miercuri, 11 septembrie 2019

GALA TÂNĂRULUI ACTOR – “HOP” / Ediția a XXII-a / Gazdă Teatrul de Stat CONSTANȚA

TEMA COMPETIȚIEI - “DansActorul”, ORIGINALĂ, DAR DISCUTABILĂ …

         GIGI CĂCIULEANU, un maestru al dansului contemporan, un ARTIST desăvârșit, putem spune “elev” al MARII ARTISTE MIRIAM RĂDUCANU,a fost directorul artistic al acestei ediții. Proiectul “animatorului” cum dorește Gigi Căciuleanu a fi considerat, cu tema aleasă “DansActorul” pornește de la “Teatrul coregrafic” și a încercat familiarizarea tinerilor actori concurenți cu posibile spectacole realizate după regulile unei coregrafii înlocuitoare a unei regii statice; mișcarea, dansul, se doreau a fi parteneri “metaforă” ai cuvântului rostit, când … se mai rosteau și cuvinte.
         Pentru tinerii actori concurenți, “Secțiunea individual”, “Secțiunea grup”, plus “Proba individuală” atribuită tuturor, au devenit prin tematică, o grea piatră de încercare. “Proba impusă” solicita pentru aproximativ un minut și jumătate, improvizarea unei “povești” ilustrată prin respectarea a 12 reguli de mișcare, ce se pot numi și “12 porunci” proiectate pe tavan pentru a … lămuri publicul. Iată aceste “reguli” obligatorii pentru tineri ACTORI, nu DANSATORI: 1/“Intrare – Fugă pe traiectorii curbe”, 2/ “Oprit brusc în STOP CADRU 4 timpi (Situație imobilă A)”, 3/ “Trei schimbări radicale și bruște de situație (Situație imobilă (B) / Situație imobilă (C) / Situație imobilă (D) – cu scurte opriri între acestea”, 4/ “O frază coregrafică de mișcare lentă și continuă – (“SLOW MOTION”) constând într-o trecere LIBERĂ de la situația (D) spre situația (A)”, 5/ “Suspensie (oprit 2 timpi)”, 6/ “Lăsare la sol”, 7/ “Frază la sol – cu diferențe de tensiune”, 8/ “Spirală ascendentă”, 9/ “Repetarea unui același gest scurt – în ACCELERANDO – de la lent spre paroxism”, 10/ “Arcuire cu oprire. STOP CADRU (2 timpi)”, 11/ “Două mari sărituri consecutive” și 12/ “Ieșire – Fugă pe traiectorii de linii frânte” … !!!
         Au venit pentru concursul din Gală, la preselecție o sută de tineri actori. Juriul de preselecție: Florin Feroiu – coregraf, Lari Giorgescu – actor, Oana Cristea - Grigorescu – jurnalist cultural, Oana Leahu – regizor, Gabi Lupu – jurnalist cultural, a ales 48 de concurenți, 15 pentru “Secțiunea individual” și 33 de concurenți pentru șase exerciții la “Secțiunea grup” ; trei ambițioși au participat la ambele secțiuni.
         “Secțiunea grup” rămâne în continuare neadecvată pentru un concurs de remarcare a personalității unui tânăr actor, indiferent de tematica ediției. Juriul a selectat șase “exerciții de grup”, spectacole de 20 de minute, realizate într-o așa zisă “regie colectivă”, dar evident funcționa și sfatul unui regizor sau profesor.
         Tema - “ TEATRU COREGRAFIC. DANS ACTORUL CA FENOMEN AL TEATRULUI ACTUAL” susține ideea că teatrul modern ar fi în viitor expresie a mișcării, a dansului “cu rol egal al cuvântului rostit”. Gigi Căciuleanu în “Alchimia DansActorului (Idei în Zig-Zag)” din care oferim citate, consideră actorul posesor al artei mișcării și “dansului”. Cariera unui tânăr actor nu se poate dezvolta însă, prin astfel de “exerciții de grup și individuale”, mai ales după absolvirea universităților de artă cu “doctori” ale căror programe de învățământ sunt jalnice. 
         Cei 48 de TINERI ACTORI CONCURENȚI MERITĂ FELICITĂRI pentru “adaptarea” la tema “DansActor”, pentru efortul fizic evident al fiecăruia. Regizori și directori de teatru veniți la această ediție în căutarea de tineri actorii pentru proiectele lor, nu manifestau însă, entuziasm pentru recitaluri și spectacole de “teatru coregrafic” care la fel ca și “teatru dans”, rar reușesc să cucerească Marele Public dornic de ...  “musicaluri”. 
         Vom comenta pe scurt prezența celor 48 de tineri concurenți la secțiunile – individual, grup și la proba obligatorie a celor 12 “porunci”.

Juriul care a desemnat ptemianții a fost alcătuit din ADRIAN BATISTA - regizor și producător TV, IOANA BOGĂȚAN - actriță, ADA LUPU HAUSVATER - regizor, LUDMILA PATLANJOGLU - critic de teatru și LIANA TUGEARU - critic de dans.



Luni, 2 septembrie
                              Secțiunea INDIVIDUAl și Proba IMPUSĂ

RADU ANASTAS (Universitatea de Arte Târgu – Mureș, clasa conf.univ.dr. Nicola Cristache, promoția 2019) – “Renasc” după “Clasa Noastră” de Tadeusz Slobodzianek.
“Clasa noastră” este o piesă cunoscută, folosită la diferite universități de artă ca material de studiu și examen de actorie. Tânărul concurent demonstra, că deține tehnică în mișcare, condusă până la acrobație, numai că îmbinarea cuvântului cu “metafora” mișcării nu funcționa. Situațiile invocate prin replici, nu dădeau coerență și emoție subiectului ales.

         IOANA COJOCĂRESCU (Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj Napoca, clasa conf.univ.dr. Filip Odangiu, promoția 2019) – “C7I” după Psalmul 37, Catavasier, de Ioana Cojocărescu.
Palidă intenția de îmbinare între cuvânt și mișcarea care trebuiau susținute prin expresie gestuală și corporală.

         # RADU LĂZĂRESCU  (Universitatea de Vest din Timișoara, clasa prof.asoc. Mihaela Lichardopol, promoția 2014) – “E(U)Migrantul” după Matyas Varga.
Neinspirată combinație de cuvinte, mișcare și expresie gestuală, aparent atractivă. Concurentul cucerește însă, PREMIUL PUBLICULUI (al colegilor) drept CEL MAI BUN ACTOR.
                                

