezentanți ai unor țări cunoscute, se fac trimiteri și spre situația emigranților. Guillen Clua în tratarea subiectului se apropie de stilul teatrului social-politic, fiind inspirat și de conflictul din Spania prin naționalitățile din Catalonia și Țara Bascilor.

         Bobi Pricop, un tânăr regizor în plină evoluție, aplică spectacolului metoda sa de inovare a teatralității prin efectele instalației multimedia, apreciate și în proiecțiile video din “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” de la Teatrul Național din București. De astă dată, cum textul este modest prin propunerea celor două planuri, regizorul folosește instalația multimedia, în special pentru prezentarea discuțiilor purtate la ON, interpretate de actori în foaierul mare și proiectate pe fundalul scenei în fața spectatorilor. În scenă se vor confrunta “în direct”, doar cele trei personaje din conducerea comunității din insulă, dar vor fi proiectate atunci, pe fundalul cu multe ecrane de forme diferite, scene video cu protagoniștii în luptă cu apa. Regizorul conduce montajul celor două planuri pentru a da flux ritmului acțiunii.

Spectacolul debutează în sala de expoziție din foaierul sălii Studio, unde în costum de scafandru, președintele din Malvati, Vicent, susține monologul disperării situației în care se află țara sa și solicită ajutor pentru salvarea insulei invadată de ape prin topirea ghețarilor. Publicul va intra apoi, în sala de spectacol și prin “Instalația multimedia – MIZDAN, Dan Andrei Ionescu, Luca Achim”, se vor transmite din același spațiu al expoziției, scenele de la Națiunile Unite, interpretate de actori, proiectate în fața spectatorilor pe fundalul scenei. Inventivitatea acestei “instalații” se va manifesta și prin efectele video de proiecții cu imagini în apă ale celor din Malvati. Regizorul Bobi Pricop manipulează montajul celor două planuri, dominant fiind pentru tematica textului, cel cu prezența la ON. Încearcă astfel, Bobi Pricop o inovație teatrală, o nouă convenție de receptare, numai că fragilitatea textului nu o susține convingător. Tradarea celor două planuri diferită vizual prin absența “în direct” a interpreților în confruntările de la ONU, afectează creșterea tensiunii necesară impunerii situației dramatice cu care se confruntă cei din insulă.

Ansamblul imaginii generale a reprezentației are susținere în scenografia inspirat imaginată de Velica Panduru, prin costumele speciale ca linie pentru a sugera comunitatea din Malvati și cadrul decorului.

         Actorii sunt cei care reușesc în multe momente să pună în pagină emoțională textul, cu tensiune, cu măsură în tratarea replicii și a ținutei gestuale. Dan Aștilean remarcabil prezintă disperarea președintelui Vincent Shawen în fața dezastrului natural care îi amenință țara și dorința de a găsi urgent soluții de salvare pentru cei 30.000 de supuși. În interpretare, actorul se ferește de exagerări în caracterizarea personajului drept un șef speculant al patriotismului și conduce evoluția lui Vincent ca un om cu sufletul chinuit de amenințările naturii; susține, de asemenea atent, relațiile cu partenerii. Excelentă este tânăra actriță Ioana Anastasia Anton în rolul Christinei, fiica președintelui cu funcție în guvern, prezentată ca o femeie demnă, conștientă de situația gravă a comunității, îngrijorată însă, și de viitorul copilului pe care îl va naște. Un rol dificil, Kavi Altaff, ministru în guvern, dar care nu este născut în Malvati, revine lui Mihai Smarandache care îl interpretează admirabil; subliniază responsabilitățile lui Kavi în funcția sa importantă, dar și grija pentru viitorul copilului său cu Christina, e preocupat insistent, dar calm în manifestări pentru căutarea unor soluții. Cezar Antal rezolvă cu pricepere, la nuanță, trecerea prin multele tipologii care îi revin – primul om din istoria insulei, un funcționar, mai mulți delegați la ONU în numeroasele scene proiectate publicului; abil sugerează șiretenia, egoismul unor personaje.

         “Kepler – 438b” poate fi considerat un experiment teatral din zona teatrului social-politic, dar textul este fragil în construcție. Intenția de a fi tratat drept o tragicomedie rămâne minoră și sub aspect comic, dar și tragic.

PREMIERE – TEATRUL “MARIA FILOTTI” din BRĂILA și ArCuB (Centrul Cultural al Municipiului BUCUREȘTI)

                                                        JOCUL DE-A … ORAȘELE!

         Stagiunea teatrală de toamnă 2016 debutează destul de greoi.  Preocuparea de bază sunt festivalurile. Teatrele instituționalizate primesc atenție sporită din partea municipalităților, în special pentru tot felul de festivaluri care au prioritate toamna.

 În această toamnă, apare în repertoriul unor teatre, și o nouă temă … orașul. Desigur, preocuparea pentru această temă nu are legătură cu lupta, de curând finalizată a orașelor București, Timișoara, Cluj-Napoca și Baia Mare pentru a deveni Capitală Europeană a Culturii în 2021. (A câștigat această importantă poziție, Timișoara!)

            Orașul ca temă îi preocupă și pe regizori. Cu toate că anual au loc numeroase concursuri de dramaturgie autohtonă, unii regizori scriu “scenarii de teatru” pe care le montează. Sunt și ei poate nemulțumiți de calitatea dramaturgiei noastre. Unii au câștigat și experiență în ale scrisului, după ce au practicat o sumedenie de “adaptări” când pun în scenă, mai ales clasici, preferabil fiind “DUPĂ” Shakespeare! Motivul transformării unor regizori în … dramaturgi, poate fi și de ordin financiar.

            Brăila și București au devenit teme pentru Teatrul “Maria Filotti” – “Suntrack (În căutarea sunetelor pierdute într-un oraș cu soare)”, scenariul și regia Radu Afrim și pentru ArCuB - “București. Instalație umană”, dramaturgie: Radu Nica (regizor), Florin Feroiu (coregraf) și Ada Lupu (actriță). Inițiativa unor astfel de proiecte dedicate orașelor este remarcabilă. Să vedem cum a fost pusă însă, în practică.

“SUNTRACK” (“În căutarea sunetului pierdut într-un oraș cu soare”) – este premiera Teatrul “Maria Filotti” ce deschide “Zile și Nopți de teatru la BRĂILA”, un festival care are drept generic “Teatrul, între Poveste și Criză” pentru ediția a X-a, desfășurată între 19 și 25 septembrie. Festivalul prezintă 13 spectacole - șapte din Capitală, cinci din țară și unul de la Chișinău. (Majoritatea au fost comentate pe acest blog, la data premierei) Priceputul manager al teatrului, Lucian Sabados reușește cu acest prilej să redeschidă după doi ani și jumătate de reparații a edificiului vechi de 150 de ani, sala mare a Teatrului “Maria Filotti”, o adevărată bijuterie arhitectonică, dar și să inaugureze a treia sală “Avantgarde” care se alătură sălii Studio. 

