REGIZORUL DĂ VIAȚĂ TEXTULUI
Prolificul scriitor
Matei Vișniec prozator, dramaturg și poet, este autorul acestui text. Ca
dramaturg în stilul cunoscut apropiat de cel al lui Eugene Ionesco, atacă din
nou, acum una din temele sale preferate – monstruozitatea războiului, textul
fiind apropiat de un eseu poetico dramatic. Textul nu se dezvoltă prin
construcția unor personaje, se activează printr-un grup de soldați morți în
război, purtători de cuvânt și ai unor probleme cu care se pot confrunta și
oamenii vii. Sfârtecați de gloanțe, împușcați în inimă, spulberați de explozii,
Morții Patriei sunt de fapt, un cor activ, din rândul său unii fiind
personalizați în mici scene în care revendică unui general dreptul de prețuire
pentru jertfa lor. Toți sunt victimele unui război din epoca comunismului, cum
se sugerează în scene paralele, prin aparițiile lui Lenin, Troțki și Stalin. Se
alternează momente dramatice cu cele de comedie neagră, toate fiind încărcate
de substrat metaforic în această parabolă morală. Textul pare dedicat mai mult
lecturii, mai puțin scenei pentru a tansmite esența mesajului.
Regizorul Alexandru Dabija se
concentrează pe subtextul scrierii și reușește să îi dea veșmânt teatral
convenabil pentru a servi tematica sa. Revendicările soldaților morți pentru
patrie le tratează scenic ca o revoltă reală a oamenilor nemulțumiți de
ofertele societății în care trăiesc. Inventiv, cu măsură în exploatarea
teatrală a metaforelor propuse de text, le recitește scenic în termenii
teatrului realist. Lucrează minuțios cu cei douăzeci și unu de actori pe care
îi solicită textul, ca fiecare să sugereze caracterizarea în esență a unor
tipologii umane în scene foarte scurte. Alexandru Dabija completează viziunea
regizoralâ prin scenografia reușită datorată Irinei Moscu și prin cântecele
compuse de Ada Milea. Pe parcursul reprezentației intervin songurile soldaților
drept contrapunct al revoltei lor.
Decorul
folosește pe deplin posibilitățile tehnice din dotarea Sălii Studio. Dezvăluie
privirii pereții încărcați de schele cu diverse niveluri pe care regizorul le
întrebuințează pentru vizualizarea teatrală. În plan central sunt plasate
elemente de decor pentru definirea localului “Chiez Vichniec”, un local fără
viață cu frigiderele goale de produse în care vor fi soldați. Cu timpul
elementele dispar și scena va fi goală, marcată doar de schele. Plafonul
localului e decorat ingenios cu aparate de iluminat în formă de “bombe”. Pe tot
parcursul reprezentației, la nivelul superior al schelei din fundal, este o
persoană al cărui chip nu se vede, dar ținuta sa amintește de statuile cu
Lenin; imaginea aceasta permanentă poate fi considerată o subtilă metaforă cu
trimitere la comunismul ce a devastat o parte a lumii. Costumele prin linia
realistă trimit la acel trecut trist. Scenografia Irinei Moscu sprijină
excelent intențiile regiei.
Distribuția servește sârguincios
substratul scrierii. Desenează diverse tipologii, Marius Rizea (Generalul),
Gavril Pătru (Intendentul), Ioan Andrei Ionescu (Funcționarul), Afrodita
Androne (Mama) și Mihai Calotă (Troțki), Mihai Munteniță (Lenin), Lucian Iftime
(Stalin). În text Troțki, Lenin și Stalin sunt doar niște scheme, argumente
fără implicare activă în revolta Morților Patriei. Greul spectacolului revine
tinerilor actori care alcătuiesc “corul” soldaților. Admirabil se achită de de
interpretarea celor răpuși de război – CRISTIAN BOTA, NICHOLAS CAȚIANIS, EDUARD
CÎRLAN, SORIN DOBRIN, ȘTEFAN HULUBA, EMILIAN MÂRNEA, MIHAI NIȚĂ, MIHAI NIȚU,
VLADIMIR PURDEL, ANDREI REDINCIUC, ALEX SECĂREANU, ANDREI SEUȘAN, IONUȚ TOADER,
ALEXANDRU VOICU. Fiecare reușește în mici momente creionarea printr-o replică a
tipologiei ce îi revine. Acești tineri realizează o performanță în personajul
colectiv al Morților Patriei.
Și în dramaturgie, ca și în regie se
caută insistent apropierea de postmodernism, avangardă, inovație,
originalitate, dar foarte rar căutările dau un rezultat de convingere
emoțională a publicului cititor sau spectator. Textul “Recviem” face parte din
acest demers și obține interesul scontat prin întâlnirea cu un regizor de
excepție, Alexandru Dabija preocupat să îl îmbogățească teatral. “Recviem”
rămâne un exercițiu reușit de teatralitate cu o echipă de
tineri actori înzestrați, pe un text-eseu cu petrenții de piesă de teatru ce
propune o tematică dramatică gravă – războiul și victimele sale.
P.S.
Din puținii regizori clasificați în topul valorilor pe care îi mai are teatrul
nostru, unii acceptă suprasolicitarea de a lucra în paralel, concomitent, la
spectacole diferite, în două teatre. Evident, că ele nu vor avea aceiași
reușită consistență teatrală. De pildă, Radu Afrim a lucrat în paralel “Între
noi totul e bine” la Teatrul Național “I.L.Caragiale” și “Family Affairis” la
Teatrul Odeon. Regizorul Alexandru Dabija a practicat aceiași metodă la
aceleași teatre – “Recviem” (Naționalul bucureștean) și “Svejk” (Teatrul
Odeon). Vom comenta în curând și spectacolele rezultate la Teatrul Odeon în
urma acestei practici.
sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,
RăspundețiȘtergere1) dacă doriți să returnați Ex.
2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
Si altii.
el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327