         # ALIN POTOP (UNATC, București, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2017) – “Propun să nu ajungem niște triști” după “Însemnările unui nebun” de Gogol.
Deținător al unei tehnici corporale inteligent folosite pentru a oferi “un dans al vorbei”; a transmis emoție prin îmbinarea metaforică a replicii, situațiilor, cu expresia corporală. PREMIUL”SICĂ ALEXANDRESCU” - SPECIAL AL JURIULUI a fost acordat lui ALIN POTOP. Este unul dintre puținii concurenți care au înțeles că tema “DansActor” presupune nu performanță în mișcare, ci ambalarea cuvântului în expresie sugstivă.
Alin Potop se afla și în echipa spectacolului realizat de Gigi Căciuleanu “ON THE ROOF” la Teatrul Național din Capitală.

         MARIA PANAINTE (UNATC, București, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012) – “Ultimul tango” după “Omul cu o singură aripă” de Matei Vișniec.
“Citirea” scenică era de multe ori pleonastică, nu sugestivă prin “vorbirea corporală”. Tânăra concurentă a fost firește, derutată de propunerea acestei demers greu de asimilat expresiv.
Și Maria Panainte a lucrat cu meșterul Gigi Căciuleanu în echipa “ON THE ROOF”, dar nu a asimilat în profunzime tema “DansActor”.

La “Proba obligatorie” concurenții nu au reușit adaptarea la cele “12 porunci”, decât parțial la unele, în improvizații de “acțiune” încropite, neconvingătoare ca sens.

                     Secțiunea Grup și Proba IMPUSĂ

Intenția de a respecta tema Galei – “DansActorul” se complică la :Secțiunea Grup” pentru că în aceste “exerciții” ar fi fost strict necesară și funcționarea relațiilor între membrii echipei. 

# “ÎN-CERC-UIT”,după texte de Matei Vișniec, cu ALINA DUMITRACHE (UNATC, departamentul Teatrologie, promoția 2016), ANDREI IANUȘ, ALEXANDRA OIȘTE, IOANA BEATRICE TĂNASĂ (UNATC, clasa prof.univ.dr. Andreea Vulpe, promoția 2019), CRISTINA SIMION (UNATC, clasa lect.univ.dr. Florin Grigoraș, promoția 2019) și MIHAI VASILESCU (Universitatea “Hyperion”, clasa prof.asoc. Adriana Trandafir, promoția 2017). Alexandra Oiște, Ioana Beatrice Tănasă, Andrei Ianuș și Mihai Vasilescu au făcut parte și din echipa spectacolului “ON THE ROOF”.
“Filosofia” textului despre cercul individual al existenței era sugestiv marcată în prima parte a exercițiului, nu prin cercurile desenate cu cretă pe podea, ci prin expresiile gestuale, mișcarea și atitudinile concurenților; în cea de a doua parte, mișcarea “vorbea” stângaci despre starea interioară a fiecăruia. 
Spectacolul dobândește - PREMIUL PUBLICULUI PENTRU CEA MAI BUNĂ TRUPĂ DE ACTORI.

La “Proba impusă” se detașau din echipă – Alina Dumitrache, Andrei Ianuș și Mihai Vasilescu, ei reușeau sugestiv să servească o parte din cele “12 porunci” legată de intențiile unei acțiunii.

“PUȘCA LUI CEHOV” de Norbet Boda, participanți - NORBET BODA 
 (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa prof.univ.dr. Miklos Bacs, promoția 2017), NADINA CÎMPIANU, ANDREI GÎJULETE, ANDREI HAN, ALEX MACOVEI și GEORGE OLAR (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa prof.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2018). Nadia Cîmpianu și George Olar au participat și în echipa celor din “ON THE ROOF”.
Din păcate, textul era stupid conceput ca intenție de comedie, chiar dacă stârnea râsul unei părții a publicului; rostirea replicii și atitudinile de relație între interpreți, erau de multe ori strident servite prin mișcare și gestică.
         
La “Proba impusă” se detașa din echipă, Nadia Cîmpianu care printr-o acțiune coerent gândită, ilustra prin mișcare și atitudini și cele “12 porunci”.  


Nocturnele HOP

“O ÎNTÂMPLARE … CU JAZZ”– un film de Mircea Albuțiu cu MIRIAM RĂDUCANU


PASĂREA MĂIASTRĂ A DANSULUI, la o vârstă onorabilă de peste 90 de ani, la dânsa acasă, într-un apartament modest, … DANSEAZĂ, “VORBEȘTE” GESTUAL, comunică sensurile majore ale unui motiv muzical de jazz de excepție. CREATOAREA UNICAT a artei mișcării poartă un “dialog” emoționant cu partenerul muzician filmat, răscolește sugestiv stările notelor muzicale. 
         Această întâlnire cu MIRIAM RĂDUCANU este un DOCUMENT cu adevărat impresionant despre … “DansActor”, poate și pentru că măiastra a făcut primii pași în artă ca … actriță. Concurenților le-a fost astfel oferită o “lecție” despre principiile de bază ce pot construi un artist complex, capabil de asimilarea la nuanță a unui rol, a unor stări interioare, a cuvântului și substratului său ajutat de "mișcare"; le-a fost arătat cum mișcarea pornită de la expresia mâinii până la flexibilitatea corporală, poate dubla comunicarea și tăia respirația celui căruia te adresezi.

Această “Nocturnă” a reamintit multora de minunatele “Nocturne” de la Teatrul Țăndărică, momente de mare emoție când Miriam Răducanu și Gigi Căciuleanu ne încântau sufletele, în epoca de tristă amintire a cenzurii comuniste; cele două spirite creatoare se uneau să ne dăruiască bucurie.
În urmă cu patru ani, Doamna Artelor, Miriam Răducanu realiza coregrafia spectacolului “Poezia visului” pe versurile lui Emil Botta , cu Lari Giorgescu, la UNTEATRU, un exemplu de “teatru coregrafic” la superlativ.
         Surpriza Galei a oferit-o, Dorina Lazăr, o mare actriță care de aproape un deceniu, la fiecare ediție, acordă Premiul pentru prestanță, rostire scenică și expresie corporală; de astă dată nu a acordat premiul unui tânăr concurent. În semn de prețuire, doamna Dorina Lazăr a dedicat acest premiu “marii artiste MIRIAM RĂDUCANU, fără de care profilul acestei Gale nu ar fi fost posibil”.

Marți, 3 septembrie
                                Secțiunea INDIVIDUAL

FLAVIA PERȘA (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa conf.univ.dr.Filip Odangiu, promoția 2019) – “Pizma”. Inspirat a compus un scenariu pentru a ilustra prin expresie, mișcare și dans sensul cuvântului “pizmă” în mai multe stări; pe o acțiune alertă a aplicat cu tehnică “vorbirea” mișcării. Muzica populară ca ilustrație sonoră i-a fost sprijin.