         De la un timp, inventivul regizor Radu Afrim, o personalitate deosebită a mișcării teatrale, se îndreaptă și către dramaturgie. După ce în 2014 realiza la Târgu Mureș, ca dramarurg și regizor, “Castingul dracului”, scrie un alt scenariu pentru teatrul din Brăila. Ideea scenariului este excelentă, de a reaminti brăilenilor, “sunetele” Brăilei și din împrejurimile acestui oraș de pe Dunăre cu un trecut aparte, când transformările milenului trei trece în uitare trecutul. Cu seriozitate s-a documentat mergând prin satele din preajma orașului. A filmat și a selectat apoi secvențe, pentru proiecțiile din spectacol (video Mihai Matei). Spectatorii au astfel prilejul de a cunoaște oameni simpli, păstrători ai tradiției care cântă și povestesc legende uitate. Naționalitățile din această zonă - români, lipoveni, bulgari, tătari, turci, dau viață trecutului uitat de orășeni; lipsesc grecii din filmări. Celor din secvențe li se alătură, prezente în momente muzicale pe scenă, Nigeri Caramanlî cu balalaica sa și Nadejea Isac cu cântece lipovenești și unul în duet cu apreciatul actor al teatrului, Valentin Terente (scenariul nici nu pomenește de celebrul Terente din balta Brăilei și actorul nu are legătură cu acea figură!). Până aici, toate bune și frumoase, de a readuce la viață o parte din “sunetele” care au animat o altă lume. Scenaristul Radu Afrim și-a dorit să pună trecutul și tradițiile, față în față cu realitatea curentă printr-o acțiune cu conflict pueril concepută însă. Povestea imaginată de regizor, aduce șase adolescenți care întâlnesc un regizor aiurit ce le propune un casting pentru un proiect muzical. Încropește un conflict între tineri, cum își schimbă iubitele partenerii și un alt conflict între regizorul alcoolic, Alin și serioasa sa scenaristă, Narcisa. Tinerii și vârsnicii susțin dialoguri stupide, uneori vulgare sau în limbajul “cool”. Se mai strecoară în unele replici și amintirea numelui unor personalități culturale născute la Brăila, de pildă, Mihail Sebastian; tinerii nu auziseră de Panait Istrati și nu îl pomenesc. Habar nu au nici de șlagărul timpului trecut – “La noi, la Brăila, la tanti Elvira …”, acum fiind la modă, manelele. Scenariul conceput de Radu Afrim pe tema – orașul Brăila și “sunetele” sale este superficial construit pentru a servi pretenția … regizorului Radu Afrim de a prezenta un spectacol “docu-fiction”.

         Regizorul folosește decorul creat de Irina Moscu funcțional, cu un perete din plexiglass, transparent și ușor manevrabil pentru a se sugera diverse spații ale acțiunii. Proiecțiile sunt plasate sus, deasupra decorului. Linia vizuală generală se întâlnște adeseori și în alte spectacole. Distribuția este dominată de cei cinci tineri de la un liceu de artă din Brăila în rolurile adolescenților – Irina Anghel (Irina), Mihai Jalbă (Mihai), Andrei Moraru (Andrei), Doru Ciutacu (Doru) și Florin Stan (Stan). În dorința de a susține aspectul de realitate și document, scenaristul dă prenumele interpreților din întreaga distribuție, personajelor din scenă. Facilă idee. Grupul liceenilor cucerit de propunerea unui casting, se completează prin tânăra actriță a teatrului, Corina Georgiana Borș (Corina), remarcată și la ediția din 2015 a Galei Tânărului Actor “Hop”. Tinerii cântă, dansează, se achită conștiincios de propunerile scenariului.

         Acest spectacol ce s-ar dori a fi integrat stilului de “docu-fiction” este dominat de personajele regizorului Alin și scenaristei Narcisa, desenate schematic în raport cu intențiile tematicii. Regizorul apare ca o caricatură specifică mai mult unui scheci de estradă; actorul teatrului Alin Florea se supune intențiilor regizorale de a provoca râsul publicului prin beția personajului Alin, dar se remarcă în monologul - prolog al reprezentației prin sublinierea subtilă a tematicii spectacolului. Narcisa Novac reușește în unele momente, implicarea scenaristei Narcisa pentru susținerea proiectului de căutare a cântecelor trecutului.

         “Suntrack” rămâne un spectacol încropit pe tema de a aminti “sunetele” din trecut ale Brăilei și din lumea Dunării, acoperite astăzi de tendințele unei alte societăți. Tema de pornire “în căutarea sunetului pierdut într-un oraș cu soare” nu este susținută nici de scenariu și nici de ilustrarea teatrală convingătoare, logică.

“BUCUREȘTI. INSTALAȚIE UMANĂ” – ArCuB se dorește a fi “un spectacol sincretic care îmbină dansul, muzica, arta plastică și video, teatrul, performance-ul într-un mixaj original, care reprezintă oglinda fidelă și democratică a întâlnirii dintre mai mulți artiști”. Aceasta este recomandarea din programul de sală. De la recomandare la ce prezintă pe scenă cei nouă interpreți, cu adevărat mari artiști tineri recunoscuți, este însă, o cale discutabilă. Experimentul teatral prezintă o înșiruire de clișee teatrale cu replici stereotip împrumutate din bombardamentul de știri “Breaking Newss” al televiziunilor ce ar vrea să arate starea unui sistem social bolnav care macină și orașul București, acel oraș dorit a fi Capitală Europeană a Culturii. Se vrea a fi un spectacol “angajat politic”, dar scenariul este haotic compus. Sub pretext de “dramaturgie” - Ada Lupu (actriță), Florin Feroiu (coregraf) și Radu Nica (regizor), înghesuie replici - știri cu “versuri publicate în volumul ‘București ‘21’, epopee participativă” semnate de Valentina Chiriță, Diana Iepure, Nora Iuga, Claudiu Komartin și Lucian Vasilescu.

Nouă actori tineri încearcă să ilustreze prin stări trăite interior cu tensiune, prin expresii corporale, replici referitoare la problemele majore ale Capitalei, și nu numai ale sale. De la copiii străzii la câinii vagabonzi, de la săraci și cerșetori la situația alarmantă a sănătății, de la corupție la tragedia de la “Colectiv”, de la starea clădirilor la cutremur, toate sunt amintite într-un montaj aleatoriu, plus multe altele, printre ele fiind și Catedrala Neamului. Se mai rostește și replica “Ieșiți în stradă!” Scenariul uită însă, că tinerii au ieșit în stradă după tragedia de la “Colectiv”, au dat jos un guvern, dar aceiași tineri nu au mai mers apoi,“democratic”, la vot să aleagă un primar al Capitalei fără miros politic amar. Talmeș-balmeșul de replici din știrile “Breaking Newss” nu construiește temeinic un scenariu cu mesaj ce se vrea “ofensiv”, “angajat politic”, “un manifest” pentru a salva Bucureștiul de răul care îl macină.

