Spectator

marți, 11 septembrie 2018

GALA TÂNĂRULUI ACTOR – “HOP” / Ediția a XXI-a - COSTINEȘTI


PRILEJ DE AFIRMARE, DAR ȘI DE STUDIU …

      
   MIKLOS BACS, remarcabil profesor la Universitatea “Babeș-Bolyai” și actor la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, a fost conform regulamentului Galei “Hop”, directorul artistic a trei ediții al Galei “Hop”. Principalul scop al directorului – profesor s-a doveit acela de a acordat atenție sporită completării studiilor concurenților selectați pentru Gala – concurs de afirmare a talentului; a ales teme culturale majore pentru fiecare ediție – Shakespeare în 2016, Cehov în 2017 și acum, “Pirandello, structură ludică. Eu și personajul”. Această temă propusă este cea mai dificilă pentru că Pirandello a fost și un teoretician filosof care a încercat motivarea teoriilor sale în proză și dramaturgie. Tinerii actori trebuiau să îi cunoască în profunzime teoria și să o aplice cu judecată în textele alese din scrieriile lui Pirandello, dramaturgie sau proză, demers foarte greu de înfăptuit din februarie când a fost anunțată tema, până în septembrie. 
Numeroasele noastre universități produc absolvenții pe bandă rulantă, ca o fabrică de rulmenți, lipsită însă de mașteri, iar programele de studiu sunt foarte discutabile. Proiectele lui Miklos Bacs au urmărit o dezvoltarea atentă a studiului valorilor prin dramaturgul ales drept temă principală pentru fiecare ediție a concursului. Ediția actuală a propus și noi Workshop-uri ca sprijin pentru studiu: workshop Kineto, pentru toți concurenții, “Poezie, prozodie și tehnica subtextului”– atelier de rostirea poeziei, coordonat de ION CARAMITRU pentru cei interesați care s-au înscris, ca și “Coaching in Performing Art”, Aproape totul … despre casting”, întâlnire cu Florentina Bratfanof, casting director, toate aceste laboratoare s-au desfășurat zilnic, dimineața pe parcursul Galei. 
Juriul de preselecție – Andreea Bibiri (actriță), Andrei și Andreea Grosu (regizori), Șerban Pavlu (actor) au ales din numerșii aspiranți la afirmare, 27 de concurenți, din care 16 au participat la Secțiunea INDIVIDUAL. A funcționat în Gală și Secțiunea GRUP căreia s-a alăturat și un concurent de la Secțiunea INDIVIDUAL. Rămâne în continuare discutabilă necesitatea Secțiunii GRUP unde s-au putut selecta doar trei spectacole pentru că e lipsită de un statut ferm de funcționare cu precizarea că ar reprezenta mișcarea teatrală independentă prin distribuții alcătuite din tineri actori.
         Indiferent de secțiunea la care au partcipat, concurenții au susținut “Proba impusă”, scenă în doi – ETUDE, un studiu de improvzare a acțiunii, cu replicii propii inspirate din trei scene ale unei piese de Pirandello mai puțin cunoscută, “Altoiul”, tradusă special pentru Gală, de Maria Rotar. Variantele de scene puse la dispoziția concurenților erau: 1. “Giorgio - Nelli; actul I, scena VII – IX”; acțiunea se petrecea între un soț disperat că soția a suferit un viol și prietenul acestuia; 2. “Laura – Zena; actul II, scena II – III”; acțiunea cuprindea un dialog dintre soție și o fostă servitoare, se pare, pe tema nașterii primului copil al acesteia; 3” Laura – Giorgio; actul III, scena IV – V”; confruntarea dintre soția rămasă gravidă în urma violului și soț. Propunerea de studiu ridica o serie de dificultăți pentru concurenți: necesitatea studierii atente a piesei, dar și a teoriei lui Pirandello pentru a conduce improvizația acțiunii pe două planuri bine coordonate – acțiunea propiu- zisă, a conflictului, în paralel cu starea interioară a personajului și relaționarea motivată cu partenerul; improvizația trebuia să sugereze acțiunea și substratul acțiunii, conflictul direct și planul interior al personajului.
 Pirandello spunea “Teatrul nu poate să moară… e o formă a vieții însăși, toți suntem actorii săi.”; considera că actorul “ia ca punct de plecare un anumit moment” al personajului și trebuie “să-l depășească pentru a îi da sens universal”, să ofere imaginea abstractului “interoir” al personajului; Pirandello în teoria sa nu uita să sublinieze că în momente de cumpănă ale societății în care trăiește, actorul trebuie să fie și cetățean în personajul interpretat, cu referiri sugestive și la problemele care frământă lumea din preajma sa, trebuie să fie personaj și persoană în același timp, fără să fie angajat politic. Desigur, de la teorie la practică e cale lungă și concurenții reușeau mai mult sau mai puțin să îmbine în improvizațiile de acțiune și conflict, planurile – concretul acțiunii și judecarea interioară a realului. “Etude” rămâne un studiu dificil, dar important pentru concurenți pentru drumul viitor al interpretării personajelor în care vor fi distribuiți. La “Etude, rolul spectatorului se transformă, el fiind doar martor al actului de creație”, atenționa în deschiderea Galei, Miklos Baci. Proba impusă de liberă interpretare ca replică și expresie a textului ales, dura 15 minute și cuplurile de interpreți au fost configurate prin tragere la sorți. 
         Pentru evidențierea concurenților au fost prezentate în paralel cu proba impusă, scurte filmări cu chipul fiecărui actor în prim planuri de expresie pentru sensul a 25 de cuvinte. Cristian Pascariu a alăturat acestor filmări și căteva secvențe de acțiune filmată între două personaje, pe scenariile sale. Aceste exerciții de filmare erau bine gândite și pentru acomodarea concurentului cu posibilitatea de a interpreta un personaj într-un film.     Secțiunea INDIVIDUAL a fost în centrul atenției pentru remarcarea concurenților; fiecare, în zece minute, interpreta un monolog pe textul ales de el din opera lui Pirandello. La Secțiunea GRUP concurenții susțineau un mini spectacol, în aproximativ 20 de minute. 
         Juriul Galei “Hop” a fost alcătuit din: Felix Alexa – regizor, Roberto Bacci – regizor italian preocupat și de un studiu de interpretare al tinerei generații de actori, Anca Sigărtău – actriță, Florin Piersic Jr. – actor și Cosmina Olariu – actriță, câștigătoarea Premiuui “Ștefan Iordache” al ediției din 2017.
         De rolul spinos al prezentării fiecărui concurent și al spectacolelor de la Secțiunea Grup, s-a achitat admirabil, actorul DRAGOȘ MUSCALU, o personalitate cu bogată biografie în mai multe zone de comunicare; inteligent manevra atenția publicului și oferea date esențiale despre concurenți.
         Vom prezenta un scurt jurnal zilnic al Galei “Hop”, cu menționarea pe parcurs a premianților.