         # NORBET BODA  (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa prof.univ.dr. Miklos Bacs, promoția 2017) - “Caligula” de Norbet Boda.
Ambițios, tânărul actor concepe și pentru această probă un text prin care ar dori o caracterizare evocatoare a sinistrului personaj Caligula, dar replica nu are esențe semnificative. Folosind lavalieră, își recită textul și îl completează cu mișcare ritmată, apropiată de hip-hop; expunerea personajului Caligula e însă, superficială și prin desenul mișcării și gestică. Juriul îi acordă PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR. (Norbet Boda a participat și la ediția trecută a Galei, când nu a obținut nici un premiu.)

DIANA IOANA LICU (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa conf.univ.dr.Filip Odangiu, promoția 2019) – “Oniric” după “Ateptându-l pe Godot” de Samuel Beckett.
Nu reușește o îmbinare coerentă a sensurilor mișcării cu subtilitatea cuvântului rostit. Zvârcolirile trupului sugerau mai mult o maimuțică și nu stările celui care caută fără răspuns o cale în viață. Concurenta, ca și alți mulți colegi, nu s-a putut acomoda, cerințelor mult prea dificile ale tematicii Galei.

ADRIAN LOGHIN (UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promiția 2014) – “Secludo”, după “Omul în cerc” de Matei Vișniec.
Cele zece minute acordate probei individuale, tânărul concurent, a încercat să le ambaleze spectaculos, cu proiecții, voci din off, firește cu sprijinul unui “ochi” din afara scenei. Din păcate, aceste efecte au dezavantajat actorul, implicat în mișcarea cu sens modest concepută pentru ilustrarea “filosofiei” textului.

         # ADELA MIHAI (UNATC, clasa conf.univ.dr. Ioan Brancu, promoția 2016) – “Zița” după “O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale.
Mișcarea “metaforă” aplicată la un monolog celebru, nu exista. Tânăra actriță cu flexibilitate corporală, executa doar clovnerii în mișcare, uneori vulgare, textul fiind recitat exterior, fără sens și substrat gestual. Caragiale era astfel, târât într-o ilustrare scenică care îi anihila intențiile satirice, comice; dramaturgul a fost “folosit” și de meșterul Gigi Căciuleanu într-un spectacol admirabil – “D’ale noastre” la Naționalul bucureștean, conceput inspirat în îmbinarea “mișcării” care înlocuia sau servea excelent replica savuroasă aleasă. Juriul a acordat totuși, concurentei – PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ.
Actrița a fost și în echipa “ON THE ROOF”, spectacol “animat” de Gigi Căciuleanu.

La “Proba impusă” se remarcă din nou, Flavia Perșa cu povestea unei balerine în “tutu”, dar cu “pantofi plaformă”, care respecta cele “12 porunci”, aplicate cu ironie acțiunii imaginate. Remarcabilă era și execuția Adelei Mihai care e posibil să fi determinat juriul în acordarea premiului pentru “Zița”. Ceilalți participanți, la “Proba obligatorie”, reușeau cu greu, să se adapteze cerințelor impuse.

                  
                           Secțiunea GRUP și Proba IMPUSĂ

“ SHAKESPEARE MECHANICS” după Shakespeare cu RADU ANASTAS (participant și la “Secțiunea individual” în prima zi de concurs), CARMEN PAȘCU, MARA POGÂNGEANU, THEODORA POPOVICI, PAUL PREDUȘEL, RADU TUDORAȘ și MARIAN VULTUR (Universitatea din Târgu – Mureș, clasa conf.univ.dr.Nicolae Cristache, promoția 2019). Mara Pogângeanu a exersat tema concursului și în "ON THE ROOF".
Improvizau rostind replici ale unor personaje cunoscute, precum Macbeth sau Othello, dar rostirea era falsă și însoțea o “mișcare” desprinsă din sport-dans, detașată de esența cuvântului. Tinerii, înzestrați majoritatea cu tehnică în expresie corporală, se … jucau  “de’a Shakespeare”. 

“Proba impusă” oferea și remarcarea unor concurenți. De pildă, Marian Vultur reușea să sugereze prin mișcare, gest … întâlnirea cu o muscă, Paul Predușel dovedea o mobilitate corporală deosebită, dar care nu servea mereu cursiv o acțiune, o poveste. Theodora Popovici încerca în absența ilustrației muzicale să încropească o acțiune, Carmen Pașcu, Mara Pogângeanu, Radu Anastas executau mișcarea impusă, detașat de improvizarea unei acțiuni cu stări personale, Radu Tudoraș mima cu umor uneori mobilitatea … unei pisici. Tema se dovedea din nou, la această probă mult prea dificilă pentru tinerii actori care dețineau unele capacități pentru teatru verbal sau sport-dans, mai puțin pentru “DansActor”.

“RICHARD SUNT EU!” după Shakespeare cu YANNICK BECKER, ȘTEFAN DOGARU, FRANCESCA FULOP, ROBERT IOSIF, ȘTEFAN BOGDAN LIȚĂ (Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa lect. univ. Ionuț Caras, promoția 2019).
Tinerii au conceput un exercițiu de mișcare care debuta cu intenții ironice și încerca o dezvoltare dramatică prin sugerarea ...  handicapului fizic deținut de Richard al III-lea. Replici din piesă erau stângaci rostite, în grup mișcarea se executa sportiv la unison, interveneau diverse pantomime individuale, dar în ansamblu exercițiul ignora transmiterea esenței personajului gândit magistral de Shakespeare; teatrul … absenta din această improvizație de mișcare și dans sportiv.

“Proba impusă” a dat din nou de furcă tinerilor concurenți actori. Yannick Becker își dorea o demonstrație de “teatru coregrafic” comică, dar nu îi reușea manipularea mișcării întodeauna. Ștefan Dogaru încerca cu bune intenții ilustrarea povestei unui înnotător, cu unele momente reușit adaptate celor “12 porunci”. O poveste greu de înțeles a încercat Francesca Fulop pe ritmul unui cronometru. Într-un minut și 30 de secunde, Robert Iosif se căznea să sugereze se pare un bețiv, iar Ștefan Bogdan Liță un personaj care … vomita se pare, dar “vorbirea” mișcării nu era coerent sugestivă.