Presupusa temă a scenariului – starea orașului București, nu are consistență și e tratată teatral prin o sumedenie de scurte improvizații specifice și primului an de studiu la universitățile de teatru. Regizorul Radu Nica își îndeplinește rolul “după un concept de Florin Feroiu” care este și autorul “mișcării scenice” agitate.  Scenografia este și ea  … “un concept și realizarea instalației video / obiect / deformance intro: Andu Dumitrescu”. Adeseori însă, vizualul proiecțiilor este pleonastic întrebuințat în raport cu textul. Muzica originală și sound design aparțin lui Vlaicu Goicea. Toate aceste “concepte” încearcă să le ansambleze regizorul Radu Nica într-un spectacol incoerent ca intenții, lipsite de transmitere emoțională a presupusei tematici. Spectacol se dovedește a fi rezultat al unei regii colective, la care fiecare realizator a intervenit cu intențiile de a privi realitatea prin “lupă” personală. Spectatorii sunt întâmpinați în foaierul sălii, de actorii ce poartă pe chip un fel de “mască – lupă” care le deformează chipul, momentul vrând poate, să atenționeze asupra convenției propusă de regia colectivă.

Merită toată stima pentru efortul depus să prezinte acest experiment tinerii interpreți – ILINCA MANOLACHE, CIPRIAN NICA, ADA GALEȘ, FLAVIA GIURGIU, IOANA MARCHIDAN, DANA MARINECI, NICHOLAS CAȚIANIS, DUMITRU GEORGESCU, DENIS HANGANU. Actorii nu dezvoltă personaje, caractere, sunt doar comunicatori ai unor multiple fațete ale realității, revoltați adeseori pe situațiile grave, dramatice constatate. Uneori, sunt îndrumați însă, să rostească strident “știrea”. Fiecărui interpret îi revin și momente speciale, admirabil realizate, în diverse scurte ipostaze. Actorii reușesc adeseori și relaționarea directă, sinceră cu publicul. Interpretării lor și întrebării lansate la un moment dat – “Ce facem noi, aici?”, spectacolul nu îi dă răspuns. Nu se poate integra în rândul “manifestelor” pentru că este incoerent în consistența scenariului și nu reușește să provoace emoție. Păcat de efortul acestor tineri actori care merită fiecare, mari partituri teatrale.

“București. Instalație umană” rămâne doar … o “instalație” căznită de știri “Breaking Newss” lansate de televiziuni cu profiluri diverse, dictate de patroni, în care tema majoră a informației nu funcționează corect, cum nici în acest spectacol cu pretenții de “manifest” al orașului București, tema nu se transmite convingător prin regia colectivă

GALA TÂNĂRULUI ACTOR “HOP” – EDIȚIA a XIX-a

UN NOU FORMAT CU O PROVOCARE PENTRU STUDIU

         Gala Tănârului Actor – “Hop” rămâne unul din proiectele de bază ale UNITER, un sprijin important pentru posibilitatea de a se afirma a tinerilor actori aflați la început de drum. Directori artistici au fost regretatul Cornel Todea și al ultimelor trei ediții, cunoscutul regizor Radu Afrim care a construit formule speciale, originale  probelor de concurs.  Director artistic pentru actuala ediție și cele două următoare este actorul MIKLOS BACS, devenit unul dintre puținii profesori cu vocație care îi mai are acum învățământul teatral, activ la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A impus Galei un nou format pornind de la tematică și apoi, implicarea concurenților în “Proba impusă”. Concurenții au fost puși în fața lui Shakespeare pentru alegerea repertoriului, fiind “Anul universal Shakespeare” prin trecerea a patru secole de la dispariția sa. Miklos Bacz declara că “monologul” selectat de concurenți poate fi o “ofrandă celui mai însemnat coleg al nostru, William Shakespeare” și Gala “Hop” își dorește să fie “o competiție profesională de cel mai înalt nivel, o declarație puternică și personală a nevoii de a fi ‘NE-BUN PENTRU ACEASTĂ LUME!’ ”. Astfel, această replică din “Hamlet” a devenit motto-ul Galei. Profesorul Miklos Bacz prin noul format completeză Gala cu un demers pedagogic remarcabil aplicat “Probei impuse”. În cinsprezece minute le-a oferit concurenților posibilitatea să prezinte o scenă în doi într-o interpretare liberă a textului ales cu o lună în urmă din momente din “A XII-a noapte” (Viola – Olivia), actul unu, scena cinci sau ”Hamlet” (Hamlet – Ofelia), actul trei, scena doi ori “Iulius Cezar” (Brutus – Cassius), actul patru, scena trei. “Este un prim pas spre rol. Este ‘citirea cu picioarele’ a textului dramatic”, cum specifică în programul de sală că se dorește a fi acest studiu. Concurenții trebuiau să dea dovadă de analiza în profunzime a piesei alese, adaptarea liberă să evidențieze acțiunea momentului, păstrând intențiile lui Shakespeare. Marile universități de teatru din lume folosesc acest exercițiu în primii ani de studiu. “Proba impusă” a ridicat cortina adevărului privind stadiul pregătirii din universitățile de artă. În acest studiu concurenții trebuiau să arate expresiv tensiunea  acțiunii din scena respectivă, nu să adapteze superficial replica. Când vom comenta pe scurt prezența fiecărui tânăr în concurs la “Secțiunea individuală” sau “Secțiunea grup”, vom face referiri și la modul de înțelegere a fiecăruia a rostului pedagogic al “Probei impuse”.

         În cele patru zile ale Galei, tinerii concurenți au lucrat din zori până noaptea târziu. Diminețile îi mobilizau la workshop-uri conduse de Andrei Flaviu Fălcușan și Andreea Gavriliu, apoi urmau repetiții de adaptare la sală, iar după amiază intrau în concurs până seara târziu când aveau ocazia să urmărească spectacole invitate. Efortul lor pentru a învăța mai multe despre profesia aleasă, pentru a se instrui, merită toată stima. Gala nu a fost pentru ei doar un concurs, ci și prilejul de a le fi în imediata apropiere un pedagog de vocație precum Miklos Bacz.

