“TERORISM” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” (Sala ATELIER)

REUȘITĂ PRIVIRE ÎN STRĂFUNDUL UMAN

         Titlul piesei este o capcană pentru că propune nu un act public de terorism, ci atenționarea asupra terorismului existent în străfundul uman. Piesa lui Vladimir și Oleg Presniakov – dramaturgi, producători și regizori de teatru ruși, apare pe scenă în 2002, când mapamondul nu era atat de alarmat de acte teroriste. Ca niște vizionari, frații Presniakov parcă au prevăzut însă, pericolul terorismului când au scris această “psihanaliză” despre tensiunea interioară ce zace în fiecare individ și se poate amplifica în act terorist. Piesa este captivantă, original compusă din șase scene de sine stătătoare, radiografii tragicomice din segmente diferite ale vieții curente unde apare și acționează tensiunea interioară. Aceasta prin conflicte particulare este amplificată până la teroare, fie într-o corporație, fie într-un cuplu, fie într-un parc, etc. Originalitatea fraților Presniakov se manifestă și prin personajele fără nume, dar bine definite tipologic. Unele par a fi conduse și prin mai multe scene pentru a construi subteran o posibilă acțiune finalizată tragic. Pasagerul de la “Aeroport” care pierde avionul în urma unei alarme din cauza unui posibil act terorist, poate fi și Bărbatul înșelat de soție cu un alt Bărbat (“Dormitorul”) și cel care trece îngândurat printr-un “parc”, dar și Pasagerul criminal din “Avionul”.

         Regizorul Felix Alexa, apropiat de frații Presniakov și prin realizarea la Teatrul Metropolis în 2007 a spectacolului “În rolul victimei”, conduce din nou, inspirat, expunerea scenică a piesei “Terorism”. Exploatează cu măsură sarcasmul scrierii și dezvoltă un umor negru special. Spectatorii se amuză uneori, dar le încremenește zâmbetul pe buze, când costată că e posibil ca fiecare în viață să fi trăit un moment de revoltă la un pas de a produce victime sau de a fi victimă. Ca regizor, Felix Alexa se dovedește a fi și un fin psiholog în descifrarea personajelor anonime din piesă și îndrumarea fiecărui actor distribuit, speculându-i capacitățile. Își dezvoltă coerent viziunea regizorală într-un decor cu pricepere construit de Andrada Chiriac. Pentru a indica locurile celor șase scene, scenografa apelează la proiecții video (concept video reușit – Neil Coltofeanu); un construct metalic din fundal permite proiecții de imagini statice cu trimiteri semnificative pentru spațiile în care se petrec diverse conflicte, spații mobilate rapid și prin elementele strict necesare acțiunii. Costumele scenografei completează vizualul reprezentației, servind evidențierea tipologiilor.

         Felix Alexa a lucrat minuțios cu actorii, considerați de acest regizor de marcă, elementul forte al exprimării conceptului său senic. Distribuția numeroasă solicită actori de diverse vârste și regizorul reunește stilul personal al fiecăruia în ideea de a se transpune cu firesc în caracterele măcinate de tensiuni și nemulțumiri interioare particulare. Fiecare din cele șase scene își are particularitatea sa pentru manifestarea personajelor. “Aeroportul” întâmpină spectatorii cu paisprezece persoane aflate în așteptarea îmbarcării în diverse direcții. Alarma de pericol solicită fiecăruia reacții. Andrei Finți e Pasagerul preocupat de gânduri interioare care se revoltat doar că pierde avionul. Cu nuanță va evolua excelent actorul în alte apariții (“Parcul”, “Avionul”) sugerând un caracter pe care nemulțumirile îl pot provoca să înfăptuiască o crimă. Răzvan Oprea (Pasagerul 1) și Victor Țăpeanu (Pasagerul 2) punctează din prima scenă, ambiguitatea personajelor ce pot isca bănuieli asupra conportamentului într-o situație limită, ca în scena finală - “Avionul”, cei doi actori să transmită prin interpretare o subtilă trimitere că “pasagerii” respectivi ar putea fi posibili teroriști. Tot în prima scenă “Aeroportul”, Claudiu Bleonț, Mihai Calotă și Marius Bodochi definesc doar în câteva replici pe militarii ce păzesc intrăriile spre pista avioanelor. Lista pasagerilor se completează prin Ileana Stana Ionescu, Adela Mărculescu, Tania Popa, Rodica Ionescu, Florentina Țilea, Natalia Călin și Laurențiu Andronescu; fiecare punctează prin atitudine tipologia care îi revine. Prin “Aeroportul” se lansează calea dezvăluirilor următoare ce construiesc tematica scrierii - terorismul poate sta ascuns în străfundul oricărui individ.

         Surprinde montajul piesei prin cea de a doua scenă, “Dormitorul” ce trece în planul sexual tematica , prin cei doi amanți. Sunt excelenți Mihai Călin (Bărbatul) și Irina Movilă (Femeia) în două partituri dificile. Cu abilitate regizorul dirijează interpretarea scenei erotice în care personajele își exprimă caracterele. Mihai Călin remarcabil redă egoismul celui pentru care relația cu o femeie înseamnă doar sex, iar Irina Movilă prezintă prin diverse expresii stările duble ale celei care își trădează soțul din dorința satisfacțiilor sexuale, dar și din nemulțumiri personale. Cele două tipologii care atacă o zonă specială, nu se vor mai întâlni în alte scene.

         O scenă senzațional dezvoltată teatral, în ritm alert, cu suspans este “Biroul” unei corporații moderne. Fiecare actor prezintă complex tensiunea personală a personajului, dar și pe cea exterioară dictată de atmosfera și situațiile ivite în acel “birou”. Claudiu Bleonț (Bărbatul) este excelent în șeful colectivului, un autoritar ce se confruntă cu situații limită. Actorul găsește calea expresiei de a trece credibil de la o stare la alta pentru a defini în profunzime pericolul pentru comunitate al unui astfel de individ, arid sufletește. În acel “birou” fiecare din funcționare își are probleme personale, pe scurt sugerate prin câteva replici, iar actrițele distribuite în diferite tipologii, oferă interpretări de nota zece. Tania Popa (Prima femeie) conduce personajul impresionant în pragul isteriei, Florentina Țilea (A doua femeie) trăiește tensiunea situațiilor, Rodica Ionescu (A treia femeie) “vorbește” prin expresie și când nu are replică, la fel ca și Natalia Călin (A patra femeie). Echipei, se alătură Mihai Calotă (Colegul), într-o tipologie aparent distantă față de situații, dar actorul îmbogățește personajul prin o desăvârșită implicare expresivă în fiecare moment tensionat al acțiunii. Distribuția acestei scene exemplar prezentate teatral, reușește să dea profundă complexitate relațiilor dintre personaje, cu multă atenție susținute permanent de actori.

         Montajul fraților Presniakov conduce apoi, spectatorii într-o altă zonă, aparent liniștită – “Parcul”. Două bunicuțe simpatice își fac destăinuiri. Prima femeie (Adela Mărculescu) are grijă de nepotul care se jocă în “parc”, cea de a doua femeie (Ileana Stana Ionescu) pare aparent candidă, dar destăinuirile personale arată cum privește critic cu sarcasm viața familiei sale. Excelent, cu finețe la nuanțe, definesc tipologic personajele, aceste actrițe remarcabile ale scenei noastre. Trecând prin “parc” apare  Bărbatul cu chip mohorât, Andrei Finți atenționând asupra frământărilor intime ale personajului. În finalul scenei va interveni, firește, nepotul, un mic terorist. Scena surprinde, din nou, cum în viața obișnuită, aparențele pot fi răsturnate de teroarea mocnit tăinuită a fiecărui individ. Aceast demers tematic se continuă într-un alt mediu – “Cazarma”. Perfect decupează Răzvan Oprea (Primul bărbat), Victor Țăpeanu (Al doilea bărbat), Claudiu Bleonț (Al treilea bărbat) și Mihai Calotă (Al patrulea bărbat), tipologiile celor aflați sub autoritatea Colonelului (Marius Bodochi), un individ abuziv față de subordonați.

         Scena finală – “Avionul”, indică și posibilul sfârșit tragic al poveștii din planul doi cu soțul înșelat care și-ar fi ucis soția. Miezul tematic se amplifică însă, prin ambiguitatea interioară a fiecărui personaj care apare în această scenă, sugerată admirabil de actori. Andrei Finți (Pasagerul), Răzvan Oprea (Pasagerul 1), Victor Țăpeanu (Pasagerul 2) și Florentina Țilea (Stewardesa), lasă deschis finalul, în care poți bănui în orice moment un posibil act terorist din partea fiecărui personaj. 
"Terorism" este un spectacol mânuit cu artă de regizor în compania unor actori deosebiți; transmite emoție, tensiune, suspans spectatorilor, fără ostentația trimiterii prin efecte la problema fierbinte a terorismului ce amenință geopolitic realitatea actuală. Pentru prima scenă a țării, ca și pentru viața teatrală marchează un eveniment prin alegerea repertorială și realizarea scenică.