Nocturnele “HOP”

“PE 3 ÎN DOI” sau “ROSTIREA MIȘCĂRII ȘI DANSULUI, performance cu Ion Caramitru și Gigi Căciuleanu”

                                  REGAL ARTISTIC


ION CARAMITRU de ani de zile a demonstrat că deține harul rar de a “recita”, de a descoperi și trăi intens sensul fiecărui cuvânt dintr-o poezie consacrată, în “dialogul muzical" început alături de maestrul pianului Dan Grigore și apoi cu alți maeștrii muzicieni; a făcut-o și de astă dată, alături însă, de GIGI CĂCIULEANU care a surprins prin tehnica “mișcării vorbite” conținutul unor “fabule” moderne, scrise de dânsul și ilustrate admirabil gestual, expresiv sensibil. Cei doi CREATORI DE ARTĂ s-au întrecut într-un “duel”, un “meci” al valorii fiecărui cuvânt rostit. O nouă nuanțare a versului lui Eminescu din “Glossă” a transmis Ion Caramitru, de parcă acum, ar fi scris poezia cu sensuri dramatice despre lumea în care trăim, geniul poeziei din secolul al XIX-lea.
În “dialogul” de prezentare a poeziei, cei doi nu uitau să amintească de cenzura artistică a timpului trecut de tristă amintire, ce a afectat grav totuși, și mentalitatea unora astăzi.
Gigi Căciuleanu cu subtilitate trăia prin “mișcare” și gestică fiecare “vorbă”.
Cei doi magicieni au uimit fiecare, prin interpretarea monologului de referință din “Hamlet” – “A fi sau a nu fi”, care a finalizat acest regal artistic și a arătat publicului cum cuvântul lui Shakespeare e mereu actual.
Când vraja celor doi s-a încheiat, publicul a aplaudat în picioare, îndelung și spectatorii au părăsit sala îngândurați, emoționați de ce înseamnă ARTĂ prin rostirea cuvântului completată de gestică. 


Miercuri, 4 septembrie
                                    Secțiunea INDIVIDUAL și Proba IMPUSĂ

IOANA MOLDOVAN (Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa lect. univ. Ionuț Caras, promoția 2019) – “TOXIC” după “Jurnalul secret al Laurei Palmer” de Jennifer Lynch; a participat și la “Secțiunea Grup” – “Unde/ Cum? Cine?”
Și-a început momentul cu un monolog explicativ rostit la față de scenă, plat, fără nuanțe și în semiîntuneric a început agitația mișcării cu slabe intenții de “teatru coregrafic”.

NICOLAE DUMITRU (UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2017) – “Ariban” după “Furtuna” de Shakespeare. A fost și în grupul care a realizat “ON THE ROOF”.
Încearcă un moment de combinare a prezentării lui Ariel și Caliban, prin costum, schimbări de ținută. Debutează în semiîntuneric și dezvoltă intenții de trimitere spre cele două personaje prin “vorba care dansează”, dar “vorba” e rostită mecanic, exterior. Reușește să îmbine rar, sensul profund al cuvintelor, cu “mișcarea – metaforă”.

         # ROXANA - FLORENTINA FÂNAȚĂ (Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa prof.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2015) – “În Between” de Roxana – Florentina Fânață.
Momentul era conceput pe un scenariu axat, în principal pe mișcare/dans, ca abia în final, să rostească tânăra actriță, câteva cuvinte, lămuritoare. Personajul întrupat ar fi fost o femeie gravidă, revoltată pe sarcină. Prin costum și o expresivă “mișcare” în special a brațelor, transmitea ilustrarea gândului interior în absența însă, a cuvântului strict necesar unui actor în teatru pe scenă și nu în balet. “Recitalul” său, ca și al colegului de concurs, Nicolae Dumitru, demonstra un “exercițiu” de îndrumare cu un “ochi” din afară, spre o înțelegere a temei “DansActor”. Concurenta dovedea calități de dansator, dar fără un sprijin substanțial al “cuvântului” rostit de un actor.
ROXANA – FLORENTINA FÂNAȚĂ obține, din partea juraților MARELE PREMIU “ȘTEFAN IORDACHE” al Galei, finanțat de sora prețuitului actor, timpuriu dispărut. 

( Acordarea de către jurați a Marelui Premiu tinerei concurente care a dovedit calități deosebite de dansatoare, dar fără “croșetarea” cu “mișcare” a cuvântului în interpretare, ridică firesc, întrebarea – tema “DansActorul”, cât servește teatrului verbal pentru spectacole cu piese solid consolidate prin cuvânt?)

PAUL- CRISTIAN PREDUȘEL (Universitatea din Târgu – Mureș, clasa conf. univ. dr. Nicolae Cristache, promoția 2019) – “Ecouri”, după Ana Blandiana, George Bacovia, Lucian Blaga, Geo Bogza, Maria Banuș. Concurentul a participat și la “Secțiune Grup”, la “exercițiul” – “Shakespeare mechanics”.
A recitat exterior un montaj neinspirat din versuri aparținând unor mari poeți,  fără o legătură cu “mișcarea”. Una spunea prin cuvântul rostit și lipsit de subtext și altceva sugera prin executare tehnică apreciabilă, “mișcarea” nu era însă, raportată la “vorba”.

         # THEODORA SANDU (UNATC, clasa prof.univ.dr. Mircea Rusu, promoția 2015) – “Ophelia” după “Hamlet” de Shakespeare.
 A beneficiat ca și alți colegi, de îndrumarea meșterului Gigi Căciuleanu pentru spectacolul prezentat mai întâi la Naționalul bucureștean, “ON THE ROOF”.
Monologul nebuniei Ofeliei după moartea tatălui, debuta cu arătarea …  vestimentaței intime, chiloții, purtând concurenta o rochie roșie. A recitat exterior, fals, replici din celebrul monolog, fără trăire interioară, într-o mișcare adeseori haotic dirijată, lipsită de sugestia stării personajului. În scurte momente din “recitalul” său, tânăra actriță dovedea că deține capacități pentru profesie, dar nu s-a adaptat la tema complicată a Galei.
THEODORA SANDU obține totuși, PREMIUL PUBLICULUI și PREMIUL “1 / 10 pentru FILM LA TIFF”.

La “Proba impusă” cei citați mai sus, cu efort și … “ghenunchere” de protecție, demonstrau calități tehnice de “dans sportiv” sau “teatru coregrafic”, dar mai puțin pentru “DansActor”. Premianta Roxana – Florentina Fânață a fost singura care îmbina coerent starea personajului dintr-o improvizație de acțiune, cu mișcarea, folosind și un costum inspirat ales. 