         Și actuala ediție a avut loc la “Vox Maris Grand Resort” din Costinești, un domeniu elegant, oferit generos de Nicușor Năstase, un patron care iubește teatrul și prețuiește artiștii. A surprins participanții și prin oferta unei noi săli de spectacol, abia construită. Sala a fost echipată cu toate cele necesare pentru teatru de priceputul scenograf Adrian Damian; reflectoarele, mocheta și alte detalii au fost aduse de la Teatrul Național “I.L.Caragiale” din Capitală. Pentru realizarea acestei Gale un staff numeros a depus eforturi ca să asigure condiții depline participanților. Directorul executiv, Aura Corbeanu și echipa sa de la UNITER au demonstrat din nou, prețuire pentru tinerii concurenți.

         Au participat la această Gală devenită tradițională, 29 de concurenți – 18 pentru “Secțiunea individual” și 11 pentru “Secțiunea grup”. Selecția lor petrecută în Capitală a fost efectuată de Mihai Constantin – actor, Andreea Gavriliu – actriță și coregraf, Ada Milea – actriță și cantautor, Bobi Pricop – regizor și Lia Bugnar – actriță, scriitoare, regizoare.

         Amintim că acest concurs a început cu greu înainte de ’89 și s-a consolidat astăzi prin proiectul UNITER, ca importantă șansă de afirmare pentru tinerele talente; câștigătorii au devenit personalități de valoare ale mișcării noastre teatrale. Foarte mulți din marii actori maturi consacrați, apreciați în teatre, film sau pe micul ecran, au fost premiați la edițiile Galei “Hop”, unde au trecut primul… hop al afirmării.

         Prezentăm pe scurt un jurnal al zilelor de concurs. Vom sublinia în jurnal și premianții remarcați de un juriu alcătuit din Victor Rebengiuc – actor, Andrei și Andreea Grosu – regizori fondatori ai teatrului independent “Unteatru”, Dorina Chiriac – actriță, Ofelia Popii – actriță.

5 septembrie

                             Deschiderea Galei “Hop”

         Cei 29 de concurenți, îmbrăcați uniform în costume de lucru negre au oferit un amuzant moment de dans, cântec în jurul unui presupus conflict că unii sunt absolvenți la UNATC, alții la Universitatea “Babeș-Bolyai” de la Cluj-Napoca, lor alăturându-se și trei colegi de la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași. Celelalte multe universități majoritatea particulare din țară și Capitală nu au avut reprezentanți la Gală. În 26 de ani toate universitățile au produs aproximativ 4 000 de actori, în fiecare an sunt aproximativ 300 de absolvenți. Firește marea lor majoritate sunt șomeri, nu își găsesc un loc în teatrele de stat și nici în firava mișcare teatrală independentă. În 26 de ani când cultura a fost trecută drept ultima roată la trăsura puterii, legislația este principalul vinovat, în special cea a învățământului care a făcut din aceste universități de artă … fabrici de rulmenți.

         În deschidere au urmat apoi, precizările privind intențiile meritorii ale proiectului Galei, susținute de Ion Caramitru, președintele UNITER și directorul artistic, Miklos Bacz. O surpriză a fost și prezența ministrului culturii, Corina Șuteu, primul ministru care și-a arătat interesul pentru acest eveniment de când există Gala.

                          

                               SECȚIUNEA INDIVIDUAL

ALINA PETRICĂ – UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012. Experiența câștigată în o serie de spectacole unde s-a remarcat ca actriță, dansatoare și cântăreață se făcea simțită și în concurs. A dovedit adeseori sensibilitate, rostirea atentă a cuvântului, dar rămâne neconvingătoare tratarea alegerii unui colaj complicat – “Sonată după Shakespeare”, după texte din “Romeo și Juliete” și “Sonetul 66”. Ambalajul imaginii prin care vroia să transmită sensurile cuvântului, prin costum și încărcarea cu efecte de dans și cântec, au dezavantajat-o.

         La “Proba impusă” a optat pentru scena din “Hamlet” și a fost printre puținii concurenți care au reușit să îndeplinească majoritatea din intențiile acestui “etude”. Era activă în acțiune și trăia cu tensiune momentele de tăcere.

ADELA BENGESCU – UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2014. “Treziți-mă, spuneți-mi cine sunt!”, colaj din texte din “Regele Lear”, “Furtuna”, “Hamlet” și “Romeo și Julieta” era un adevărat ghiveci de replici pe care dorea să-l prepare în cele zece minute atribuite monologului. “Am fost rănită la creier”, rostea într-o replică, dar “rana” era lipsa de inspirație în alegerea colajului. Încerca să sugereze diverse personaje, de pildă, un Lear ca la teatrul de revistă. Concurenta demonstra însă, în unele momente calitatea de a relaționa convingător cu publicul.

         La “Proba impusă” trecea neobservată pe scenă, șoptind cuvintele fără atitudine față de acțiune aleasă.

CIPRIAN ALEXANDRU VALEA – Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, clasa lect.univ.drd. Ionuț Caras, promoția 2016. “DE-MENTIS”, colaj după “Richard al II-lea”, “Henric al VI-lea”, “Hamlet” și “Regele Lear” și “Shakespeare și Psihiatria Dramatică” de Alexandru Olaru, era un alt ghiveci de cuvinte cu intenția penibilă de a puncta “manifestările nevrotice” ale unor personaje prin scălămbăieli teatrale. Rămâne inexplicabil cum un tânăr actor înzestrat cu date fizice și vocale a alcătuit un astfel de colaj. Se pare că dânsul, ca și alți concurenți, nu a înțeles exact motto-ul Galei: “Ne-bun pentru această lume!”.

         La “Proba impusă”, în cele 15 minute de ilustrarea acțiunii din scena Ofelia – Hamlet, tânărul actor se remarca prin asimilarea logică a acțiunii, prin coerența expresiei gestuale.

OANA SERENA SECARĂ - Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, clasa lect.univ.drd. Ionuț Caras, promoția 2016. “Încă nu am murit”, colaj din monoloagele Ioanei d’Arc din “Henric al VI-lea”, tratat teatral prin o sumedenie de efecte – mască, veșminte, au anulat sensurile majore ale replicii lui Shakespeare. Încerca ilogic să prezinte … un nebun prin acest colaj. Regretabil rămâne că tânăra concurentă și-a anihilat prin aceste artificii teatrale, realele calități manifestate uneori în rostirea cuvântului.

         La “Proba impusă” nu a reușit să descifreze propunerea de exercițiu pe acțiune în scena din “Hamlet”.

ALINA LAURA ROTARU – UNATC, clasa prof.univ.dr. Valeria Sitaru, promoția 2012. În sfârșit, a fost primul concurent al zilei care a ales un colaj inspirat pentru a își impune calitățile – “De vorbă cu tine”, fragment din “A XII-a noapte”. Plăcută ca înfățișare, a încercat să definească în esență cele două personaje, Viola și Olivia, cu accente de fin umor, bine plasate. Intervențiile din off, nu își aveau însă, menirea să îi susțină interpretarea.