Luni, 3 septembrie

         “Aici este vorba de nebunie! Este singura rațiune a meseriei noastre” – a fost replica rostită din off de un concurent, desprinsă din cele 27, rostite din off de fiecare concurent, provenite din scrierile lui Pirandello. Cu astfel de replici, atenționare la ce va urma, au urcat pe scenă în deschiderea Galei, concurenții ambițioși să treacă “hopul” concursului. 
În deschidere, Ion Caramitru, președintele UNITER, organizator principal al acestui proiect, a amintit tinerilor că actoria este o meserie competitivă, cu “efortul de a ne depăși pe noi înșine și evident și pe alții… Hop poate fi considerată o trambulină de lansare a personalităților tinere pentru teatrele noastre”. 
Directorul artistic Miklos Bacs a precizat printre altele, intențiile sale în cei trei ani de directorat, de a face din Gală un laborator de creație și profesionalism. Într-adevăr și-a îndeplinit pe deplin scopurile și merită felicitări pentru efortul depus, chiar dacă tema Pirandello și proba obligatorie a ridicat dificultăți și a nemulțumit pe unii. La Costinești, s-au făcut de fapt, pași importanți pentru cizelarea talentului deținut de tinerii actori. 
Gala Tânărului Actor – “Hop” este unul din proiectele de suflet ale UNITER care de XXI de ediții acordă atenția meritată de prețuire și evidențiere a tinerlor actori. Echipa organizatoare a UNITER a luptat cu mult efort pentru a se desfășura în condiții optime acest eveniment cultural, în sala cu 150 de locuri pusă la dispoziție de Vox Maris Grand Resort Costinești care a și găzduit participanții. Sala a beneficiat de condițiile tehnice necesare pentru concurs și spectacole cu ajutorul Teatrului Național din Capitală și excelentei echipe de tehnicieni pe care o are. Mai trebuie subliniat că această competiție a fost urmărită de un public special, alcătuit din directori de teatru și regizori … căutători de tinere talente.
Prezentăm pe scurt evoluțiile din prima zi de concurs.

Secțiunea INDIVIDUAL

ALEXANDRU BANCIU  - UNATC, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni, promoția 2016 / prezintă la alegere textul – “(sin)Uciderea lui Henric” după “Henric al IV-lea” de Pirandello.
         Formatul textului era superficial conceput, cu intenții de parodiere a originalului în încadrare comică, amintind mereu de incidentul cu un … reflector, când și-a susținut concurentul licența.
Tânărul înterpret dovedea însă, că deține o bună emisie vocală și o știință logică a frazării replicii. 
Proba impusă, improvizația acțiunii dintre Giorgio și Nelli, vorbită șoptit, lipsită de atitudine, l-a dezavantajat și pe el și pe partenerul său, Cătălin Asanache.
Premiul publicului prin votul online pentru cel mai bun actor a fost acordat lui ALEXANDRU BANCIU.

NADIA CRISTINA CÎMPIANU – Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa conf.univ.dr. Miriam Cuibuș, promoția 2018 / text la alegere – “Un actor în căutarea unui personaj” după piesa “Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello, personajul Fata vitregă.
         Interpretarea sa se dezvolta pe calea acelui “firesc,” lipsit de forță expresivă cu o rostire palidă a replicii. În unele momente punea sensibil accente pe acțiune, dar nu o dubla și cu sublinierea substratului situației.
 Dialogul bogat în sensuri și subtext dintre Laura și Zena de la proba impusă, dezvăluia o altă față a concurentei, ca și a partenerii sale Ana Olaș; prestația lor de la proba obligatorie demonstra înțelegerea atentă a solicitărilor momentului în multe secvențe. 

ANA OLAȘ - UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2014 / text la alegere - “Fuck Freud” după piesa “Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello.
         Susținerea textului lăsa impresia că tânăra și frumoasa concurentă, a avut sprijinul neinspirat al unui regizor. Pentru încercarea de creionare a unor situații apela la unul din … membrii juriului ca partener al replicii trimisă pe un bilețel. Textul ales nu era perceput în esență și încărcat de o sumedenie de artificii regizorale, iar personajul Fata vitregă era exterior conceput.
La proba impusă, alături de Nadia Cristina Cîmpianu, dovedea perceperea studiului și calități în rostirea cu subtext a replicii.

MARIA TEIȘANU - Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.univ.dr.habil. Miklos Bacs, promoția 2017 / text la alegere - “În-semn” după nuvela “Drept în semn” de Pirandello.
Dovedea înțelegere a substratului cuvintelor rostite, dar nu îl completa prin forța interioară expresivă de a convinge asupra situației trăite; încercarea de a contura două personaje o dezavantaja.
În Laura, soția care discută cu Zena, concurenta sugera cu timiditate starea pe două planuri a femeii care vrea lămuriri, dacă soțul are un copil cu Zena.

CĂTĂLIN NICOLAU – UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2017 / text la alegere –“Dezordine și confuzie” după “Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello.
Încercarea de prezentare a șase personaje, sugerată prin scaune așezate central, în cerc, în spațiul de joc, cât și folosirea lor, ca și finalul cu chipul decorat cu frișcă, denotau prezența lipsită de logică a unui regizor și dezavantajau interpretul. Cătălin Nicolau transmitea totuși, în unele momente, o credibilă gândirea asupra situației, rostită cu un glas cizelat. Exterior și fals, se manifesta însă, la proba impusă în confruntarea soțului cu soția.