                  Secțiunea GRUP și Proba IMPUSĂ

         # WOR(I)DS IN PROGRESS”, după texte de Matei Vișniec cu ANDREI ATABAY ( UNATC, clasa prof.univ.dr.Florin Zamfirescu, promoția 2017) – prezent și în “ON THE ROOF”, IULIANA DANCIU, ANDREEA JURJ și SÎNZIANA PINTEAN (Universitatea “”Babeș - Bolyai, Cluj – Napoca, clasa prof.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2018) , LIA MARIN și OCTAVIAN VOINEA (UNATC, clasa conf.univ.dr.Paul Chiribuță, promoția 2018).
Versiuni ale textului au fost prezentate în Gală și de concurenții unor ediții anterioare. Patru fete și doi băieți în costume alese bine pentru a fi folosite în mișcare, au construit evoluția căutării sensului cuvântului în comunicare, alunecând însă, cuvântul “mamă” în trivial, în înjurături. Expresia mișcării în relația între parteneri era bine strunită de așa zisa “regie colectivă”, declarată de un concurent, se simțea însă, și colaborarea cu un “ochi” din afară pentru ansamblarea ilustrației teatrale. Concurenții dovedeau dorința de a fi “DansActori” și au fost răsplătiți cu PREMIUL “CORNEL TODEA” pentru cea mai bună trupă de actori.
La “Proba individuală” a celor “12 porunci”, concurenții demonstrau o înțelegere mai activă scenic a temei “DansActor”, chiar dacă improvizația unei acțiuni nu era credibilă la unii dintre ei, dar cerințele dictate le împlineau tehnic toți. Andrei Atabay reușea ansamblarea sugestivă a rolului uni personaj călător în viață, cu mișcarea și sensul cuvântului rostit.

“UNDE? CUM? CINE?” după “Ce zile frumoase” de Samuel Beckett cu GIORGIAN COMAN, IOANA MOLDOVAN, CALIȚA NANTU, DANIELA PURCĂREA ((Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa lect. univ. Ionuț Caras, promoția 2019) ȘI DAVID CONSTANTINESCU ((Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa conf. univ. dr. Filip Odangiu, promoția 2019).
Un alt “exercițiu de grup” lucrat minuțios, posibil de un regizor / coregraf. În costume uniforme și un machiaj cu fețe albe și contur negru al ochilor, buzelor, concurenții dovedeau reale calități tehnice de dansatori, mai puțin însă, de actori ai cuvântului. Tratată pleonastic în stil teatral absurd, “adaptarea” piesei lui Beckett, dramaturg al teatrului absurd, nu mai evidenția substratul tematic al scrierii. “Verbul Acțiune” solicitat de tema “DansActor” era bine servit de tinerii actori, dar nu se mai maria cu “Verbul – Vorbă”, cum își dorea meșterul Gigi Căciuleanu în conceptul său de “Teatrul coregrafic”. 
La “Proba individuală” fiecare din cei cinci concurenți, ilustra tehnic apreciabil, prin mișcare cele “12 porunci”, ajutat de costum sau muzică, dar … “povestea” improvizată era de multe ori, aproape inexistentă.

“VERTICAL ROAD” după “Kamikaze” de Alina Nelega, cu CARMEN ADRIANA GHIURCO și DRAGOȘ GEORGIAN FLOREA (Universitatea Târgu – Mureș, clasa lect.univ.drd. Monica Horga Ristea, promoția 2017).
Relația unui cuplu, pornită de la rochia de mireasă aflată între cei doi, era sugestiv tratată prin atitudini, mișcare și gestică. Rostirea fără nuanțe a cuvântului, replicii cu sensuri multiple, pentru interpretarea personajelor, era exterioară în raport cu stările prin care trecea cuplul, conform cerințelor textului. 
La “Proba individuală”, concurenții demonstrau pricepere tehnică în exercițiile obligatorii, dar “acțiunea” era încropită.

Nocturnele HOP
                         TEATRU COREGRAFIC și DansActorul

S-a propus o discuție moderată de Oana Cristea – Grigorescu, membru al juriului de selecție, jurnalist cultural, cu … tinerii concurenți, dar baza discuției a fost un dialog cu meșterul Gigi Căciuleanu despre “transformarea actorului în dansator și a dansatorului în actor”. Prezența tinerilor pentru a le afla opiniile despre tematica discutabilă a Galei, nu a fost speculată de moderatorul jurat, cu toate că era strict necesară pentru subiectul tematic al viitoarei ediții. 

Joi, 5 septembrie
                            ON THE ROOF și FESTIVITATEA DE PREMIERE

“ON THE ROOF”, “spectacol invitat în afara concursului”,a fost comentat cu entuziasm, pe acest blog, la data premierei petrecute la Teatrul Național “I.L.Caragiale” în sala Amfiteatru de pe acoperișul acestui edificiu cultural. Cei 14 “tinerii senzaționali” din echipa spectacolului de “teatru coregrafic” realizat de Gigi Căciuleanu, prezentat în august la Naționalul bucureștean, au concurat însă, la Gala găzduită generos de Teatrul de Stat din Constanța, la “Secțiunea GRUP” sau “Secțiunea INDIVIDUAL”, alături de alți 34 (!!!) de colegi concurenți. Este incorectă alăturarea în competiție, a paisprezece concurenți care au lucrat, au repetat cu directorul Galei, meșterul Gigi Căciuleanu pentru “ON THE ROOF” pe tema concursului - “Teatru coregrafic și DansActorul” -, celor treizeci și patru de tineri actori concurenți lipsiți de un contact prealabil explicativ în amănunt al tematicii. 
“Spectacolul invitat în afara concursului” prezentat la Teatrul de Stat din Constanța a suferit inexplicabil modificări substanțiale în raport cu reprezentația “ON THE ROOF” în premieră la Teatrul Național “I.L.Caragiale”; a durat mai mult cu aproximativ o jumătate de oră prin secvențe noi, cu replică, în ideea poate de a susține tematica propusă de directorul artistic al Galei, Gigi Căciuleanu. Rezultatul acestui demars a fost … degradarea spectacolului și atenționarea că tema are multe hibe în concept, în special privind importanța CUVÂNTULUI pentru “mișcarea metaforă”. La premieră, domina apelarea la “cuvinte” abstracte cărora actorii prin expresia corporală și dans-mișcare, le sugerau conținuturi divese, iar în reprezentația de la Gală, scenele respective erau completate prin secvențe cu replici și situații, dialoguri false.

PREMIILE GALEI “HOP”,ediția a XXII-a, sunt marcate în jurnalul de mai sus, dar trebuie subliniat că treisprezece tineri actori premiați fie la “Secțiunea GRUP” sau “Secțiunea Individual” aparțineau …  echipei celor paisprezece de la spectacolul “ON THE ROOF” realizat la Teatrul Național din Capitală de directorul Galei, Gigi Căciuleanu. 
Doar ROXANA – FLORENTINA FÂNAȚĂ, câștigătoarea Marelui Premiu “Ștefan Iordache” și NORBET BODA – Premiul pentru cel mai bun actor nu au făcut parte din echipa “ON THE ROOF” și au fost remarcați de juriu la “Secțiunea Individual”. 

ALTE SCURTE OBSERVAȚII

# TEMA Galei – “TEATRUL COREGRAFIC. DANSACTORUL CA FENOMEN AL TEATRULUI ACTUAL” inițiată de “directorul artistic”, meșterul Gigi Căciuleanu avea o intenție remarcabilă pentru cizelarea expresiei corporale a tinerilor actori, absolvenți ai sistemului de învățământ artistic, unde nu au prilejul unui studiu complex pentru “mișcare scenică”.