         A ales și pentru “Proba impusă”, tot “A XII-a noapte”, unde dezinvolt s-a adaptat exercițiului de acțiune.

ALINA LAURA ROTARU a obținut Premiul pentru cea mai bună actriță a Galei.

IOANA-MARIA REPCIUC – Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa prof.dr.habil. Miklos Bacz, promoția 2014. “Limitact”, inspirat din “Îmblânzirea scorpiei” era colajul său … neinspirat alcătuit. Și-a început “monologul” purtând o cușcă pentru păsărele pe cap,și țipa rostind primele replici. Au urmat și alte efecte ilogice în raport cu Shakespeare care au dezavantajat interpreta. Încerca o nebunie în numele originalității și nu reușea să își evidențieze calitățile pe care le deține.

         La “Proba impusă” dovedea timiditate în tratarea acțiunii.

                              SECȚIUNEA GRUP

“http;//eror500” în regia lui Vlad Trifaș, cu BOGDAN FLOREA ( UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2015), LUCIAN IONESCU (UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012), COSMIN TEODOR PANĂ (UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012), LAVINIA PELE (Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj-Napoca”, clasa prof.dr.habil. Miklos Bacs, promoția 2014) și ANDREI RADU (UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2015). Treizeci de minute spectatorii, colegi de concurs, râdeau provocați de această comedie horror după “Romeo și Julieta” și “Hamlet”. Spectacolul a și obținut prin voturile online, Premiul publicului la “Secțiunea grup”. Această - să îi spunem comedie horror - nu își avea rostul selectării decât pentru a arăta cât de superficial au perceput unii, alegerea lui Shakespeare drept temă a Galei. Groparii din “Hamlet” săpau mormântul Julietei, iar moarta era purtată mereu  prin scenă, se întâlneau Romeo și Paris și duelau, aceasta era acțiunea parodică să îi zicem, a reprezentației.

         La “Proba impusă”, Bogdan Florea reușea să puncteze credibil acțiunea, în scena din “Iulius Cezar”, ca și Lucian Ionescu, în aceiași scenă, dar cu un alt partener. Și Cosmin Teodor Pană, alături de un alt concurent, dovedea adaptarea la exercițiul de studiu din “Iulius Cezar”. Un haz aparte aplica scenei din “A XII-a noapte”, Lavinia Pele. Participarea lui Andrei Radu și l-a “Secțiunea individual” din ziua următoare, obligă la un comentariu mai amplu.

                            SPECTACOL INVITAT

“EȘTI UN ANIMAL, VISKOVITZ!” după Alessandro Boffa, adaptarea scenică și regia Tudor Lucanu, scenografia Irina Moscu, coregrafia Galea Bobeicu, producție a Teatrului “Anton Pan” din Râmnicu Vâlcea, cu Mădălina Ciotea, Reka Szasz (premiată la ediția Galei din 2014, cu distincția “1/10 pentru film la TIFF”), Vlad Bîrzanu, Olimpiu Blaj, Ciprian Necula, Cătălin Asanache (concurent la Gală). Invitarea acestui spectacol de excepție poate fi considerată o LECȚIE EXEMPLARĂ pentru ce presupune talentul autentic al unor actori din tânăra generație, chiar dacă textul nu servea tema Shakespeare. (Sunt și puține teatrele care au înscrise în repertoriu spectacole ușor deplasabile cu piese ale bătrânului Will.) Sugestiv trata scenic regizorul parabola textului în care Viskovitz trece prin multiple transformări, de la o moleculă, la un pește, porc, etc până la un burete alcoolic. Actorii au avut de parcurs o largă gamă de expresie, înfăptuită scenic remarcabil. Vlad Bîrzanu și Ciprian Necula uimeau în diferitele transformări prin care trecea Viskovitz; rostirea cu multiple sensuri a replicii, ținuta gestuală a fiecăruia, dovedeau multiplele capacități deținute de acești tineri actori. Olimpiu Blaj și Cătălin Asanache prezentau deosebit și alte transformări ale lui Viskovitz. Toți cei patru actori citați, ca și Mădălina Ciotea și Reka Szasz au trecut și prin alte personaje – Liuba, mama, tata etc, rezolvând credibil diverse tipologii desprinse din realtate și trecute în rost metaforic. Interpretarea, regia, coregrafia și scenografia dezvoltau scenic perfect substratul parabolei. Spectacolul poate fi considerat o bijuterie prețioasă a actului teatral.

6 septembrie

                           SECȚIUNEA INDIVIDUAL

MIHAELA VELICU – UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012. Alegerea textului – “Julieta mea”, adaptare după “Romeo și Julieta”, era promițătoare pentru cunoașterea calităților interpretei. Încercarea de teatralizare exagerată printr-un dialog cu o fantoșă, o figurină roșie adusă în scenă și așezată pe un scaun, relațiile interpretei stridente cu ea, anulau remarcarea concurentei. Dialogul Julietei cu un așa zis Romeo, devenea o parodie pentru un spectacol de revistă.

         În câteva momente la “Proba impusă”, concurenta se remarca prin tensiunea transmisă din dialogul-acțiune al scenei din “A XII-a noapte”.

ANDREI RADU – UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2015. “În căutarea muzicii”, după texte din “A XII-a noapte” era un colaj bine gândit în scopul de a evidenția că interpretul deține calități diverse. Rostea cu sens replica, încerca efecte de pantomimă dar, uneori agitația în mișcare îi frâna comunicarea credibilă a intențiilor pentru descifrarea situațiilor.

         La “Proba impusă” încerca să construiască acțiunea scenei din “Hamlet”.

ANDREI RADU a primit Premiul pentru cel mai bun actor, cât și Premiul publicului la aceiași categorie.

ANDRADA FUSCAȘ - UNATC, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni, promoția 2013. Cu ambiție a dorit să treacă prin mai multe personaje feminine din “Romeo și Julieta”, Othello”, “Macbeth” și “Cum vă place” în colajul “ShakespearEA”. În zece minute era, evident foarte greu să sugereze personajele. Concurenta dovedea, uneori frazarea cu sens a replicii, dar aglomerarea de personaje a colajului au dezavantajat-o.

         În exercițiul de studiu al “Probei impuse”, tânăra actriță reușea să susțină în unele momente acțiunea scenei din “Hamlet”.

RALUCA RADU – Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj – Napoca, clasa conf.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2015. “Apemantus – De la Nebun la Nebun”, colaj și adaptare după “Timon din Atena”, “Regele Lear” și “Hamlet” erau baza interpretării originale a concurentei. A dovedit calități deosebite prin rostirea replicii bine trecută prin gând interior și prin susținerea excelentă a relației directe cu publicul. Machiajul strident și transformarea vestimentației erau însă, artificii teatrale fără rost.

