UN SPECTACOL NOU, APRECIABIL
Este știut că nu
numai în teatrul de proză se caută formule noi de adaptare a clasicilor, dar și
în spectacolele teatrului liric pentru a scutura praful așternut cu trecerea
timpului. În teatrul liric, cuvântul “vorbește” însă, prin muzică, replica
fiind în planul doi. Adaptarea muzicii ar fi o impietate, cum și în teatrul
dramatic e terfelirea replicii lui Shakespeare. Regizorul de operă trebuie să
respecte muzica, dar își poate permite “adaptarea” imaginii reprezentației la realitatea
curentă, în raport cu cerințele libretului. Se câștigă astfel, atragerea spre
opera clasică a publicului tânăr care s-a înstrăinat de genul liric. Conținutul
muzical valoros al compoziției se respectă, iar formula nouă de prezentare
arată doar, că mesajul libretului e actual. Dragostea, trădarea, minciuna,
conflictul dintre reprezentanții unor clase sociale opozante, sunt teme ale
operelor clasice, rămase actuale și astăzi.
Beatrice Rancea, experimentată
personalitate artistică, conduce astăzi, ca manager director general interimar
Opera Națională din București, după ce a revitalizat Opera din Iași. La
București, prin proiectele prezentate Marelui Public, începute cu Galele
Extraordinare de Operă și Balet, managerul urmărește același scop, de a arăta
că teatrul liric poate să aibă o nouă înfățișare, modernă, de largă
accesibilitate. Premiera “Bărbierul din Sevilla” este un exemplu meritoriu de
modernizarea imaginii spectacolului de operă și atragerea publicului tânăr. De
altfel, la premieră, publicul tânăr a aplaudat entuziast noul spectacol.
“Bărbierul din Sevilla” de
Gioachino Rossini, libretul Cesare Sterbini, după piesa lui Pierre
Beaumarchais, a avut premiera în 1816, la Roma, fiind o capodoperă a operei
comice. Muzica lui Rossini se dezvoltă pe linia comică a libretului care
respectă inspirat acțiunea, conflictele, personajele lui Beaumarchais,
tipologii desprinse din commedia dell’arte. Acțiunea se derulează în jurul a
doi îndrăgostiți – Almaviva și Rosina, tânăra afladă în custodia lui Bartolo,
un bătrân avar care și-o dorește soție și implică o serie de alte personaje care amintesc tipologic de commedia dell’arte. De pildă, Figaro, bărbierul cel
isteț care mânuiește acțiunea, amintește de Arlecchino sau Bartolo de
Pantalone. Toate aceste tipologii se pot întâlni și astăzi, nu numai în secolul
XVIII, când a scris piesa Beaumarchais, prelucrată în libretul lui Cesare
Sterbini.
Italianul Matteo Mazzoni, ca
regizor, scenograf și lighting design, propune la Opera Națională din Capitală,
un altfel de spectacol, teatral, cu “Bărbierul din Sevilla”. Partea muzicală se
desfășoară perfect prin interpretarea orchestrei de înaltă clasă profesională,
dirijată cu acuratețe de Marcello Mottadelli în prezent coordonatorul artistic
muzical al Operei din Capitală. Spectacolul se lansează pe linia tradițională a
operei, în prima secenă din piață. În costume ale timpului trecut, în decorul
simplu care sugerează în fundal casa lui Bartolo (concept video: Fabio Massimo
Iaquone, Luca Attilii), vine contele Almaviva cu Fiorello și cântăreții săi
pentru a dedica o serenadă Rosinei.
După această scenă, regizorul
Matteo Mazzoni schimbă imaginea convenției tradiționale, când acțiunea se
petrece în casa lui Bartolo. Regizorul scenograf aplică acțiunii un decor
modern, cu imaginea generală a casei lui Bartolo, secționată pentru a arăta că
la parter se află bucătăria cu aragaz, frigider, etc, holul cu o scară
interioară, sufrageria cu televizor, iar la etaj, dormitorul Rosinei, o cameră
de studiu cu bibliotecă și pian, alăturată unei băi; în partea a doua a
reprezentației, decorul se completează cu nivelul trei, loc de relaxare și
plajă. Regizorul dezvoltă mișcarea personajelor în aceste spații de joc, unde
adeseori, când nu cântă, interpreții sunt prezenți și prin atitudini diverse
completează momentul acțiunii propriu zise derulat de parteneri în alt spațiu.