# GALA rămâne un proiect excelent pentru afirmarea tinerilor ACTORI, participanți la competiție, dar tema propune greșit “transformarea actorului în dansator și a dansatorului în actor”; concurenții erau ACTORI și nu DANSATORI, iar teatrul are mare nevoie de actori stăpâni în principal pe arta cuvântului. Spectacolele de “teatru dans”, de “teatru coregrafic”, sunt puține și nu toate atrag Marele Public, ele nu înseamnă “teatrul actual” și nu pot constitui construcția unei cariere actoricești.

# Marele Public solicită ... “MUSICALUL” - spectacole cu dans, muzică și cuvânt. Tema poate fi transformată pentru a susține pregătirea de a participa la astfel de proiecte; mulți tineri actori absolvenți au demonstrat cu diferite alte prilejuri, că știu să cânte și să danseze, dar în universitățile de artă, nu funcționează o secție specială pentru “musical” precum în alte țări.

# TEMA ediției actuale era mult mai potrivită pentru DANSATORI, balerini, care în spectacolele de operă sunt doar executanți dotați cu tehnică și mai puțin actori în interpretarea personajelor atribuite de libretul compoziției muzicale.

# SCENARIILE, pretext de prezentare a concurenților pentru ambele secțiuni ale competiției, în majoritatea cazurilor, porneau de la texte studiate în universități, cu penibila precizare DUPĂ … Shakespeare sau alți dramaturgi consacrați; acest “după” anihila conținutul major existent în scrieriile alese. Scenariile erau toate, chiar și cele concepute de concurenți, o superficială încercare culturală de a “înfrății cuvântul” cu “mișcarea”. “CUVÂNTUL”, la toți tinerii actori concurenți, indiferent de secțiunea la care participau, era trecut în planul secund al interpretării cu sens în rostire.

# Sunt indicate în acest “jurnal” al Galei, universitatea și “doctorii profesori” de la care provin concurenții, special pentru a sublinia și “valoarea” lor pedagogică în cizelarea tinerilor actori. 

# TOȚI TINERII ACTORI CONCURENȚI MERITĂ FELICITĂRI PENTRU EFORTUL DEPUS de a se adapta la această temă foarte dificilă și la cele “12 porunci tehnice” specificate la “Proba impusă”; au folosit ghenunchere pentru protecție, dar … vânătăile se puteau observa. TOȚI demonstrau că nativ dețin talent, calități speciale pentru arta spectacolului, dar … viitorul lor e dependent de regizorii care îi vor integra proiectelor, unde trebuie să fie ACTORI în principal ai CUVÂNTULUI, nu marionete sau … “mopuri” manevrate pe scenă.

P.S. ERWIN ȘIMȘENSOHN, regizor apreciat, devenit directorul Teatrului de Stat Constanța, a primit cu dăruire “recitalurile” tinerilor săi colegi de generație, concurenți, aflați în sfârșit, pe o scenă de teatru. Autoritățile prezente “fizic” la festivitatea de premiere, credem că vor acorda atenția cuvenită și renovării teatrului, dar și tinerilor concurenți actori aflați în căutarea unui … loc de muncă.
În prezent, CULTURA, TEATRUL sunt o Cenușăresă pentru … puterea guvernanților; UNITER-ul, organizatorul acestui proiect deticat tinerilor timp de douăzeci și doi de ani, majoritatea premianților fiind acum, actori consacrați, e singurul activ astăzi în sprijinirea popularizării talentelor din generațiile cărora le aparține viitorul teatrului nostru; sperăm că va reuși finanțare și pentru viitoarele ediții.
                           

miercuri, 28 august 2019

“PREȘUL” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” / Sala STUDIO

O COMEDIE, ASTĂZI DEPĂȘITĂ TEMATIC

      
   Ion Băieșu (1933 – 1992) a lăsat o vastă operă literară, în care sarcasmul surprinderii realității timpului său, domină majoritatea scrieriiilor și se întâlnește și în piesa “Preșul”; la Teatrul de Comedie această piesă a înregistrat record de reprezentații din 1972 până în 1980, în spectacolul regizat de Ion Cojar, cu regretata actriță Stela Popescu. Autorul printr-o replică acidă, satirizează viața locatarilor unui bloc “socialist”, în jurul unui conflict central absurd. Acțiunea îmbină două segmente – Pamfil, “vicele” comitetului de bloc, e revoltat că preșul îi e mereu murdărit de o persoană necunoscută, iar un alt segment din viața la bloc surprinde relații amoroase din interes. Punctul forte al acestei piese, ca și în alte scrieri datorate lui Ion Băieșu, precum “Tanța și Costel”, rămâne replica în vorbirea agramată a personajelor ce asimilează cuvinte fără a le cunoaște sensul; prin limbajul lor, scriitorul arată personaje aparținând unei comunități inculte, dar plină de pretenții. Tematica piesei de a satiriza astfel de personaje, implicate însă, în conflicte minore, în scheciuri fragile, se dovedește depășită astăzi de realitatea curentă a zilelor noastre cu agramații posesori de funcții înalte și vile. 
       
  E de neînțeles, când în prezent regizorii își permit să “adapteze” piese de Shakespeare sau Cehov, apreciatul regizor Mircea Cornișteanu nu a avut inițiativa “actualizării” piesei lui Ion Băieșu. Replica putea fi un sprijin deplin pentru regizor în a sugera viața la bloc astăzi, a unor locatari cu fițe și pretenții, unii vârstnici, alții tineri cu chirie, în tranzit prin bloc sau chiar existența vecinilor dintr-un cartier de vile. “Scheciurile” fiecărei scene sunt tratate simplist teatral, marea majoritate a personajele prezentate caricatural excesiv, rezultatul e un spectacol lipsit de farmecul debordant al unei satire și fără rezonanță la publcul mileniului trei. 
         Puiu Antemir concepe un decor ce “mobilează” scena drept curte interioară a unor blocuri, cu pereți mâzgăliți cu graffiti, un decor funcțional, reușit ca sprijin pentru atmosfera locului acțiunii. Liliana Cenean imaginează costumele, fără intenția de a sprijini “desenul” comic, solicitat caracterizării unor personaje principale, prin detalii atribuite semnificativ vestimentației. 
   