         Perceperea acțiunii din “Hamlet” susținută, completată și prin tăcerile cu tensiune marcate în dialogul cu partenerul, îi aduceau  remarcarea la “Proba impusă”.

RALUCA RADU este câștigătoarea Premiului “Sică Alexandrescu”, un premiu special al juriului acordat de la cea de a V-a ediție.

ȘTEFAN PAVEL – UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012. “Tocilă Melancolicul”, colaj din “Cum vă place” rămâne una din puținele alegeri repertoriale, reușite pentru un concurs cu tema Shakespeare. A reușit să prezinte cu fin umor un personaj credibil, modern alături de chitara sa. Era sincer implicat în stările melancolicului Tocilă, în manifestările susținute prin moderarea cu sens a replicilor, fără să apeleze la efecte teatrale exterioare situației.

         La “Proba impusă” din prima zi de concurs, nu a reușit adaptarea la studiul propus.

ȘTEFAN PAVEL a obținut Premiul pentru prestanță și rostire scenică, acordat la inițiativa Dorinei Lazăr.

MARIA PANAINTE - UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012. Din nou, o întâlnire cu un amalgam de replici în colajul din “Comedia erorilor”, “Othello”, “Cum vă place” și “Cei doi tineri din Verona” sub titlul “Nebunia geloziei” care dezavantaja concurenta. Au intervenit și efectele teatrale dreizorii. Concurenta deținea calități, dar prezentarea prin colaj și ambalajul său, amplifica rostirea exterioară a cuvântului.

         În prima zi, la “Proba impusă”, majoritatea concurenților, printre care și Maria Panainte, nu reușea adaptarea studiului la spațiul de joc.     

                           SECȚIUNEA GRUP

“VISUL LUI ARIEL” adaptare după “Furtuna”, cu FLORIN IONUȚ CRĂCIUN  (Ariel), TUDOR-RĂZVAN MORAR (Caliban) și MARIAN OLTEANU (Prospero) de la UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2014. Cei trei actori au dovedit pe deplin calitățile deosebite, oferind un remarcabil spectacol, sugerând cu umor și fantezie personajele. Fiecăruia i-a revenit un monolog, rostit ireproșabil. Florin Ionuț Crăciun prezenta un spiriduș ale cărui ghidușii se susțineau și prin momente de gimnastică acrobatică, ridicolul lui Caliban se marca prin expresiile lui Tudor-Răzvan Morar, iar Marian Olteanu, cu umor puncta un altfel de Prospero. “Visul lui Ariel” specula inventiv, o latură a scrierii prin interpreți, și nu prin efecte teatrale derizorii sau vulgare. Exercițiul de originalitate al celor trei, din păcate, nu a fost remarcat de juriu și nici preferat al publicului.

         La “Proba impusă”, cei trei tineri actori au încercat în unele momente să se apropie de acțiunea scenei alese.

                           SPECTACOL INVITAT

“FATA DIN CURCUBEU”, textul și regia Lia Bugnar, interpretă - ILONA BREZOIANU, tânără actriță care a obținut Premiul “Sică Alexandrescu” la ediția Galei din 2013 și de atunci s-a remarcat în diferite spectacole pe scene indepente sau la Naționalul din Capitală; recent a fost distinsă și cu premiul de interpretare la festivalul teatrului independent UnderCloud pentru același rol. Textul oferă un generos monolog despre situațiile prin care a trecut o femeie și au marcat-o până a ajuns să practice prostituția pentru a trăi. Impresionant construiește la nuanță personajul, actrița Ilona Brezoianu. Trăiește intens fiecare amintire și își ia publicul partener permanent; stările și aspirațiile personajului le completează prin cântece cu finețe interpretate, prin expresii gestuale. Ilona Brezoianu a prezentat concurenților spectatori, O LECȚIE DE ACTORIE prin știința înțelegerii profunzimii replicii, prin sinceritatea expresiei.

7 septembrie

                           SECȚIUNEA INDIVIDUAL

MARIA - VERONICA VÂRLAN – UNATC, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni, promoția 2016. “O felie de Shakespeare (Scrisori către Ofelia)”, colaj din “Hamlet” părea o idee interesantă de monolog. Tratarea scenică era însă, penibilă într-un decor cu o cadă de baie cu pământ și flori în interior și cu dușul de rigoare. Costumul vroia să sugereze că Ofelia nu mai e fecioară. Ansamblul vizual ales nu servea concurenta care în unele momente, dacă o priveai cu ochii închiși, rostea sensibil replica.

         La “Proba impusă” a trecut neobservată.

CĂTĂLIN ASANACHE - Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa prof.dr.habil. Miklos Bacz, promoția 2014. Hamlet, studiu inspirat din “Hamlet”, cum și-a intitulat textul, în interpretarea concurentului nu arăta că a … studiat piesa. Îmbrăcat în costum de epocă, rostea plat replica cu pauze interminabile pe care nu le susținea prin expresie. În aceste pauze, zâmbea fără rost publicului. După prezența activă în spectacolul invitat “Ești un animal, Viskovitz”, se arăta în concurs a fi, un actor amator. A dovedit atunci că are calități sub îndrumarea regizorului, dar în recital a dezamăgit.

         A optat la “Proba impusă” pentru scena din “Iulius Cezar” și erau momente când puncta tensiunea acțiunii.

DANIEL NUȚĂ – UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2015. Vroia se pare să prezinte original pe Richard al III-lea în “Regatul meu pentru un ban”, colaj de monoloage din “Richard al III-lea” cum se preciza în programul Galei. Venea din sală ca un cerșetor bezmetic, târând o rămășiță de căruță, în care se afla recuzita sa pentru Richard, rostind “Îmi dați un ban”. Imaginea era de un kitsch oribil. Când a vrut să fie Richard, dacă nu îl priveai, rostea cu sens multe replici, dovedind calități. Recitalul său a fost îngropat de ambalajul ales.

         Se implica în acțiunea scenei din “Iulius Cezar” credibil, la “Proba impusă”.

CRISTINA JUNCU – UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2015. “Al tău H”, după texte din “Hamlet” era un colaj convenabil pentru interpretarea Ofeliei. Tânăra actriță și-a afirmat personalitatea în spectacole din teatrul de stat sau independent, dar inexplicabil, emoția concursului și-a pus amprenta în monologul său. Intențiile de creionare cedibilă, cu sensibilitate, a profilului Ofeliei se făceau simțite abia, în ultimele minute ale probei individuale.

         La “Proba impusă”, modest s-a implicat în acțiunea scenei din “Hamlet”.

Premiul publicului pentru cea mai bună actriță, prin voturi online a revenit concurentei, CRISTINA JUNCU.

