ÎNTÂLNIRI SURPRINZĂTOARE
Acest spectacol este o coproducţie a Teatrului “George Ciprian” din Buzău şi Fundaţia “Catharsis” fiind găzduit şi de sala studio “George Constantin” a Teatrului “Nottara” din Cap
itală. Spectacolul s-a realizat cu sprijinul a numeroşi sponsori şi demonstrează că la Buzău activează un bun manager preocupat şi de şansa afirmării tinerelor talente din distribuţie.
Piesa “Nişte fete” aparţine lui Neil LaBute, dramaturg preferat de repertoriile teatrelor noastre. Născut în Detroit, jucat şi pe Broadway cu succes, are încercări apreciate de regizor şi scenarist de film, Neil LaBute este prezent, de pildă, cu “Basch – o trilogie contemporană” şi “The shape of thinges” (“Forma lucrurilor”) la Teatrul Act de câţiva ani, jucându-se cu casa închisă. Are un stil consacrat, axat pe dezvăluiri biografice, cu personaje solid construite, aplicat şi în cazul piesei “Nişte fete”. Cinci doamne sunt invitate pe rând de iubitul lor din tinereţe, Guy, la o discuţie. Guy ambiţionează a fi scriitor, iar demersul său are un tâlc asuns pe care îl veţi afla vizionând acest spectacol. Generoasele partituri ale piesei prilejuiesc întâlniri surprinzătoare cu cei care le
dau viaţă scenică. Spectacolul se derulează într-un decor minimalist (scenografia Doru Badiu), o cameră de hotel, şi oferă un spaţiu comod interpretării, apropie actorii de spectatori.
Sam, iubita din urmă cu cinsprezece ani, acum femie măritată, este prima invitată a lui Guy. Personajul prilejuieşte întâlnirea cu tânăra actriţă Irina Velcescu, remarcabilă prin jocul său nuanţat, marcat de sensibilitate. Este o actriţă specială, cu un farmec aparte care exploatează cu atenţie datele personajului Sam. Sugerează uimirea întâlnirii cu Guy, colegul său de şcoală, dezvoltă efectul amintirilor ce o răscolesc şi nu îi pot dau dreptul să acorde iertare trădării dragostei din adolescenţă. Fiecare stare prin care trece Sam în această întâlnire care o marchează, Irina Velcescu o redă cu firesc, lăsând să se înţeleagă frământările interioare provocate neaşteptat. Apare apoi, Tyler, o femeie provocatoare, ene
rgică, rebelă, date impuse prin interpretarea Cristinei Florea. Actriţa nu dublează însă, întodeauna atitudinile exterioare din dialogul purtat cu bărbatul cândva iubit, cu sentimental amar ivit odată cu revederea după mulţi ani. Abia în final reuşeşte să completeze emoţionant profilul personajului. De nerecunoscut este Catrinel Dumitrescu în Lindsay, iubita mai vârstnică. Cuceritoare ca înfăţişare, actriţa construieşte dibaci o situaţie ciudată care implică şi pe soţul lui Lindsay aflat în culisele revederii celor doi. Subliniază credibil cinismul femeii dornice să răzbune înfrângerea iubirii ce i-a afectat viaţa. Bobby este o altă femeie care nu poate ierta comportamentul lui Guy şi îi plăteşte infidelitatea cu o farsă care îl afectează pe bărbat. Actriţa trece abil de la registrul dramatic impus de farsa inventată la cel comic. Punctează deasemenea bine surpriza din finalul scenei care dă amploare acţiunii întreprinse de Guy. Ultima invitată este Reggie, o ziaristă, admirabil interpretată de Diana Cavalloti. Reggie, când avea doar treisprezece ani, fusese abuzată sexual de cel care a chemat-o acum la o discuţie. Cu multă fineţe în stăpânirea revoltei interioare a personajului, actriţa îl caracterizează în profunzime, trăieşte tensiunea amintirilor evocate ca argument al acţiunii sale de pedepsire a lui Guy, căruia îi dă în final o lecţie morală.
Ireproşabile sunt interpretările realizate de Irina Velcescu, Diana Cavalloti şi Catrinel Dumitrescu, care reuşesc să acopere neglijenţele lui Cristian Juncu, viziunii sale regizorale ce afectează şi evoluţia lui Vlad Zamfirescu în Guy, personajul liant al piesei. Este surbrinză
tor cum un actor de calibrul său, cu numeroase realizări în diverse spectacole, înfăptuieşte simplist, linear acest rol consistent ca ofertă dramatică. Fiecare dintre fostele iubite ale lui Guy, un Don Juan modern, are o personalitate aparte, reprezintă o tipologie, care obliga schimbări de comporta ment în reacţii şi relaţii din parte celui care a lansat invitaţia cu un scop meschin la dialog. Vlad Zamfirescu adoptă uniform aceleaşi expresii şi reacţii în faţa celor cinci femei. Alege maniera unei vorbiri cu pauze lungi care trenează şi ritmul spectacolului. Guy este schematic interpretat de actor. Regizorul Cristian Juncu poate şi-a dorit ca aceste dialoguri să fie cât mai naturale şi a ignorat conţinutul dramatică a celor cinci întâlniri prin care se invocă destine speculate sentimental de un bărbat arivist, pragmatic. Spectacolul nu are ritm, e prea lung, cu toate că acţiunea lansează la a patra întâlnire un suspans poliţist. “Nişte femei” rămâne totuşi un spectacol atractiv pentru public prin textul care îl provoacă şi prin întâlnirea cu actriţe a căror evoluţii sunt remarcabile.