  Într-un spectacol lucrat regizoral fără inventivitate, actorii distribuiți în diverse roluri nu se pot remarca. “Debutează” pe scena Naționalului bucureștean, Emilia Popescu o actrița apreciată ca valoare în alte teatre, în numeroase spectacole; actrița trebuie să prezinte personajul cheie, Filofteia, femeie de serviciu și membră a “comitetul” de bloc, care notează mereu întâmplările din micuța “comunitate” cu o palidă trimitere la informatorii din răposatul serviciu de securitate din vremea acțiunii piesei. Din păcate, Emilia Popescu nu se poate detașa în acest spectacol lipsit de un concept regizoral coerent în care regizorul nu exploatează și calitățile deosebite ale unor actori. Distribuția mai cuprinde pe Marius Rizea (Pamfil), Alexandru Bindea (Avocatul), Ovidiu Cuncea (Fotograful), Alexandru Barbu (George), Irina Antonie (Ana), Tomi Cristin (Gigel), Tatiana Constantin (Getuța), Eduard Adam (Gicu), Monica Davidescu (Gica), Dragoș Ionescu (Italianul) și Erika Băieșu (Popescu). Fiecare actor încearcă să provoace prin interpretarea rolului și implicarea în diverse situații de scheci, râsul spectatorilor; unii reușesc uneori, alții încearcă o adaptare la un spectacol de revistă lipsit de umor.    
 
         “Preșul” se vrea un spectacol de comedie, dar nu servește nici expresia sarcastică a replicii lui Ion Băieșu – singura calitate a piesei pentru receptarea ei astăzi, nici actorii; rămâne un spectacol lipsit de umor, searbăd ca intenție regizorală.                              

     
 

marți, 13 august 2019

“CĂSĂTORIA” – TEATRUL “TOMA CARAGIU” / Ploiești

PRILEJ DE BUNĂ DISPOZIȚIE …


         A trecut mai mult de un secol și jumătate de când Gogol a scris piesa “Căsătoria”, dar ea rămâne și astăzi actuală prin tema dezvoltată pe linie satirică – interesul financiare scopul unui mariaj.
         Tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu și-a consolidat statutul de creator inventiv și aceiași inventivitate o manifestă și în tratarea scenică a piesei lui Gogol, un exemplu de satiră desăvârșită; în conceptul său regizoral păstrează ca imagine generală atmosfera epocii secolului XIX prin scenografie și aplică spectacolului o notă suprarealistă. Andreea Săndulescu construiește cu dibăcie un decor funcțional, cu numeroase uși, cu posibilități de insinunare a diverse locuri ale acțiunii pentru a servi intențiile satirice ale scrierii, dar și viziunea regizorală; cum suprarealismul e curentul care vrea exploatarea iraționalului, cu tentă realistă însă, în decor apare și un astfel de element – un cal argintiu folosit de regizor să emită sunete stridente pentru a puncta nota satirică în unele momente. Prezența acestui “cal” în spațiul de joc este o exagerare dăunătoare coerenței acțiunii scenice; folosirea altor elemente din decor - șemineul sau un tablou – servesc intenția de suprarealism a viziunii regizorale, dar cu rezultat satiric. Costumele creionate reușit în spiritul epocii de Alexandra Mâzgăreanu punctează indicarea cu ironie a tipologiei fiecărui personaj, dar și în acest caz apare fals un accent suprarealist pentru Anucikin cu … o “proteză” a unei mâini, stânjenitoare pentru rezultatul comic dorit de regizor. “Calul”, “proteza” rămân artificii derizorii dorite de regizor și inutile pentru susținerea spiritului satiric al piesei.
         Spectacolul atrage publicul, acțiunea e condusă scenic ritmat de către regizorul Alexandru Mâzgăreanu care apelează și la jocuri de lumini în montajul scenelor (light design: Cristian Șimon) și  detașează astfel,  aparteurile personajelor care interacționează cu spectatorii. Muzica lui Alexandru Suciu susține cavalcada de scene comice, uneori însă, accentele sonore sunt distonante. 

Regizorul deține știința de a îndruma interpretarea actorilor aleși în distribuție, rezultatul fiind un spectacol care demonstrează din nou, că Teatrul “Toma Caragiu” deține o trupă admirabilă, completată și prin colaboratori speciali. Punctele de forță ale acțiunii și viziunii regizorale devin pețitoarea Fiokla și Kocikariov, amicul lui Kuzmici, pretendentul la mâna Agafiei, fata de măritat. Clara Flores definește admirabil pe acea pețitoare șmecheră; actrița e atentă la nuanțarea diversă a relațiilor cu personajele alese de pețitoare pentru Agafia, în funcție de tipologia lor și fiecare scenă transmite un comic savuros. Cu temperament bine stăpânit, Bogdan Farcaș oferă portretul lui Kocikariov cel dornic să își vadă amicul însurat pentru că mariajul cu Agafia care deține o zestre substanțială, aduce avantaje financiare; actorul susține substratul tematic al piesei, ridicolul situațiilor, comicul fiind rezultatul interpretării sale. Lista pretendenților la însurătoare în scop mercantil de fapt, cuprinde tipologii diferite. Ivan Kuzmici e tânărul funcționar de gradul șapte, timid, nehotărât, iar Ionuț Vișan reușește să descifreze cu mult farmec, stările de ambiguitate ale celui care îi place Agafia, dar îi e teamă de căsătorie. Ofițerul în retragere Jevakin e prezentat de Paul Chiribuță care speculează excelent datele militarului bătrân și orgolios. Un alt funcționar, dornic de căsătorie, Omletă, are pretenții mari evocând rangului său, iar Ilie Gâlea subliniază expresiv, cu umor, caracterul personajului. Lui Alin Teglaș îi revine rolul unui alt ofițer în retragere, dar artificiul regizoral cu “proteza” unei mâinii, afectează creionarea credibilă a personajului. 
Agafia, fata de măritat, conceptul regizoral și-o dorește ca o tânără naivă, frumușică, iar Theodora Sandu satisface pe deplin această solicitare. Actrița cu mult farmec comic arată stările de dreută în care se află Agafia; mătușa fetei, Arina, nu beneficiază de atenție în viziunea regizorală, iar Oxana Moravec oferă palide apariții în acest rol de plan secund. 
“Căsătoria” este un spectacol care se va bucura de succes la publicul dornic de bună dispoziție, în ciuda câtorva intenții facile de teatralitate; umorul prin interpretarea actorilor, își spune până la urmă cuvântul.  
                  

joi, 8 august 2019

“PROF” – UNTEATRU

UN PUZZLE ÎNCĂ ÎN LUCRU

         Americanul David Auburn, regizor de film și director de teatru, se impune ca dramaturg în 2000 cu piesa “Prof”, concepută în stilul apropiat unui scenariu de film, care prin montaj îmbină scene din prezent cu cele din trecutul apropiat, demersul tematic fiind o fină analiză psihologică a relațiilor dintr-o familie specială. 
       