ȘTEFANIA – CARMEN MISĂILĂ - Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj – Napoca, clasa conf.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2015. În “Hamlet: exercițiu de fragilitate”, după texte din “Hamlet”, concurenta intenționa să fie, absurd, o … Hamletă. În acest exercițiu apela la tot felul de modalități de exprimare, cântece, relaționarea cu publicul, dar nu reușea să transmită mai nimic prin acest “travesti” verbal, la care a apelat.

La “Proba impusă” din prima zi, a trecut neobservată.

EDUARD - CRISTIAN TRIFA - Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, clasa lect.univ.drd. Ionuț Caras, promoția 2016. A intenționat să se prezinte printr-un colaj de texte din “Richard al III-lea” intitulat “Unchiu’ Richard”. Se vroia a fi un claun care satirizează cumplita figură a lui Richard. Când demersul său începea să prindă sens, recitalul s-a încheiat brusc, sub timpul alocat desfășurării.

         În scena din “Iulius Cezar” de la “Proba impusă”, reușea în unele momente să sugereze acțiunea.

ALEXANDRU VOICU - UNATC, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2015. “Marele mecanism”, adaptare după “Hamlet” era colajul său care integra o serie de replici cheie din piesă. Tânărul concurent merită toată stima pentru participarea la Gală după un accident în urma căruia se deplasa în cârje, cu un picior în ghips. A reușit să impresioneze însă, prin rostirea cu dibăcie a textului, chiar dacă starea sa fizică nu îi permitea ilustrarea și prin expresia mișcării.

         La “Proba impusă” a găsit soluția de a fi prezent pentru exercițiul – studiu.

ALEXANDRU VOICU a fost distins cu Premiul “Ștefan Iordache” – Marele Premiu al Galei Tânărului Actor “Hop” căruia i se alătură și Premiul Vox Maris și Premiul “1/10 pentru film la TIFF”, inițiat de Tudor Giurgiu.

  

                           SECȚIUNEA GRUP

“+ LORENZO” de Daniel Chirilă după “Romeo și Julieta” cu DANIEL CHIRILĂ (Lorenzo), LOREDANA COSOVANU (Fata), absolvenți ai Universității de Artă “George Enescu” din Iași, clasa prof.univ.dr. Mihaela Arsenescu Werner, promoția 2012 și TIBERIU ENACHE (Băiatul), de la aceiași universitate și clasă de studiu, promoția 2015. Textul se vroia a fi un fel de parodie comico – tragică, în care doi adolescenți de astăzi se îndrăgostesc și precum Romeo și Julieta, vor să le unească destinele părintele Lorenzo, luat prizonierul lor, și apoi să se sinucidă. Pe acest text fragil conceput, actorii reușeau totuși, momente apreciabile în interpretare. Loredana Cosovanu a obținut la ediția din 2012 a Galei, Premiul pentru cea mai bună actriță, și din nou și-a demonstrat talentul, prezentând cu temperament o adolescentă naivă, curioasă, îndrăgostită, colorând cu fin umor profilul personajului. Tiberiu Enache reușea să fie plauzibil în băiatul adolescent cu ifose de matur. Un Lorenzo, luat prizonier chinuit, Daniel Chirilă îl prezenta atent să nu meargă pe panta exagerărilor. Cei doi tineri actori, la “Proba impusă” se integrau fiecare – Daniel Chirilă în scena din “Iulius Cezar” și Tiberiu Enache în cea din “Hamlet” – solicitărilor studiului de acțiune în relația dialogului.

“+ LORENZO” obține la “Secțiunea grup” Premiul “Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori.

                           SPECTACOL INVITAT … așa zisă, surpriză!

“MĂLĂIEȘ ÎN CĂLCĂIEȘ” după “Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, regia - Daniel Chirilă, cu Loredana Cosovanu, Alina Mîndru, Claudia Chiraș, Tiberiu Enache, Alex Iurașcu, Ovidiu Cosovanu, Daniel Chirilă, Producător – Frilensăr & Teatrul Luni de la Green Hours. După remarcabilele demonstrații de actorie și teatralitate din spectacolele anunțate a fi invitate - “Ești un animal, Viskovitz!” și “Fata din Curcubeu”, a venit și această surpriză … neplăcută. Actorul Daniel Chirilă, ambițios vrea să fie și regizor și dramaturg, iar proiectul său “după” Ion Creangă avea drept rezultat un spectacol de revistă pentru copii. Urmărea aceiași acțiune, încercând actualizarea și un final pueril moralizator, totul împănat cu încercări de dansuri folclorice. Familia Wolf și familia Capră, actualizau povestea. În caietul program al Galei, concurentul Daniel Chirilă preciza că aceast concurs “te mai spală de prejudecăți și ifose”. Spectacolul său era însă, numai ifose. Actorii se străduiau, în funcție de posibilități, să dea credibilitate “ifoselor” adaptării și regiei. Loredana Cosovanu, Claudia Chiraș, Tiberiu Enache sau Daniel Chirilă încercau să creioneze tipologii, iar publicul se amuza copios la fițele de estradă ale lupului. Astfel de “ifose” nu spulberă “prejudecăți” și nu impun valori.

8 septembrie

                           SPECTACOL INVITAT – “DOR DE EMINESCU”

Eminescu rămâne comoara noastră de care trebuie să ne amintim mereu, demonstra acest spectacol memorabil.

De notorietate este faptul că Ion Caramitru dă viață versului, cuvântului, ca nimeni altcineva. De ani buni, poartă pe scena noastră și pe cele de peste hotare, “dorul de Eminescu”, de a ne aminti de el mereu privind realitatea, alături de clarinetistul unicat Aurelian – Octav Popa. Cei doi brodează emoție în jurul cuvântului lui Eminescu, o plasă în care prinde sufletul și mintea spectatorilor.

“Dor de Eminescu” nu este un recital de versuri, ci o poveste despre sentimente, atitudini, trăite de orice om, alcătuită din proza, versurile și scrierile filosofice, gândite de Eminescu. A îmbinat abil vers și proză, Ion Caramitru într-un discurs despre viață și esența ei. Alături de Aurelian – Octav Popa transmite miezul cuvintelor impresionant. Muzica originală a clarinetistului nu acompaniază cuvântul, clarinetul “vorbește” și continuă ideile rostite de Ion Caramitru. Fiecare din cei doi, povestesc despre noi și stările noastre de astăzi, pe o scenă goală cu trei scaune, fără nimic exterior ca efect. Ion Caramitreu este marele meșter al descoperirii și transmiterii bogăției de sensuri conținute de o frază sau un cuvânt.

“DOR DE EMINESCU” rămâne un STRĂLUCIT EXEMPLU de ce presupune ARTA  de comunicare a gândului. Trebuie subliniat că publicului din sală, alcătuit din concurenți și invitați, i se tăiase parcă răsuflarea, ascultând pe cei doi maeștri.