De exemplu, Bartolo urmărește la televizor un meci de fotbal, când Rosina se
întâlnește cu iubitul deghizat în profesor de muzică.
Publicul va rămâne surprins și
când vor veni din sală pentru a urca pe scenă, Almaviva sau militarii să
aplaneze conflictul din casa lui Bartolo.
În prima sa apariție, Rosina va impune adaptarea la actualitate, când
renunță la costumul de epocă pentru o rochie modernă, apelează la telefonul
mobil și primește vizita prietenelor venite de la shopping. Viziunea regizorală
nu impune strident adaptarea la zilele noastre prin imaginii generale, nu
știrbește prin nimic consistența muzicii; regizorul demonstrează că tema
clasicilor Rossini și Beaumarchais, râmăne mereu actuală. Dragostea, ipocrizia,
dorința unui vârstnic avar de a avea o soție tânără, se întâlnesc și astăzi.
Regizorul Matteo Mazzoni,
profesor de actorie pentru tinerii cântăreți de operă la Academia
Internațională de Artă Lirică din Osimo, este conștient că astăzi, interpretul
de operă trebuie să fie și actor pentru a spori atractivitatea genului liric.
Cântărețul trebuie să construiască personajul atribuit care relaționeză
permanent cu celelalte personaje.
Am urmărit premiera din 10 noiembrie și
surpriză, reprezentația din 12 noiembrie, transmisă live pe internet, pe
site-ul Operei Naționale din București. Este o inițiativă excepțională, ca în
cazul unui eveniment, unei premiere, să se practice astfel de transmisii live
pe site. Cele două distribuții beneficiau de cântăreți admirabili care stârneau
răsplata aplauzelor publicului în momentele ariilor celebre. Se puteau sesiza
însă, unele deosebiri în adaptarea la noul concept care presupune că
interpretul cântăreț trebuie să fie și actor. La premiera de joi 10, noiembrie,
distribuția avea invitați de peste hotare, care firesc, nu toți s-au putut
adapta rapid, solicitării viziuni regizorale de a fi și actori. Erau
ireproșabili sub aspect muzical Marina Comparato (Rosina), Alessandro Luciano
(Almaviva), Roberto Abbondanza (Bartolo), toți din Italia și Ramaz Chikviladze
(Basilio) din Georgia. Se remarcau însă, în desenul actoricesc al personajului,
Ramaz Chikviladze și interpreții români care completau distribuția, Iordache
Basalic (Figaro), Ana Donose de la Iași (Berta) și Ionuț Gavrilă (Fiorello și
Sergentul). În cea de a doua reprezentație din 12 noiembrie, sub aspect
teatral, toată distribuția cu interpreți români demonstra o adaptare
remarcabilă la conceptul regizoral modern. Adrian Marcan era un admirabil
Figaro, marcau nuanțat cu efect comic personajele Maria Jinga (Rosina), Tiberiu
Simu (Almaviva), Vicențiu Țăranu (Bartolo), Horia Sandu (Basilio), Nicoleta
Maier (Berta) și Daniel Filipescu (Fiorello și Sergentul). Sub aspect muzical, toți
dovedeau profesionalism.
Cele două reprezentații cu
distribuții diferite, prezentau un spectacol reușit, atractiv și pentru
publicul tânăr prin inovația imaginii teatrale moderne, impusă de regizor.
P.S. Foto - Paul Buciuta și ... ATENȚIE în 1, 2, 3 și 4 decembrie, la cererea publicului, Opera Națională din
București prezintă “VĂDUVA VESELĂ” în regia lui Andrei Șerban, spectacol al
Operei Naționale din Iași. Pe blogul “Spectator” este comentat acest spectacol
– eveniment.
sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,
RăspundețiȘtergere1) dacă doriți să returnați Ex.
2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
Si altii.
el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327