Secțiunea GRUP

“ACUM SE IMPROVIZEAZĂ!”, după “Astă seară se improvizează” de Pirandello, cu RUSALINA BONA, CARLA MIHAI, CEZARA MUNTEANU, ANDREI NEDELEA și VLAD NCOLICI.
 Premiul publicului votat pe online a fost obținut de acest spectacol.
Pentru publicul dornic de divertisment, spectacolul era amuzant în relatarea relațiilor dintr-o familie, dar conceput sub o posibilă îndrumare regizorală superficială, ca o serbare școlară cu liceeni care joacă teatru. Cu toate acestea, unii actori se evidențiau în încercarea de definire a personajului atribuit.
 Rusalina Bona (UNATC, clasa prof.univ.dr.Adrian Titieni, promoția 2016) în ciuda situației dificile în care se afla - în cârje, cu piciorul în ghips - creiona cu umor schița unei mame autoritare în familie, ca o țață încăpățânată. La proba impusă, tânăra concurentă improviza cu sensibilitate pe Laura aflată, în dialogul dramatic purtat cu soțul.
ANDREI NEDELEA (Universitatea din Craiova, Departamentul Arte, clasa prof.univ.habil. Alexandru Boureanu, promoția 2016), reușea o bună creionare a tatălui, cu umor punctând timiditatea acestuia în fața soției, cât și substratul situațiilor. La proba obligatorie în tratarea pe două planuri a momentului tensionant dintre Giorgio și Nelli, improvizația avea, original plasate, accente de umor, atent gestionate de concurent și partenerul său, Alex Mihai Popa. Premiul special al juriului,“Sică Alexandrescu” a fost acordat lui ANDREI NEDELEA.
Vlad Nicolici (UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu) demonstra calități în expresie, cu nuanțe comice în rolul pretendentului la mâna fiicei din familie. Tânărul concurent s-a remarcat și la proba obligatorie, în scena confruntării lui Giorgio cu prietenul său, interpretat în această improvizație de Tiberiu Enache. Improvizația pe acțiune și situație a celor doi concurenți, avea substanță, fiind adeseori în căutarea substratului consistent al disputei dintre cei doi prieteni. Gândeau ce rosteau.
Carla Mihai și Cezara Munteanu (UNATC, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni, promoția 2016) , schițau caricatural personajele, exagerat îndrumate de un posibil regizor. La proba impusă, Carla Mihai improviza timid în dialogul Laurei cu Zena, ca și Cezara Munteanu. 
Premiul publicului pentru cea mai bună actriță – CEZARA MUNTEANU

Prima zi a Galei s-a încheiat cu spectacolul invitat –“CRUD”.
VOR FI COMENTATE SEPARAT SPECTACOLELE INVITATE.


Marți, 4 septembrie

Secțiunea INDIVIDUAL

NORBET BODA - Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.univ.dr.habil. Miklos Bacs, promoția 2017 / text la alegere - “Un Henric genial” după “Henric al IV-lea” de Pirandello.
Cu vervă, cu temperament și bună emisie vocală încearcă să se prezinte pe el în primul rând, concurentul și uită de personaj și intențiile autorului. Jocul cu măștile dintr-o geantă, mișcarea excesivă, nu reușeau comunicarea ideilor majore ale textului. Cabotinismul îi caracteriza interpretarea. La proba obligatorie pentru improvizația dialogului Giorgio – Laura, își schimbă stilul de joc, folosea acel deplorabil “firesc” cu rostire șoptită a replicii, dar consolida pe parcurs relația cu partenera (Rosalina Bona),
Ambițios, Robert Boda se prezintă și la Secțiunea Grup, în spectacolul “Suicidal” care urmează a fi comentat.

BEATRICE RUBICĂ – UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2014 / text la alegere – “Casting” după “Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello.
A vrut să prezinte mai multe personaje prin schimbări de accente în vorbire. Pornește de la un personaj cu accent moldovenesc, trece la Fata vitregă, forțează apoi nota vocală în rolul bărbatului. În unele momente convinge prin descifrare atentă a situației și relaționează cu publicul, în altele este exterioară și apelează la efecte în jocul cu o păpușă sau un șal negru. 
În improvizația studiu al dialogului Laura – Giorgio (Radu Catană) se remarcă printr-o sensibilă relatare a subtratului situației.

ADA DUMITRU - UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2017 / text ales – “Bună ziua sau inimaginabila și nemaivăzuta căutare modestă a unui instabil aflat în curbura dublă a infinitului cu note asupra obiceiurilor de nuntă la cangurii șchiopi” după “Șase personaje în căutarea unui autor”, “Astă seară se improvizează”, “Chipul”, “Omul cu floarea în gură”, “Henric al IV-lea”.
După cum se poate constata din titlul stufos al textului ales, tot atât de stufoasă în artificii inutile era și interpretarea, posibil îndrumată de un regizor. Prima sa apariție era cântând la acordeon, când rostește ironic - “Am citit Pirandello și nu am înțeles nimic”. Înghesuiala de-a valma a ideilor din diferite scrieri, completată cu un final personal despre situația actorilor astăzi, bună ca analză, dezavantaja însă pe tânăra concurentă. Ada Dumitru dovedea în unele secvențe, mobilitate în expresie și stare interioară, comunicare credibilă, deținerea de capacități muzicale deosebite, dar montajul din 
numeroase fragmente din scrieri diferite, nu i-a fost susținere pentru remarcarea printr-un premiu. 
La proba impusă, tânăra concurentă arăta înțelegerea exercițiului de studiu în scena Laura – Giorgio (Andrei Han) în raportul dintre acțiune și substratul ei.

ALEX MIHAI POPA - Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.univ.dr.habil. Miklos Bacs, promoția 2017 / text ales - “Victoria furnicilor”, dramatizare după Pirandello.
Demonstrează sinceritate interioară în construcția monologulu și  dublează interactiv prin expresie sensurile replicii. Apelează însă, la unele efecte derizorii de teatralitate falsă, precum cel din final. Se dovedește a fi un actor special și în proba impusă, când improvizația sa prinde nuanțe ironice în dialogul dramatic cu partenerul (Andrei Nedelea), din scena Giorgio – Nelli.
Premiul pentru cel mai bun actor a fost atribuit lui ALEX MIHAI POPA.

TIBERIU ENACHE -Universitatea Națională de Arte “George Enescu”, Iași, clasa prof.unv.dr. Mihaela Werner, promoția 2015 / text ales - “Atenție se filmează!" după “Caietele lui Stefano Gubbio, operator” de Pirandello.
Personajul operatorului părea un golănaș din cauza încărcării de efecte regizorale exterioare și intervenția de prim planuri proiectate în fundal sau de inutilul cânticel la microfon, cu chip de drăcușor. Actorul reușea schimbări de tonalități vocale apreciabile, uneori însă exagerat plasate.
La proba impusă, actorul a oferit cunoașterea unei alte fațete a talentului prin rostirea cuvântului sugestiv, dublată de gând interior în dialogul Giorgio – Nelli, purtat alături de colegul Vlad Nicolici. 
Premiul “1 / 10 pentru FILM, TIFF 2019” a fost obținut de TIBERIU ENACHE.