                  ÎNTÂLNIRE CU … FILMUL

O altă idee excelentă a directorului artistic, profesorul Miklos Bacs, a fost de a prezenta scurte momente de dialog între concurenți, filmate și inspirate de secvențe din cunoscute filme românești. Tinerii actori colaborează sau vor colabora cu cinematografia și o astfel de inițiativă a fost binevenită. Mulți privitori au fost uimiți să descopere că unii concurenți erau admirabili în aceste scurte momente, după ce în probele Galei nu au reușit să se remarce. Inițiativa poate ar trebui continuată la următoarele ediții pentru că există o mare diferență între arta actorului de teatru și cel de film.

         “NE-BUN PENTRU ACEASTĂ LUME”

Rezultatul workshop-urilor coordonate de Andreea Gavriliu, Ada Milea, Tudor Lucanu și Horia Suru a prins fermecător viață într-un scurt spectacol final, prezentat de concurenți. Au cântat, au dansat și-au exprimat speranța în evoluțiile viitoare.

A urmat apoi, mult așteptată decernare a premiilor.

P.S. Ca și anul trecut, Gala a fost prezentată de tânărul actor Alex Bogdan, devenit specialist în astfel de evenimente – Gala  filmului “Gopo” sau Festivalul Comediei Românești, etc. Și-a dorit să fie un … bufon “cool” în acest rol, spre deliciul spectatorilor. Prezentarea sa se dorea plină de poante de estradă și uita adeseori să anunțe clar ce urmează. Spunea, uneori doar prenumele unora din cei 38 (!!) de concurenți câți credea dânsul că sunt, iar posibilul lor CV devenea un prilej de bășcălie. Alex Bogdan a avut însă, succes ca și “Vacanța mare” cândva. El este un actor de talent și de curând a reușit un remarcabil Petruchio în “Îmblânzirea scorpiei” la Teatrul de Comedie. Prezența în astfel de manifestări îi aduce popularitatea pe termen scurt însă, bufoniada sa devine manieră, iar tânărul actor poate mult mai mult decât asta.

                           EMOȚIE LA SUPERLATIV

         Cortina peste Gala Tânărului Actor – “Hop” a căzut într-un mod original. Profesorul Miklos Bacs a rugat în final, concurenții și invitații, să ia fiecare la ieșirea din sală, câte un lampion pe care să scrie o replică din Shakespeare și apoi, la malul mării să îl aprindă și să-i dea drumul spre cer. Sute de lampioane au luminat apoi, cerul alături de stele! Cu speranțe în suflet, toți au adus astfel un omagiu … strălucit celui pentru care teatrul a fost oglinda vremii.

         Superbă inițiativă de trezire la rostul teatrului în care a crezut Shakespeare și credem și noi astăzi!

CÂTEVA OBSERVAȚII GENERALE

# Ediția a XIX-a  a Galei Tânărului Actor – “Hop”, închinată lui Shakespeare a fost un eveniment cultural.

# Formatul nou inițiat de profesorul Miklos Bacs a adus nu numai reguli noi - alegerea obligatorie a temei: Shakespeare și “Proba impusă” -, ci posibilitatea tinerilor concurenți de a continua cizelarea harului pe care îl dețin.

# Poate viitoarea ediție va merge pe același demers. Tema Galei poate fi și Cehov sau Caragiale pentru cunoașterea mai profundă de către tinerii actori a acestor mari dramaturgi.

# Tinerii concurenți, în marea lor majoritate au ambiționat să fie novatori în expresie teatrală, după modelul unor colegi regizori. Punerea în practică scenică a intenției lor a fost în dezavantajul interpretării textelor alese. Încărcarea cu efecte a monoloagelor, nu arăta că Shakespeare rămâne contemporanul nostru, reușea numai să terfelească sensurile cuvântului bătrânului Will.

# Alcătuirea multor colaje din scrierile lui Shakespeare era facilă. Concurenții fie că ambițioși vroiau să arate că sunt capabili să interpreteze mai multe personaje, fie că …  nu citiseră cu atenție piesele lui Shakespeare.

# “Adaptările” sau precizările “După” Shakespeare nu confirmă originalitate culturală, când de pildă, Ofelia era trimisă de Hamlet la bordel. Jocul de-a dramaturgia, de a fi mai presus de Shakespeare, nu era în de favoarea concurenților.

# Tehnica vorbirii necesară unui actor și-a arătat din nou absența. Impostarea vocii, frazarea, dicția, rămân lipsuri mari ale tinerilor actori.

# Puzderia de doctori profesori de la numeroasele universități din țară a fost reprezentată, în urma selecției concurenților, doar de cei 11 concurenți de la clasa conf.univ.dr. Doru Ana, de cei 4 de la clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, de cei 2 de la clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni, de un concurent de la clasa prof.univ.dr Valeria Sitaru – toți dascălii fiind de la UNATC, de 3 de la clasa prof.dr.habil. Miklos Bacs, de 3 de la clasa conf.univ.dr. Miriam Cuibus și de 3 de la clasa lect. univ drd. Ionuț Caras – dascălii fiind de la Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj – Napoca. Acestor două universități li s-a alăturat și Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași prin trei concurenți de la clasa prof.univ.dr. Mihaela Arsenescu Werner. Celelalte universități din țară și Capitală, nu au avut cine să le reprezinte!

# Noroc și succes doresc celor care au concurat la Gala Tânărului Actor – “Hop” și dacă nu au introdus într-un colaj al recitalului personal, sfaturile lui Shakespeare pentru actori, îmi permit să le amintesc, prin citatul din “Hamlet”, actul 3, scena 1:

“ Recită tirada, rogu-te, cum ți-am rostit-o eu, ușor curgător; dacă răcnești, așa cum fac mulți dintre actorii ăștia, mai bine îl pun pe crainicul cetății să-mi recite versurile. Nici nu despica văzduhul cu mâinile, așa de parcă ai tăia lemne, ci fii în totul domol (…) Nu fi nici moale, ci lasă-te călăuzit de bunul simț pe care îi ai; potrivește-ți gestul după cuvânt, cuvântul după gest, ținând seama mai ales de un lucru, să nu întreci măsura lucrurilor firești. Tot ce depășește măsura se îndepărtează de scopul teatrului, al cărui rost, dintru-nceputuri și până acum, a fost și este să-i țină lumii oglinda în față, ca să zic așa, să-i arate virtuții adevăratele ei trăsături, lucrului de scârbă propiul său chip, și vremurilor și mulțimilor înfățișarea și tiparul lor. Dar întrecând măsura sau neîmplinind-o, chiar dacă-l faci să râdă pe cel nepriceput, nu poți decât să-l amărăști pe cel cu minte sănătoasă (…)”

Fotografiile premianțiilor sunt realizate de Maria Ștefănescu și Adi Bulboacă.