  La premieră, în spectacol, acțiunea se derula destul de confuz și sunt necesare unele precizări. Robert a fost unul dntre profesorii universitari de matematică și cercetător în domeniu, de înaltă clasă, dar a decedat afectat se pare de o boală psihică. Catherine, fiica lui, l-a îngrijit și a renunțat la facultatea de matematică pentru a fi alături de el. Claire, sora ei, a părăsit familia pentru o viață mai comodă la New York, după moartea tatălui revine acasă pentru a o lua cu ea pe Catherine pe care o consideră bolnavă psihic, nebună. În această familie intervine studentul la matematică, Hal cel interesat de studiile profesorului, dar și de Catherine, iar între cei doi pare a se naște un sentiment de dragoste. Studiul “matematicii” de care sunt preocupați Robert, Catherine și Hal, dramaturgul îl alege drept pretext simbolic pentru a susține demersul tematic – cum lupta de a realiza în viață un lucru temeinic, poate fi considerată de cei apropiați, o nebunie.
         Nu ne este cunoscut dacă regizorii Andrei și Andreea Grosu au adaptat piesa, dar viziunea lor regizorală se axează pe prezentarea în amănunt a relațiilor familiei profesorului Robert, cel cu care începe și se finalizează reprezentația, fiind comentatorul discret și ironic a ceea a rămasîn urma sa în relațiile familiei. Regizorii urmăresc confruntările diverse dintre personaje, în spații de timp diferite, într-un decor simplu de teatru intimist; colaboratorul lor în mai toate proiectele, scenograful Vladimir Turturică propune un decor rezumat la o masă cu două scaune și costume cu rost în definirea personajelor. Construirea teatrală a acestui puzzle al acțiunii nu este încă finalizată de acești apreciați regizori pentru că unele secvențe sunt excelent conduse, altele par încropite. Premiera a lăsat impresia că spectacolul a fost realizat într-un timp scurt și nu s-a acordat atenție cuvenită interpretării la nuanță semnificativă a fiecărui moment. 
        
 Catherine e personajul central, acea tânără confruntată cu o situație extremă, moartea tatălui, dar dominată de dorința ascunsă de îi urma drumul în profesie și provocată să dea răspunsuri în relațiile cu sora sa și studentul Hal; Dana Rogoz realizează o interpretare impresionantă a personajului. Actrița a asimilat textul în profunzime și cu forță dramatică și sensibilitate, trăiește fiecare moment din viața Catherinei, pune pe tavă sufletul ei în fața publicului. Balanța acțiunii trecut – prezent e perfect echilibrată de interpretă. Dana Rogoz, cândva cunoscută ca Abramburica din producții tv sau remarcată în filme, este senzațională în acest rol. Marian Râlea oferă din nou o “lecție” de actorie prin modul în care definește portretul tatălui și profesorului Robert; actorul evidențiază sustratul acelui om care privește pe cei din jur cu fină ironie, pentru care profesia e doar o relaxare, dar conștiincios practicată. Exemplar compune Marian Râlea, spre final momentul în care Robert, fără replică, doar prin expresie și privire pătrunzătoare urmărește discuțiile din familie. Dana Rogoz și Marian Râlea subtil arată că personajele lor nu sunt afectate de nebunie, e doar privit de Claire ca “nebunie” refugiul lor într-o profesie în care cred și pe care ea nu o înțelege. 
         Personajele Claire și Hal sunt schematic prezentate de Florentina Țilea și Ionuț Vișan, actori de marcă în alte spectacole, dar  regizorii nu le-au oferit o coordonare mai atentă pentru definire nuanțată a imprtanței lor în acțiune și susținerea tematică a textului.
         “Prof” este un spectacol cu șansa consolidării pe parcursul drumului la public, a tensiunii dramatice din fiecare secvență. Urmăriți acest spectacol pentru reușita reîntâlnire cu Dana Rogoz și Marian Râlea în rolurile principale!

P.S. “Prof” a avut premiera în cadrul “Zilelor UNTEATRU”, sărbătoare a celor nouă ani de activitate cu spectacole remarcabile.

vineri, 2 august 2019

“LEMONS. LEMONS. LEMONS” – UNTEATRU

DEMONSTRAȚIE DESPRE … COMUNICARE ASTĂZI

         Tânăra regizoare Iulia Grigoriu a optat pentru textul original conceput de Sam Steiner și lansat în 2015, cu o temă de strictă actualitate – limbajul “lemnos” al comunicării în zilele noastre. Textul în două personaje El – Oliver și Ea – Bernadette, nu are o acțiune și un conflict concret, se petrece într-un timp nedefinit, iar … limbajul comunicării devine motorul relației celor doi. Scriitura textului se apropie de teatrul absurd prin … absurdul în care e împinsă comunicarea în prezent. Pentru regizoare și interpreți, textul ridică dificultăți în expunere teatrală, dar ele au fost, în mare parte, trecute de realizatorii spectacolului.
         Pretextul ar fi cum o lege absurtă interzice în comunicare folosirea mai mult de 140 de cuvinte, regulă ce afectează grav oamenii. Cuplul Oliver – Bernadette caută cu disperare să găsească soluții pentru comunicarea cenzurată prin lege. Acești oameni obișnuiți vor trece prin situații și stării deosebite în comunicarea dintre ei ce are importantă și iubirea. 
         Spațiul de joc e dominat central de schela metalică a unui cub, din care personajele încearcă să iasă, revenind însă, adeseori în această “cușcă” simbolică a cenzurii limbajului; scenografia lui Răzvan Bordoș prin decor și costume moderne, e reușit adaptată solicitărilor textului și bine exploatată de light desing – Alexandru Matios prin manevrarea luminilor care departajează diferite momente din întâlnirile și discuțiile cuplui. Regizoarea Iulia Grigoriu conduce ritmat dialogurile dintre Ea și El, cu atenție în a puncta stările multiple prin care trec cei doi.
        

 Denisa Nicolae sugerează excelent stările parcurse de Bernadette, obligată să își cenzureze limbajul în comunicare, în relația cu partenerul; efectul reducerii cuvintelor se simte în expresia facială, gestică, ținută corporală și mișcare, cu finețe, subtil redate de actriță. Liviu Romanescu e atent în accentuarea stărilor lui Oliver și reușește să le transmită nuanțat în funcție de situație. Interpretarea celor doi actori, completată uneori prin cântec sau dans, servește reușit tema textului. Rămâne discutabilă însă, scrierea simplistă a lui Sam Steiner, substanța ei, fără trimiteri directe spre evoluțiile tehnice actuale care simplifică și îngrădesc limbajul comunicării. 
         “Lemons. Lemons. Lemons” se înscrie în zona acelor experimente teatrale prin text în primul rând, fiind un spectacol convingător întrupat scenic prin interpreți, regie și scenografie.