ANDREEA TĂNASE- Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.univ.dr.habil. Miklos Bacs, promoția 2014 / text ales – “Cine sunt Eu?” după ”Unul, niciunul și o sută de mii” de Pirandello.
Un substrat emoțional credibil reușea să transmită interpreta, cu diverse accente pe posibile răspunsuri la întrebarea descoperirii personajului ascuns interior. Gândirea replicii în substrat, din păcate era umbrită de intervenții de imagine teatrală exagerate, precum apariția cu capul bandajat, dezbrăcarea de costum, etc, efecte regizorale ieftine. 
La proba impusă în improvizația cu Cătălin Nicolau, concurenta se remarca prin modul în care exprima starea interioară a Laurei și disperarea de a își convinge soțul, studiul său era reușit.
Premiul pentru cea mai bună actriță a fost acordat de jurați lui ANDREEA TĂNASE.


Secțiunea GRUP

“SCHIST” după “Omul cu floarea în gură” de Pirandello, cu RADU CATANĂ și ADRIAN LOGHIN.
Scrieriile lui Pirandello sunt dificile pentru orice actor, iar încărcarea și transformarea prin replici introduse - în cazul de față despre personalitatea celor doi interpreți - au sporit dificultatea transmiterii credibile a temei cu emoție. Intențiile actorilor de ieșire și intrare în personaje, spulberau consistența teoriei lui Pirandello despre rostul teatrului cu fețe duble, acțiune și substrat. În unele secvențe cei doi actori erau admirabili, în altele domina falsitatea prin stridențe verbale și expresie. “Adaptarea” textului și o posibilă intervenție regizorală din umbră, afectau interpreții cărora nu le-au fost exploatate pe deplin calitățile.
La proba impusă, Radu Catană (Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.conf.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2015) în scena Giorgio – Laura, susinea în multe momente, tensiunea conflictului soț - soție, dar în altele neglija subtextul situației, în replică alături de Beatrice Rubică. Adrian Loghin (UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2014) în dialogul Giorgio – Nelli, improvizația era uneori lipsită de temperament, în raport cu tensiunea voit impusă de colegul, Dan Pughineanu.
Premiul “Cornel Todea” s-a acordat la Secțiunea GRUP spectacolului “SCHIST”.

“9 PIESE REMIXATE” a fost spectacolul invitat al serii pe care îl vom comenta separat.


Miercuri 5 septembrie

Secțiunea INDIVIDUAL

ANA - MARIA POP - Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.conf.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2015 / text ales – “Fiecare cum vede” după “Fiecare cum vede”, “Omul cu floarea în gură”, “Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello.
Apariția sa din sală, purtând o perucă roșie și un costum ciudat, ca apoi manifestările sale lipsite de replică, indicau un claun dornic de comunicarea stărilor prin care trece ; trecerea la alte sugestii de personaje o înfăptuia credibil prin evidența gândirii atente la cuvânt, subtext și expresie cizelată. Ana - Maria Pop efectua transformări cu mobilitate în profunzimea lor și o căutare a sensurilor cuvântului. Efectele teatrale nu erau exterioare, completau dorința de comunicare a interiorului personajelor. 
Alături de concurenta Cezara Munteanu la proba impusă, Ana – Maria Pop se remarca prin încercarea de relaționare cu partenera pentru sublinierea sensurilor tăinuite ale relației dintre Laura și Zena, în definea a două universuri diferite, având în comun pe Giorgio.
ANA – MARIA POP a obținut Premiul pentru prestanță și rostire scenică – acordat de Dorina Lazăr.

MARIA TEODORA FILIP - UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2014 / text ales - “S-a produs un accident … “ după “Astă seară se improvizează”, “Șase personaje în căutarea unui autor”, “Să-i îmbrăcăm pe cei goi”, “Henric al IV-lea” de Pirandello.
Susținerea de la început a unei conversații telefonice cu un regizor, indica prin glasul bine timbrat și expresie, citirea cu sens a textului, transformările ulterioare și apelarea la dans, pantomimă erau însă exagerat plasate. 
Scena Laura – Giorgio (Bogdan Ujeniuc) era o improvizație stridentă, datorită și încercării de a sublinia zona conflictuală dintre personaje prin modul de expresie adoptat de concurentă.

DAN PUGHINEANU- Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.univ.dr.habil. Miklos Bacs, promoția 2017 / “Omul cu darul în mână” după “Omul cu floarea în gură” de Pirandello.
Original a gândit concurentul să sublinieze, că starea dramatică interioară poate prinde și expresie comică drept paravan al frământărilor voit nearătate de personaj. Îmbina planurile realitate și gând interior, textul cu subtextul și își alătura spectatorii ca posibili parteneri. Manifesta și unele stângăcii în coordonarea credibilă a îmbinării unor planuri. Nu s-a aventurat însă, în selecții din mai multe scrieri, ca alți colegi, și a “citit” scenic doar un singur text, atent studiat.
În studiul confruntării Giorgio – Nelli, alături de Adrian Loghin, reușea remarcare prin susținerea cu forță interioară a dialogului.

DAN PUGHINEANU a fost marele premiant al Galei și a obținut PREMIUL “ȘTEFAN IORDACHE”.

ALICE CORA MIHALACHE – UNATC, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni, promoția 2016 / text ales – “ … un personaj vrea să se afirme” după “Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello.
Fetei vitrege, personajul ales de mai multe concurente, Alice Cora Mihalache îi aplica o tratare nuanțată, cu atenție concentrată în profunzimea stărilor. Nu apela la efecte teatrale derizorii, dar în finalul monologului, nu mai reușea să susțină tema centrală a textului. 
Cu o vorbire palidă încerca, la proba impusă, să improvizeze dialogul Laura – Giorgio (Alex Macavei).

CLAUDIA MOROȘANU - Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.conf.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2018 / text ales – “Tragedia unei scriitoare” după “Tragedia unui personaj” și “Șase personaje în căutarea unui autor” de Pirandello.
Intenția era bună de compunere a textului pretext de sugerare a mai multor personaje, numai că unele reușea să le construiască cu subtilitate, iar altele erau fușărit desenate. Nu acorda mereu atenție esenței subtextului cuvântului rostit.
Alături de Carla Mihai, se prezenta la proba impusă cu timiditate vocală, dar bună în mișcarea scenică aplicată acțiunii.

CĂTĂLIN ASANACHE - Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.univ.dr.habil. Miklos Bacs, promoția 2014 / text ales “Henric al IV-lea” după “Henric al IV-lea” de Pirandello.
Deținea calități prin ținută și glas, numai că nu a știut să le speculeze, gândind atent sensurile duble ale ofertei textului ales. Interpretarea sa era uniformă, lipsită de nuanțare și expresie facială. 
La proba impusă, scena Giorgio – Neli, vorbirea șoptită și atitudinile exterioare anulau înțelegerea deplină a situației.

