UN EVENIMENT TEATRAL, O LECȚIE DE VIAȚĂ
Rar, foarte rar se întâlnesc astfel de spectacole
“lecții” de viață inspirate din concretul istoric, încărcate de emoție,
tensiune și adevăr, realizate prin mijloace teatrale ieșite din convenția
obișnuită. Gianina Cărbunariu și echipa sa, propun un “altfel de teatru”,
provocator la gândire și judecarea trecutului nu îndepărtat al istoriei
noastre, raportat subtil la actualitate. Tinerii care nu au trăit epoca
subiectului, o pot cunoaște și vor fi uimiți; cei născuți atunci, vor avea unii
lacrimă în ochi, iar alții vor fi deranjați că le-a fost pusă în față, astăzi,
oglinda faptelor din trecut.
“Tipografic. Majuscul” aparține “teatrului document”. Autorul scenariului –
dramaturgul - este regizoarea Gianina Cărbunariu, o personalitate consacrată a
mișcării noastre teatrale, care pune în pagină scenică propriile scrieri,
rezultate în urma unei documentări minuțioase. Tema aleasă este fosta
Securitate, la care a apelat și pentru un alt spectacol independent “X mm din Y
km” cu stenograme din dosarul de urmărire a dizidentului Dorin Tudoran
(comentat pe blog). De astă dată, Gianina Cărbunariu prezintă scenic drama unui
adolescent descoperită în dosarul cu 200 de pagini, numărul 739, “Elevul”,
document de urmărire al Securității în 1981, a tânărului Mugur Călinescu
(1965-1985), care după patru ani a decedat misterios. Documentarea sa nu se
rezumă doar la dosarul din arhivele fostei Securități, ci folosește interviuri
cu mama elevului, ofițeri ai instituției respective, date din volumul “Șase
feluri de a muri” de Marius Oprea, cât și documente aparținând istoricului
Mihai Bumbeș, totul fiind amsamblat inteligent de autoarea spectacolului.
Scenariul său redă prin inedite documente, purul adevăr despre unul din cazurile
zguduitoare desprinse din “activitatea” de urmărire a fostei Securități.
În 1981, Mugur Călinescu scria curajos
cu cretă pe zidurile unor clădiri din Botoșani, crezul său despre drepturile și
libertățile cetățeanului care trăia însă, în teroarea societății comuniste ce
își dorea “omul nou” spălat pe creier. Securitatea a căutat disperată pe
autorul inscripțiilor, a descoperit un elev și a început demersul de anchetare
a “obiectivului”, a celor din jurul său - părinții divorțați, profesorii și colegii
adolescentului dintre care unii devin la 16 ani (!!) informatori ai acestei
instituții. Mugur Călinescu, adolescentul cercetat, a rezistat opresiunii, a
rămas consecvent convingerilor sale și a murit după câțiva ani de anchetare în
mod suspect de leucemie. În finalul reprezentației, după expunerea teatrală a
documentelor, ipocrit, anchetatorii își argumentează astăzi, acuzele prin
motive că au apărat statul și nu au făcut poliție politică. Totul în acest
spectacol este numai adevărul faptelor reale, respectat echilibrat de autoare,
fără ostentații de imagine teatrală sau
de replică, redat. Este o excepțională transpunere scenică a unor fapte
istorice ignorate de cărțile de istorie din școli. După 23 de ani de la căderea
sistemului, abia acum, se descoperă torționarii din închisorile comuniste și
doar cei care mai privesc știrile unor canale tv. mai află câte ceva despre
epoca de tristă amintire, unde a funcționat și Securitatea ! “Tipografic.
Majuscul” este și o lecție vie de istorie pentru tinerii de astăzi, cu o fină
acuzare a vinovăției celor lipsiți de curajul de a acționa precum “elevul”, dar
și pentru slugile fără de morală ale acelui timp. Nu este “teatru politic”, ci
“teatru document” despre morală.
Scenariul său document, regizoarea Gianina
Cărbunariu îl îmbracă într-un veșmânt teatral minimalist prin scenografia lui
Andrei Dinu. Un ecran în fundal, căteva scaune și microfoane, compun decorul.
Pe lângă cei cinci actori care se transformă în diversele personaje din
documente, viziunea regizorală mai introduce un personaj, ecranul folosit nu
pentru efecte vizuale. Proiecțiile vor “vorbi” prin documentele filmate despre
situația “obiectivului” anchetat, despre crezul său și se vor completa cu
imagini de prim și gro planuri ale expresiei chipului, privirii ofițerilor
anchetatori surprinși în scenă prin actorii interpreți, amplificate prin
vizualizări combinate. Teatralitatea regizoarei este impresionant aplicată și
dezvoltată coerent. Accente sonore scurte sau acorduri muzicale inventiv create
de Bobo Burlăcianu, departajează secvențele și le sporesc tensiunea. Spre final
ecranul se coboară și discret se sugerează teatral printr-o imagine cu sens
metaforic, sfârșitul destinului “elevului”, ce saltă insistent pe o saltea
elastică până la epuizare. Sunt prea puține cuvintele de laudă pentru acest
concept regizoral derulat coerent, logic, cât și cele pentru cei cinci actori
din distribuție.
Actorilor le revine o sarcină grea,
de a trece majoritatea prin mai multe personaje – părinți, ofițeri securiști,
profesori și colegi ai “elevului”; anonimatul personajelor sporște însă,
verosimilitatea prezentării epocii acțiuni.
Cu excepția lui Silvian Vâlcu (elevul Mugur Călinescu), tuturor
celorlanți actori distribuiți – Cătălina Mustață, Alexandru Potocean, Gabriel
Răuță și Mihai Smarandache – le revin profilul mai multor personaje. Fără
schimbări de costum, doar prin intonații vocale, frazarea replicii și expresia
chipului, acești actori minunați reușesc să deseneze diverse chipuri implicate
în evocarea documentului. Tânărul actor Silvan Vâlcu compune credibil
personajul elevului, adolescentului
trist și naiv curajos de a spune public credința sa în libertatea
individuală, drepturile elementare ale omului printre care și hrana zilnică
afectată de economia timpului său. Excelent este Silvan Vâlcu alături de
Cătălina Mustață, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță și Mihai Smarandache. Toți
actorii se dedică acțiunii, se transpune fiecare în personajul- argument cu
dăruire, reușesc interpretări diverse remarcabile și adaptarea la spațiul de
joc neconvențional, sunt alături de public, se desprind parcă dintre spectatori
venind să evoce o lume ce pare pe nedrept uitată.
Spectacolul unicat al Gianinei
Cărbunariu și al echipei sale, sub formul unui “altfel de teatru”, este un
eveniment incontestabil susținut exemplar de Teatrul Odeon în ciuda crizei
financiare cu care se confruntă mișcarea teatrală. Mergeți să vizionați
“Tipografic. Majuscul” că nu veți regreta!
E drept, evocarea pentru unii vârstnici beneficiari activi ai epocii, ar
putea avea efecte contrare. Rostul emoțional și educativ al teatrului se
demonstrează însă, pe deplin în acest spectacol original.
“Tipograf. Majuscul” face parte din
proiectul Internațional de Teatru Divadelna din Nitra (Slovacia) – “Vieți
paralele – secolul 20 prin ochii poliției secrete” care propune parteneriat cu
Cehia, Ungaria, Germania, Polonia, Slovacia și România. Teatrul Odeon a reușit să
se afilieze proiectului, dovadă de bun manageriat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu