CAROLYN CARLSON – FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU

ARTA DANSULUI ÎN “SCURTE POVESTIRI”

         O carte de vizită pentru cunoașterea unei mari artiste a fost spectacolul “Scurte povestiri” compus din trei segmente – “LI”, “IMERSIUNE” și “ARDERE” care prezenta pe CAROLYN CARLSON, dansatoare și coregraf, alături de compania sa din Franța. Vreme de șase decenii a lucrat, și-a consolidat personalitatea, construind original o nouă față dansului contemporan. Născută în California, a cutreierat întreaga lume și a impresionat prin stilul său, atât ca dansatoare, cât și ca artist complex, creator de coregrafii originale.

        

“LI” a fost primul segment al acestui spectacol de excepție. Coregraful Carolyn Carlson preciza că pentru “LI” a fost inspirată de ideograma “li”, trimitere la jad sau lemn, bază de pornire a spectacolului său pentru a arăta contactul omului cu natura și influențele sale. Nu folosea niciun element scenografic, doar lumina diferit aplicată pe un cuplu de dansatori excelenți – Chinatsu Kosakatani și Yutaka Nakata. Ei transmiteau prin expresie corporală și interacțiunea în cuplu, transformările care pot schimba omul în contact cu natura și regulile ei tăinuite. Sugerarea naturii venea prin muzica originală datorată lui Aleksi Aubry-Carlson. Coregrafia aplica dansului un rol esențial mâinilor, degetelor care “vorbeau” despre suflet și trăirile sale. Fiecare moment, transmitea emoție dramatică.

       

  “IMERSIUNE” a fost întâlnirea cu dansatoarea și coregrafa Carolyn Carlson care timp de 18 minute, a vrăjit publicul, a tăiat respirația spectatorilor prin poezia mișcărilor sale care sugerau cele ale apei și cu sprijinul muzicii originale datorate lui Nicolas de Zorzi. Brațele, mâinile, ca și ținuta corporală, “trăiau” mișcările apei în diverse momente, cu sensibilitate și cu nuanța expresiei. Nu apela la  efecte vizuale sau decor pentru dansul său fascinant. O mare artistă ne vorbea prin fibrele trupului său și ne emoționau gândurile sale.

       

  “ARDERE” părea un dans contemporan de inspirație tribală prin interpretarea remarcabilă a dansatorului Won Myeong Won, în coregrafia lui Carolyn Carlson, pe muzica originală creată de Meredith Monk. Sugera contactul omului și efectele sale, cu lucruri marcate metaforic în scenă și prinschimbările de costum. Vreme de 28 de minute, dansatorul prin expresii corporale și uneori accente de sunete vocale, cu sprijinul scenografiei colorate prin efecte de lumină (Carolyn Carlson, Yutaka Nakata și Guillaume Bonneau), a prezentat o scenă apropiată de teatru-dans prin aspectele desprinse parcă din existența unui om căutător de drumuri existențiale.        

         Echipa lui Carolyn Carlson demonstra că stăpânește o tehnică deosebită, aplicată dansului contemporan, cu noutatea de a da rol principal brațelor, mâinilor în comunicarea stărilor interioare trăite de personajele interpretate. Acest spectacol rămâne un moment memorabil al Festivalului.

P.S. După ce am urmărit “Iulius Caesar” (spectacol comentat mai jos), am înțeles că dansul și spectacolele de teatru-dans, sunt cu adevărat valori ale momentul actual al mișcării artei spectacolului.