Secțiunea GRUP

“SUICIDAL” – colaj de povestiri scurte de Pirandello din volumul “Povești despre sinucidere” cu NORBET BORDA (concurentul din prima zi și la Secțiunea individual), ANDREI HAN, ALEX MACOVEI, BOGDAN UJENIUC (absolvenți - Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.conf.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2018) și MARIA TEIȘANU (Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj, clasa prof.univ.dr.habil. Miklos Bacs, promoția 2017).
Cinci actori, uniform înveșmântați, cu accesorii pe uniforme pentru diferențierea personajelor, încercau în trei scene cu acțiune diferită, să dea nuanță comică absurdului sinuciderii. Rezultatul era neconvingător, fără vlagă satirică condus. Fiecare interpret reușea să dea mici sclipiri menirii personajului în contextul acțiunii; se detașa prin coerența interpretării într-una din scene, doar Alex Macavei.
La proba impusă, Alex Han dovedea studierea sensurilor improvizației în scena Giorgio – Laura, ca și Alex Macovei. Susține atent relația cu partenera, Maria Teișanu în scena Laura – Zena, iar în dialogul Giorgio – Nelli, cădea pe panta exagerării, Bogdan Ujeniuc.


CONCLUZII PE SCURT 

Tema – PIRANDELLO, STRUCTURA LUDICĂ. EU ȘI PERSONAJUL, propusă de profesorul și directorul artistic al Galei , Miklos Bacs era binevenită pentru studiu, dar … foarte greu de înfăptuit scenic de concurenți.

Toți cei 27 de concurenți, indiferent de secțiunea la care participau – Individual sau Grup – doveau că dețin diferite calități pentru profesie, dar … în urma școlarizării la universitățile de teatru, ele nu au fost pe deplin cizelate.

Toți aveau lipsuri mai mari sau mai mici în tehnica vorbirii – emisie vocală, impostație, frazare și chiar dicție

Mulți concurenți pentru Secțiunea individual au compus textul neispirat, înghesuind fragmente din diferite scrieri ale lui Pirandello, proză sau dramaturgie, în special din piesele cunoscute, studiate, poate, la universitate, în dezavantajul personalității lor.

Unii au apelat vizibil la un regizor pentru interpretarea monologului, iar acesta a vrut să se afirme, chiar dacă nu era nominalizat, și a experimentat viziunea personală pe … concurent.

Gala “Hop” poate fi considerată un “casting” de talente în fața unui public din care nu lipsesc directori de teatru și regizori, iar concurentul trebuie să aleagă partitura cea mai convenabilă pentru profilul său.

La ediția a XXI-a au participat câțiva ambițioși concurenți prezenți și la ediții anterioare, când nu au reușit remarcarea, acum au plecat acasă cu un PREMIU meritat, dovedind studiu în perfecționare profesională. Merită felicitări, ei și toți cei cei care înțeleg că această Gală este un prilej UNIC de afirmare și perfecționare profesională a talentului. 

P.S  SPECTACOLELE INVITATE VOR FI COMENTATE ÎN AFARA CONCURSULUI. Unele merită o atenție deosebită, altele …  


FOTO: Andrei Gindac







vineri, 31 august 2018

“ AMOR … AMAR” – TEATRELLI / CREART

AMUZAMENT CU FINEȚE PROVOCAT

         Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului București (CREART) din Piața Romană, deține și o sală de teatru elegantă, un club cu bar, numit “Teatrelli”. Repertoriul de la “Teatrelli” nu are nicio legătură cu “tradiția” și “creația de artă” pe care ar trebui să le finanțează primăria din bani publici; repertoriul este doar prilej de recompensă pentru unii artiști, majoritatea simpatizanți ai culorii politice a primăriei și se axează în genere pe comedii. 

         “Amor … amar” e piesa care aparține lui Pierre Sauvil, dramaturg cunoscut prin comediile bulevardiere concepute în special, pe tema adulterului; în numeroasele sale piese, dramaturgul întoarce pe față și pe dos, această temă. “Amor … amar” vrea să ilustreze criza sentimentală a două cupluri. Traducerea datorată lui Radu Beligan și Liviu Dorneanu servește, ferindu-se de vulgaritate, sensurile comice ale acțiunii, iar regizorul Mircea Cornișteanu realizează un spectacol amuzant într-o distribuție apreciabilă. 
        
 Decorul lui Ștefan Caragiu este funcțional prin construcție și aspect general, solicitărilor acțiunii. Costumele create inventiv de Liliana Cenean, colorează imaginea reprezentației. Mircea Cornișteanu își construiește vziunea regizorală în primul rând având drept mijloc teatral principal, actorili pe care îi îndrumă cu precizie în interpretarea personajelor și a relațiilor dintre ele. Excelent și surprinzător este Liviu Lucaci în rolul principal, Jerome, șomer de mai mulți ani care își dorește să fie pictor și trăiește “artistul” din banii câștigați de concubina sa, Rosalie, activă într-o corporație. Liviu Lucaci găsește cu expresivitate calea de a prezenta un bărbat plin de pretenții, îngâmfat care neagă necesitatea sentimentului de iubire, “activitatea” lui Jerome fiind cu mult umor subliniată de interpret. Piesa prinde consistență satirică cu țintă ambițiile de artist ale lui Jerome prin modul remarcabil în care Liviu Lucaci definește personajul. Monica Davidescu, specializată în roluri de comedie bulevardieră, este Rosalie. Actriță compune caracterizarea unei femei distinse, elegante, cu fițe și preocupări mutiple, dar nu întodeauna reușește să dea strălucire comică, substratului “amorului … amar”, existent în cuplul Rosalie – Jerome. 
        
 Marina și Antoine, sunt celălalt cuplu, ei vor provaca adulterul prin relația amoroasă a ei cu Jerome și a lui cu Rosalie. Cunoscută și apreciată pentru roluri dramatice, Simona Popescu este minunată în Marina, o femeie prostuță, naivă, “cercetător” la … “institutul de câini” și încrâncenată în a descoperi dragostea prin manifestări frivole. Actrița “trăiește” cu sinceritate credința Marinei în beneficiul adulterului, rezultatul fiind un umor savuros. Mircea Constantinescu interpretează personajul Antoine, admirabilă fiind caracterizarea acestui individ că ar fi mereu confuz în relații și intenții, lipsit de cunoașterea unor principii morale. Actorii reușesc să dezvolte o spumoasă comedie despre perceperea adulterului ca soluție pentru salvarea relației sentimentale a unui cuplu.
         “Amor … amar” intră în categoria spectacolelor banale, dar reușit concepute a stârni buna dispoziție căutată mereu de public pentru a se desprinde din realitatea … “amară” a vieții de zi cu zi. 

P.S. La Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului Bucureșt în sala “Teatrelli”, Primăria Capitalei investește fonduri în scop …  cultural și educațional ( !!! ), în alte comedii bulevardiere, precum “Regele gloabelor”, “Căsătorie în trei”, “Plăcintă cu mere”, “Arsenic și dantelă” … Aceasta e viziunea culturală a celor de la primărie, distracție fără sensuri majore de satiră sau … “aniversări” cu fonduri de aproape un milion de euro, precum “Vlaicu Vodă” din Piața Constituției, dedicat cică, centenarului Marii Uniri, spectacol jalnic, lipsit de suport cultural, comentat pe acest blog. Artiștii nu au vină, câștigă niște bani și sunt aleși după preferințele, în principal ale finanțatorului pentru spectacole - unele mediocre sau penibile, altele, mai rare, reușite. Așa manevrează CREAT fondurile publice provenite din taxele plătite de cetățeni!
          

joi, 23 august 2018

“DISEARĂ LA 7” – TEATRUL DE COMEDIE / Sala Studio


ACTORII SALVATORI AI REGIZORULUI …

         Actorii, ILONA BREZOIANU și ALEXANDRU CONOVARU, reușesc performanța de a salva spectacolul de penibil și de confuzia aplicată prin regie și scenografie unui text mediocru. “Diseară la 7” îi aduce lui Aurelian Bărbieru în 2017, premiul întâi la Concursul de Comedie Românească, ediția a XII-a, proiect inițiat de Teatrul de Comedie cu speranța că va descoperii pe urmașii lui Caragiale; până acum nu i-a descoperit, dar rămâne demnă de stimă căutarea lor. 
        
 Piesa este debutul în dramaturgie al actorului Aurelian Bărbieru care a jucat în multe spectacole pe scene din Capitală, până în 2009 când s-a stabilit în Germania, unde activează tot ca actor. “Diseară la 7”, piesă în două personaje din medii sociale dferite, într-un act, dezvoltă un conflict ilogic, cu o replică simplistă. Se întâlnesc Ea și El într-un parc; Ea este o femeie de moravuri ușoare, o prostituată, El, un om cu bani care licitează opere de artă, cu idealul neîmplinit de a fi pictor, se află în pragul sinuciderii că l-a părăsit iubita … în urmă cu mulți ani! Între cei doi se leagă comunicarea destăinuirilor și Ea reușește să îl salveze din depresie. Această relatare a acțiunii este doar un  argument despre situații șubrede drmatic, despre conflictul susținut de personaje lipsite de consistență; actorii reușesc însă, să le dea credibilitate prin tratarea lor cu atenție pentru a sugera că fiecare replică ar asunde cuvinte nerostite despre nefericirea personală a fiecăruia. Tema piesei ar fi necesitatea comunicării sincere dintre oameni. 
         Chris Simion – Mercurian este o regizoare dedicată teatrului independent, manager remarcabil, activ care a înființat și unul din festivalurile teatrului independent “Untercloud”, aflat în prezent în desfășurare cu cea de a X-a ediție; ca regizor destul de rar a activat pe o scenă a teatrului instituționalizat. În programul de sală, regizoarea precizează că și-a dorit să realizeze “un spectacol dincolo de text”; cum textul e mediocru, dorința are motivare, numai că soluția teatrală găsită de regizoare e artificială; putea totuși să colaboreze cu dramaturgul pentru a îmbunătăți hibe ale scrierii. Apelează ca sprijin pentru viziunea regizorală, Chris Simion – Mercurian, la scenografa Adina Mastalier, iar aceasta propune un decor cu notă “fantastică”, absurdă care nu sugerează nimic prin încărcarea fără rost a spațiului restrâns din sala Studio. Spațiul de joc e dominată de un turn cu un văl negru, de construcția dărăpănată a unei scene pentru “teatru în teatru”, de două uși nefolosite în spectacol, pe laterale de o oglindă și un trunchi de copac, iar pereții sălii sunt decorați cu zdrențele unor pânze. Publicul e primit în sală pe o laterală a Studioului, “mobilată” și ea cu pânze de păianjăn. Acest decor este asurd conceput în raport cu solicitarea textului, acțiunii derulată realist de întâlnire într-un parc a celor doi protagoniști. “Textul îți dădea indicații clare, concrete. Acțiunea se întâmplă într-un parc, pe o bancă. M-am panicat. Nu știu să fac spectacole așa. Și atunci am încercat să creăm o lume, o atmosferă, o altă dimensiune, care să nu trădeze autorul, dar care să ne permită să fantazăm … “, mai precizează Chris Simion – Mercurian în programul de sală. Din păcate, ce a încercat să “fantazeze” scenografa, distruge textul, nu își găsește nici o motivare în scriere , iar “atmosfera” e penibilă. În aceast decor jalnic, completat și de costume vulgare, regizoarea mai dezvoltă și două momente absurde de dans între cele două personaje, luminate în roșu!  Prin acestă practică a unora de a fi regia mai presus de text se distruge nu numai un dramaturg la început de drum, ci mai ales… Shakespeare sau Cehov.
       
  Actorii cu inteligență, se luptă și trec peste artificiile regizorale și cadrul scenografic și reușesc să contureze cu sinceritate, trăirea stărilor indicate de dramaturg pentru cele două personaje. Ilona Brezoianu desenează abil portretul femeii, ajunsă să se prostitueze, pe care îl ferește de vulgaritatea ostentativă, dictată de costumele purtate. În debutul întâlnirii, privește cu atenție la bărbatul din parc, ca apoi destăinuirile sale să îi stârnească interesul și chiar să o implice în acțiunea de salvare a posibilului sinucigaș. Excelent Ilona Brezoianu trece personajul de la o stare la alta, cu sensibilitate sugerează cum Ea e impresionată de situația acelui bărbat fără nume, El. Actrița salvează personajul dându-i profunzime pentru a sublinia cât de importantă este comunicarea între oamen pentru a găsi soluții de viață
        
 El, bărbatul cu bani siguratic, aflat în depresie, primește o caracterizare nuanțată din partea actorului Alexandru Conovaru. Credibil actorul creionează frământările, nemulțumirile celui căruia existența i-a oferit bani, dar nu și împlinirea unor idealuri, fie cel de a deveni artist, fie cel de a avea alături femeia iubită. Alexandru Conovaru trăiește intens, substratul absent prin replică, pentru a da personajului motivarea disperării sle. Cei doi actori sunt admirabili prin modul de interpretare a personajelor  care le dă complexitate. Regretabile sunt efectele scenografiei și regiei care stânjenesc, adeseori, interpretarea. 
         “Diseară la 7” vrea să fie o comedie amară, salvată parțial din penibilul tratării teatrale de doi actori de valoare.