Acest spectacol este o coproducţie a Teatrului “George Ciprian” din Buzău şi Fundaţia “Catharsis” fiind găzduit şi de sala studio “George Constantin” a Teatrului “Nottara” din Cap
itală. Spectacolul s-a realizat cu sprijinul a numeroşi sponsori şi demonstrează că la Buzău activează un bun manager preocupat şi de şansa afirmării tinerelor talente din distribuţie.Piesa “Nişte fete” aparţine lui Neil LaBute, dramaturg preferat de repertoriile teatrelor noastre. Născut în Detroit, jucat şi pe Broadway cu succes, are încercări apreciate de regizor şi scenarist de film, Neil LaBute este prezent, de pildă, cu “Basch – o trilogie contemporană” şi “The shape of thinges” (“Forma lucrurilor”) la Teatrul Act de câţiva ani, jucându-se cu casa închisă. Are un stil consacrat, axat pe dezvăluiri biografice, cu personaje solid construite, aplicat şi în cazul piesei “Nişte fete”. Cinci doamne sunt invitate pe rând de iubitul lor din tinereţe, Guy, la o discuţie. Guy ambiţionează a fi scriitor, iar demersul său are un tâlc asuns pe care îl veţi afla vizionând acest spectacol. Generoasele partituri ale piesei prilejuiesc întâlniri surprinzătoare cu cei care le
dau viaţă scenică. Spectacolul se derulează într-un decor minimalist (scenografia Doru Badiu), o cameră de hotel, şi oferă un spaţiu comod interpretării, apropie actorii de spectatori.Sam, iubita din urmă cu cinsprezece ani, acum femie măritată, este prima invitată a lui Guy. Personajul prilejuieşte întâlnirea cu tânăra actriţă Irina Velcescu, remarcabilă prin jocul său nuanţat, marcat de sensibilitate. Este o actriţă specială, cu un farmec aparte care exploatează cu atenţie datele personajului Sam. Sugerează uimirea întâlnirii cu Guy, colegul său de şcoală, dezvoltă efectul amintirilor ce o răscolesc şi nu îi pot dau dreptul să acorde iertare trădării dragostei din adolescenţă. Fiecare stare prin care trece Sam în această întâlnire care o marchează, Irina Velcescu o redă cu firesc, lăsând să se înţeleagă frământările interioare provocate neaşteptat. Apare apoi, Tyler, o femeie provocatoare, ene
rgică, rebelă, date impuse prin interpretarea Cristinei Florea. Actriţa nu dublează însă, întodeauna atitudinile exterioare din dialogul purtat cu bărbatul cândva iubit, cu sentimental amar ivit odată cu revederea după mulţi ani. Abia în final reuşeşte să completeze emoţionant profilul personajului. De nerecunoscut este Catrinel Dumitrescu în Lindsay, iubita mai vârstnică. Cuceritoare ca înfăţişare, actriţa construieşte dibaci o situaţie ciudată care implică şi pe soţul lui Lindsay aflat în culisele revederii celor doi. Subliniază credibil cinismul femeii dornice să răzbune înfrângerea iubirii ce i-a afectat viaţa. Bobby este o altă femeie care nu poate ierta comportamentul lui Guy şi îi plăteşte infidelitatea cu o farsă care îl afectează pe bărbat. Actriţa trece abil de la registrul dramatic impus de farsa inventată la cel comic. Punctează deasemenea bine surpriza din finalul scenei care dă amploare acţiunii întreprinse de Guy. Ultima invitată este Reggie, o ziaristă, admirabil interpretată de Diana Cavalloti. Reggie, când avea doar treisprezece ani, fusese abuzată sexual de cel care a chemat-o acum la o discuţie. Cu multă fineţe în stăpânirea revoltei interioare a personajului, actriţa îl caracterizează în profunzime, trăieşte tensiunea amintirilor evocate ca argument al acţiunii sale de pedepsire a lui Guy, căruia îi dă în final o lecţie morală.Ireproşabile sunt interpretările realizate de Irina Velcescu, Diana Cavalloti şi Catrinel Dumitrescu, care reuşesc să acopere neglijenţele lui Cristian Juncu, viziunii sale regizorale ce afectează şi evoluţia lui Vlad Zamfirescu în Guy, personajul liant al piesei. Este surbrinză
tor cum un actor de calibrul său, cu numeroase realizări în diverse spectacole, înfăptuieşte simplist, linear acest rol consistent ca ofertă dramatică. Fiecare dintre fostele iubite ale lui Guy, un Don Juan modern, are o personalitate aparte, reprezintă o tipologie, care obliga schimbări de comporta ment în reacţii şi relaţii din parte celui care a lansat invitaţia cu un scop meschin la dialog. Vlad Zamfirescu adoptă uniform aceleaşi expresii şi reacţii în faţa celor cinci femei. Alege maniera unei vorbiri cu pauze lungi care trenează şi ritmul spectacolului. Guy este schematic interpretat de actor. Regizorul Cristian Juncu poate şi-a dorit ca aceste dialoguri să fie cât mai naturale şi a ignorat conţinutul dramatică a celor cinci întâlniri prin care se invocă destine speculate sentimental de un bărbat arivist, pragmatic. Spectacolul nu are ritm, e prea lung, cu toate că acţiunea lansează la a patra întâlnire un suspans poliţist. “Nişte femei” rămâne totuşi un spectacol atractiv pentru public prin textul care îl provoacă şi prin întâlnirea cu actriţe a căror evoluţii sunt remarcabile. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu