VALOARE, ISTORIE VIE ȘI EMOȚIE
Sunt rare valorile prezente pe
scenă ale istoriei teatrului nostru care mai pot încânta cu forță emoțională
publicul. Meșterul Radu Beligan, cu spirit tânăr, s-a dăruit din nou publicului
cu prilejul aniversării împlinirii vârstei de 95 de ani și 75 de carieră.
Uimitor, generos, meșterul s-a alăturat colegilor din diverse generații,
multe personalități cunoscute, și
împreună au oferit o “lecție” de trăire intensă a personajelor propuse de piesa
“Lecția de violoncel”.
Debutează în dramaturgie cu piesa
“Lecția de violoncel”, tânăra Mona Radu, o comedie îndemânatic construită
despre dragostea, comunicarea, minciuna
celor reuniți în cupluri, devenite sau nu famili. Cu replică isteață
prin conflicte spectaculoase apar patru personaje solid definite psihologic și
servite de acțiune, piesa fiind dăruită meșterului pentru interpretarea
personajului George, un senator căsătorit cu mai tânăra Eva. Replica bogadă în
sensuri ce îi revine lui George, este inspirată și de scrierile admirabile ale
maestrului Radu Beligan , volumele de mărturii și cugetări - “Pretexte și subtexte” (1968), “Luni, Marți,
Miercuri” (1978), “Note de insomniac” (2001) și “Între acte” (2013).
Spectatorii se amuză copios, dar și cad pe gânduri la posibile referiri cu ecou
în viața personală actuală a fiecăruia. Textul este antrenant și ofertant
pentru actori. Regizorul Felix Alexa evidențiază cu finețe sensurile
situațiilor, psihologia și relațiile dintre personaje. Conduce ferm, ritmat
ironia, comicul acțiunii alături de o echipă de interpreți deosebiți. Nimic nu
îi scapă regizorului din filonul dramatic al temei scrierii, trădarea în
dragoste.
De fiecare dată când se află pe scenă,
Radu Beligan s-a dovedit a fi un meșter ce deține miracolul interpretării
oricărui personaj. Se apropie acum de George, și dezvoltă cu ironie judecarea
situațiilor în care este implicat acesta. Se transpune în personaj cu atenție
prin fructificarea inteligentă a expresiilor drept argument pentru motivarea
interioară a demersurilor celui inițiator de conflicte. Publicul are astfel,
prilejul cunoașterii a ce înseamnă VALOAREA creatoare a spiritului inteligent pe
scenă, iar oricărui actor tânăr care s-ar afla în public, i se prezintă o
“lecție” de actorie unicat. Maestrul cucerește prin complexitatea de expresie atribuită cu vitalitate rolului.
În personajul central Eva, Lamia Beligan demonstrează
asimilarea “lecției” de actorie practicată de meșter. Cu farmec scenic
cuceritor, și la nuanță, Lamia Beligan prezintă portretul Evei, femeia aflată
în situații speciale, o actriță dornică de afirmare pentru succese, captivată
de oferta rolului într-un film în care trebuie să cânte la violoncel, soția
înșelată de soțul mai vârstnic, care se îndrăgostește de profesorul de
violoncel, un bărbat de vârsta ei. Excelent dezvoltă interpretarea Evei, Lamia
Beligan printr-o exploatare subtilă a situațiilor numeroase în care este pilon
de bază personajul său. Lui Marius Manole îi revine rolul profesorului de violoncel,
un familist care se îndrăgostește de Eva. Compune cu rafinament personajul,
abil trece prin stări diferite și din nou, actorul aplică forța talentului său
desăvârșit de a gândi profunt asupra subtextului partiturii. În soția
profesorului, Rodica Ionescu descifrează atent și ireproșabil implicațiile
doctoriței Gabriela în diverse situații.
Scenografia în nota elegantă solicitată
de starea socială a personajelor, aparține Ninei Brumușilă și definește
inspirat două spații de joc – casa senatorului și cea a profesorului. Regia
folosește cu îndemânare trecerile de la un spațiu la altul, prin manevrarea
luminii și “departajarea” lor prin “cortine” cu sens în mișcare ghidate scenic.
Firește, “Lecția de violoncel” este … o
“lecție” de teatru adevărat, susținută de o echipă dăruită scenei ce are
alături șansa întâlnirii cu o VALOARE a teatrului nostru, maestrul, RADU
BELIGAN. Spectatorii mulțumesc maestrului pentru prezența sa într-o
reprezentație reușită, cât și Teatrului Metropolis care a găzduit un astfel de
proiect motivat valoric prin echipa de realizatori. Spectacolul este un
eveniment pentru istoria vie, exemplară a teatrului prin marile sale
personalități active în prezent.
P.S.
Urăm SĂRBĂTORI FERICITE celor care slujesc
teatrul – regizori, actori, scenografi - cu simțul responsabilității coerenței
și logica necesară credibilității spectacolului față de Marele Public, dar și respectului cuvenit acordat valorilor sale
culturale !