P.S. Și acest spectacol demonstrează că ambițiile regizorale pot avea drept rezultat, o reprezentație fără sensuri emoționale, falsă în raport cu intențiile majore dictate de textul distrus prin ilustrarea teatrală. DE CE ASTFEL DE REGIZORI NU ÎȘI SCRIU SINGURI TEXTELE PENTRU A ÎȘI EXPRIMA “ORIGINALITATEA” TEATRALĂ?! Ei uită voit că menirea regizorului este de a transmite scenic credibil tema tratată de un dramaturg, de a o “traduce” teatral prin actori, și se cred mai presus de autor. E drept, regizoarea Chris Simion – Mercurian în biografa sa artistică, nu s-a încumentat până acum, să îl atace pe Shakespeare, ci doar pe debutantul premiat pentru încercarea de a fi dramaturg, Aurelian Bărbieru.

miercuri, 15 august 2018

“ZARAZA” – TEATRUL “TOMA CARAGIU”, TEATRUL DE REVISTĂ “MAJESTIC” / Ploiești

UN AMALGAM DE BUNE INTENȚII …

Răzvan Mazilu, personalitate răsplătită cu premii pentru înfrățirea dansului cu teatru, este și singura personalitate de la noi în acest moment, capabilă pentru a regiza un musical. În reușitul program de sală al spectacolului “Zaraza”, mărturisește regizorul că și-a dorit un spectacol “inspirat din muzica românească interbelică”. Ideea sa este excelentă, muzica din acea perioadă a rămas în patrimoniul cultural, numai că de la ideea la punerea în practică e drum lung. Răzvan Mazilu mai precizează că “Împreună cu dramaturgul-actor Daniel Chirilă (o revelație într-un peisaj teatral sărac în condeie), ne-am documentat intens și am ales cele mai interesante, mai pline de ecouri în actualitate, mai seducătoare întâmplări din entertainmentul românesc interbelic”. Daniel Chirilă este într-adevăr, un nume cunoscut ca actor, regizor și dramaturg “în peisajul teatral sărac în condeie”, de astă dată însă, scenariul realizat pentru “Zaraza” e mult prea încărcat în secvențe care ajung să deservească ideea inițială a regizorului. 
Scenariul e alcătuit dintr-un amalgam de evocări ale epocii într-o acțiune încropită în jurul Zarazei, femeia fatală căreia celebrul compozitor Ionel Fernic îi dedică melodia cunoscută și astăzi, lansată de interpretul Cristian Vasile, îndrăgostit de fermecătoarea divă. Scenaristul și regizorul, vor să îmbine în spectacol, două teme –dragostea cu o satiră la adesa problemelor sociale care marcau acea vreme, iar unele se pot întâlni și astăzi. Satira se axează pe evocarea marelui artist, Constantin Tănase și “marelui trubadur care s-a opus comunismului”, Jean Moscopol, iar tema dragostei pe relația Zaraza și Cristian Vasile. Acțiunea nu are însă, coerență și substanță credibilă în intenții. Răzvan Mazilu precizează în “Argument” că a “deschis cutia cu minuni: povești seducătoare, povești decadente, întâmplări reale și legende urbane, personaje misterioase și figuri ce au făcut istorie, charleston, tango și horă, romantism, dive fatale și bărbați-dandy, prostituate și cuțitari, Alhambra, Târgul Moșilor din Obor, regi, amante, staruri de revistă, Crucea de Piatră, aventurieri, melancolie, întâlniri nocturne, iubiri pătimașe și sinucideri din iubire …”; “cutia sa cu minuni” înghesuie de-a valma mult prea multe intenții. 

Într-un musical, un rol important revine scenografiei, aspectului vizual general. Decorul creat de Ioana Smara Popescu nu are strălucire, iar intenția indicării funcționale a patru spații de joc e mediocru realizată. Principalul spațiu este o scenă mică unde apar vedetele epocii, dar fiind plasată la etajul decorului, dezavantajează interpreții; lateralele scenei devin două spații de joc, completate de cel central, folosit pentru dansuri. Decorul este lipsit de farmec.  Regizorul și coregraful, Răzvan Mazilu, realizează și costumele reprezentației, în spiritul epocii, inventiv, dar multe dintre ele, în special cele ale ansamblului sunt sărăcăcioase din lipsa unei susțineri financiare pentru materiale. 
Fiecare secvență de evocare a perioadei interbelice, se completează prin momente de dans, în inspirata coregrafie a lui Răzvan Mazilu, executată ireproșabil, cu profesionalism de “baletul Majestic” al teatrului. Hibele scenariului se simt însă, în construcția personajelor de către Daniel Chirilă; unele sunt firav schițate, altele au cât de cât, consistență. Ion Pribeagu este personajul care conduce drumul evocărilor și actorul George Liviu Frîncu interpretează excelent acest rol; cu subtilitate redă monologuri în versuri, cântă și dansează admirabil. George Liviu Frîncu trăiește intens fiecare intervenție în acțiune și este cheia succesului reprezentației. Actorului îi mai revine și apariția în Șchioapa de la “Crucea de Piatră, strada desfrâului” în care realizează o amuzantă compoziție. Acestui artist senzațional se mai alătură cei cărora le revin invocarea vedetelor epocii, în încercări mai mult sau mai puțin reușite. Cu un farmec aparte creionează Nico pe celebra Silly Vasiliu. O reușită este invocarea Mariei Tănase de către Daniela Răduică, evitând o imitație vocală și de expresie banală. Se remarcă Romeo Zaharia, în interpretarea nuanțată a intervențiilor personajului Jean Moscopol. Personaj rămas în istoria teatrului de revistă este Constantin Tănase, rol susținut convingător de actorul Ion Radu Burlan, atent în a sublinia cu umor substratul satiric în monologuri. O evocare apreciabilă prezintă și Karl Baker a compozitorului Ionel Fernic, dovedind o grijă sporită în relaționarea mereu cu cei din jur. Actorii punctează în esență aceste evocări ale unor personaje de referință pe care scenariul le aduce drept argumente al acțiunii.
Scenariul vrea să extindă tema satirizării aspectelor sociale din epocă și prin evocarea cuplului istoric Carol al II-lea și Elena Lupescu, forțat adusă în contextul revitalizării teatrale a muzicii interbelice. Vulgaritatea domină această evocare prin scenariu și regie, iar interpreții – Cosmin Șofron (Carol al II-lea) și Manuela Alionte Frîncu (Elena Lupescu), nu pot reuși să ferească interpretarea rolurilor de trivialitate . Se amplifică vulgaritatea reprezentației prin tratarea scenică a fetelor de la Crucea de Piatră; actrițele practică strident, prezentarea unor compoziții – Raluca Alexandru (Mona Curdefier), Mihaela Duțu (Napoleon Luminița), Petty Mușat (Mimi Moft) și Robert Anton (Terente). 
Tema dragostei dorită de scenariu prin încropirea cuplului, Zaraza și Cristian Vasile, nu își află susținere nici prin interpreți. Dana Vulc nu reușește să întrupeze farmecul provocator al Zarazei (Domnișoara Feerie), e exterioară, dar nu are sprijin nici în replică. Andrei Radu compune stângaci personajul artistului Cristian Vasie și sub aspect vocal și sub cel al îndrăgostitului de Zaraza; scenariul nu exploarează aceste personaje importate pentru acțiune, cum nici pe cele precum, Titi Botez (George Capanu) sau Nelu Ficat (Robert Oprea) cărora actorii încearcă să le susțină împlicarea în conflict. Un alt personaj – Băiatul cu ziare, necesar definirii epocii istorice, încântător prezentat de Alexandru Vasilescu, rămâne neglijat de îndrumarea regizorală.        
“Zaraza” este un spectacol inițiat pe o ideea demnă de laudă, dar  afectată de mult prea multe evocări istorice, unele chiar plictisitoare și lipsite de sens, dezvoltate regizoral uneori exagerat. Păcat că se pierde în această reprezentație,  buna intenție a lui Răzvan Mazilu, existentă parțial și în scenariul lui Daniel Chirilă, pusă în practică scenică reușit de unii actori. Teatrul “Toma Caragiu” și secția Teatrului de Revistă “Majestic”, merită aprecieri pentru inițierea acestui proiect de musical, dedicat evocării istoriei, unui gen preferat de public întodeauna. 

P.S. Teatrul “Constantin Tănase” din Capitală care poartă numele marelui artist, părinte al genului, nu deține un astfel de proiect ingenios, pornit și de la ideea actualizării istoriei sale. 
De pildă, la teatrul de revistă, Teatrul “Cărăbuș” sub conducerea lui Tănase, a debutat și Maria Tănase, iar comemorarea artistei nu a fost marcată de teatrul de pe calea Victoriei care … își tot caută scritori de texte și nu îi află.

luni, 6 august 2018

“20 DE MINUTE CU ÎNGERUL” – TEATRUL DE COMEDIE / Sala Studio

UN MOMENT DE ADEVĂR DIN REALITATEA CURENTĂ

         Trăim într-o societate “dezafectată” de sentimente umane, iar piesa într-un act, scrisă în 1962 de cunoscutul dramaturg Aleksandr Vampilov, se dovedește și în zilele noastre foarte actuală. Piesa este o comedie amară, ce poate fi considerată o parabolă referitoare la degradarea omului, marcat de traiul într-o societate egoistă. 
        
 Povestea lui Ugarov și Anciughin se poate întâlni la tot pasul; aflați fără nici un sfanț în urma unei beții, cei doi solicită ajutor financiar și o persoană răspunde solicitării și vrea să le dea o sută de ruble. Acea persoană, Homutov, este considerată de cei doi și cei din preajmă, un individ periculos prin dărnicia sa și toți vor reacționa violent în fața … “îngerului salvator”. 
         Regizorul Felix Alexa tratează teatral piesa, cu bună inspirație pe linia teatrului realist pentru a exploata subtextul și tematica dorită de autoru. Scenografa Andrada Chiriac suprasolicită însă, viziunea regizorală printr-un decor suprarealist în care înghesuie numeroase obiecte în camera de hotel cu pereții ciudați, unde se află personajele centrale, Ugarov (Gabriel Răuță) și Anciughin (Alexandru Conovaru). Acest decor nu se adaptează, nici spațiului de joc restrâns oferit de Sala Studio și nici intențiilor viziunii regizorale, aplicate în amănunt interpretării actorilor și mișcării scenice. 
         
 Spectacolul cucerește aplauzele meritate din partea publicului, adresate actorilor distribuiți ale căror personaje trăiesc cu sinceritate situațiile dramatice ale acțiunii, rezultatul fiind comic. George Răuță și Alexandru Conovaru deschid acțiunea spectacolului și interpretează savuros, trezirea lui Ugarov și Anciughin, dimineața, mahmuri, după o noapte de beție. Remarcabil dezvoltă apoi, cei doi actori caracterele diferite ale personajelor care au totuși în comun, incapacitatea înțelegerii gestului lui Homutov de a le da bani pentru a îi salva din situația disperată în care se află; fiecare redă credibil personalitatea personajelor, oameni simpli, neîncrezători în gesturi umane, egoiști în perceperea relațiilor cu cei din preajmă. Dan Tudor demonstrează din nou, harul actoricesc deținut în tratarea subtilă a lui Homutov ca un om obișnuit, lipsit de orgoliul banilor, speriat de violența celor din jur iscată când vrea să îi ajute pe cei doi. 
       
  Excelentă este Mihaela Teleoacă în Vasiuta, femeia de serviciu de la hotel. Actrița realizează cu mult umor, o compoziție în acest personaj; Vasiuta e o femeie amărâtă de necazurile vieții personale care o copleșesc, privește cu uimire și bănuială gestul lui Homutov, reacționând violent, interpretarea actriței fiind cu finețe în expresie susținută. Rar se întâlnesc astfel de interpreți care cizelează un rol de compoziții cu rost satiric, fără exagerare. 
       
  Bazilski, vecinul celor doi, este un alt personaj privit satiric de dramaturg, un artist cu ifose, interpret la vioară, uimit și el de gestul lui Homutov care egoist fiind el nu îl poate percepe; Bogdan Cotleț admirabil compune portretul celui îngâmfat care se crede superior ca artist în raport cu cei din preajmă întâlniți la hotel. Un cuplu de tineri căsătoriți prin Stupak și Fania intervine diferit în situația judecării gestului lui Homutov; sunt personaje argument, atent creionate de actori; Anghel Damian definește cu precizie vanitatea lui Stupak, iar Irina Ștefan nuanțează sensibilitate Faniei care consideră firesc și cu naivitate tratează, ajutorul venit de la Homutov.
         Regizorul Felix Alexa și a bazat conceptul regizoral pe îndrumarea și forța actorilor care i-a distribuit cu intuiție pentru a realiza remarcabil întruparea personajelor într-un spațiu de joc restrâns. “20 de minute cu îngerul” este un spectacol de comedie cu finețe susținut o oră și zece minute de o echipă devotată conceptului de … “teatru adevărat”, emoționant cu trimitere la realitatea curentă a zilelor noastre.