Spectator

marți, 25 aprilie 2017

“VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ” – TEATRUL ȚĂNDĂRICĂ (Sala Studio)

O MINUNĂȚIE!

         Poate părea imposibil să prezinți coerent într-o oră și câteva minute “Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, acțiunea întortocheată a acestei povești de dragoste, cu umor și delicată sensibilitate. Cristian Pepino, un maestru al teatrului de animație, realizează un scenariu după această piesă, îi traduce și alege replicile esențiale, ca apoi în calitate de regizor și scenograf să îi dea o cuceritoare imagine scenică, firește în colaborare cu o echipă excelentă. Acțiunea este rezumată inteligent ca punctul forte să rămână magia pădurii în care dragostea cade în vraja conflictelor fantastice.
        
Decorul este inspirat gândit de Cristian Pepino pentru a îi spori funcționalitatea printr-o tribună usor transformabilă în funcție de solicitarea acțiunii. La început, tribuna sugerează autoritatea ducelui Theseu și a iubitei logodnice Hipolita, ca să se transforme apoi într-un cuib cu verdeață din pădurea dominată de certăreții regi ai zânelor, Titania și Oberon, iar în final, să devină o mică scenă pentru spectacolul meseriașilor la nunta ducelui. Cristian Pepino a construit ingenios acest decor funcțional pentru a ilustra ritmic, în forță povestea. Costumele create de Oltea Clara Daranga Rasnovanu servesc amuzant definirea personajelor.        
Senzaționale sunt păpușile cu chipuri expresiv realizate de sculptorul Dinu Carcaleteanu. Păpușile personaje parcă vorbesc, te privesc și te implică în acțiune, trăiesc intens conflictele, construiesc cu umor debordant gaguri indicate de regizor.

         Păpușile prind viață prin mânuirea și interpretarea replicii, excelent a fiecărui rol de către actorii Mihai Dumitrescu, Andreea Ionescu, Simina Constantin, Roxana Vișan, Cristina Țane, Robert Trifan, Florin Mititelu și Leonard Dodan. Ei sunt sufletul păpușilor. Acești actori senzaționali, numiți și “păpușari”, demonstrează că își iubesc profesia și își dăruiesc harul rolurilor dificile pe care le au de interpretat, manifestând pasiune pentru acest gen de teatru special..
        
Regizorul Cristian Pepino, cu fantezia care i-a adus consacrare, conduce armonios, cu mult umor relația personaj-păpușă, ca și relația cu actorii care interpretează în convenția teatrală obișnuită pe Titania și Oberon. Formidabil este prezentată scena din pădure dintre Titania și Fundulea meseriașul, transformat în măgăruș.
        
Toți meseriașii au atractive expresiv chipuri în funcție de tipologie și caracter prin păpușile-actori. Aparițiile lor sunt cuceritoare și provoacă explozia râsului publicului care asistă la peripețiile lor. Minunată este și “păpușa” Puck cel care încurcă acțiunea, prin chipul unui animăluț simpatic cu urechiușe de drăcușor.
         Fiecare scenă este rodul fanteziei debordante a acestui mare artist, Cristian Pepino, vrăjitorul publicului, indiferent de vârsta sa. Regizorul nu îl trădează pe Shakespeare prin acest spectacol de autor, îi respectă intențiile tematice și le oferă publicului într-un ambalaj atractiv pentru coerența acțiunii povestite teatral și substratul ei sugerat abil.
         “Visul unei nopți de vară” se prezintă în sala Studio a Teatrului “Țăndărică” unui public care indiferent de vârstă, este atras ca un magnet de ce se petrece pe scenă și în imediata sa apropiere. Descoperă un alt Shakespeare contemporanul său care îl emoționează și îi transmite bună dispoziție. Acest spactacol încântător este creația unor ARTIȘTI transformați în personaje păpuși sau personaje adevărate.

P.S. Teatrul “Țăndărică” este cel care formează ca un magician publicul de mâine, viitorii spectatori ai teatrelor instituționalizate sau independente. Prin repertoriul oferit, se dovedește a fi neobosit în cucerirea publicului. Un studiu arată că Teatrul “Țăndărică” este al doilea teatru din țară, după Teatrul Național “I.L.Caragiale”, ca număr de spectatori într-un an.
         Numărul mare de spectatori se datorează și demersului acestui teatru de a prezenta în lunile de vară, spectacole în parc, în cortul elegant și bine dotat tehnic pe care îl deține.

         Trebuie menționat și că artiștii teatrului sunt cunoscuți și aplaudați pentru măestria lor, nu numai acasă, ci și în turnee și festivaluri peste hotare.

marți, 18 aprilie 2017

DOINA LEVINTZA – EXPOZIȚIE PERMANENTĂ DE COSTUME DE TEATRU

MĂIASTRĂ CREATOARE DE FRUMOS

Regizorii actuali în majoritatea lor, consideră costumele personajelor din spectacolul la care lucrează, un lucru lipsit de importanță. Ignoră că teatrul presupune și imagine grăitoare care să servească tema spectacolului și viziunea regizorală. Spectatorii însă, rețin întodeauna, contribuția costumelor în definirea credibilă a personajelor interpretate de actori. 

DOINA LEVINTZA este singura CREATOARE pentru care costumul obligatoriu trebuie să dea sens și strălucire personajului. Măiastra creatoare a imaginat costume, dar și scenografii pentru numeroase spectacole-eveniment de neuitat și prin imagine în teatru, film și televiziune. Doina Levintza este ceea ce se poate numi “regizorul” imaginii prin costume. Amintim de pildă, spectacolul “Hic sunt Leones”, proiect realizat în urmă cu câțiva ani la Teatrul Național din Capitală de Dan Purric care a fost o adevărată istorie vie a costumului.

Cu prilejul festivalului anual de teatru, Naționalul bucureștean a găzduit o impresionantă expoziție Doina Levintza, cu costume cu greu descoperite prin diverse depozite. Acum, măiastra creatoare deschide o Expoziție permanentă de costume în Bulevardul Ion Mihalache, nr.113, sectorul 1, la parterul unui bloc. Expoziția te poartă fascinant în lumea ascunsă a teatrului prin “citadela de rezistență a frumosului împotriva urâtului”, cum comenta și Dan Puric la vernisaj. Expoziția este și o lecție strălucită, “vie” și pentru aceia care se consideră scenografi. Amintim că scenografia reunește spiritul creator al celui care construiește decorul, dar și costumele într-un spectacol.

Doina Levintza prezintă drumul parcurs de la schița la costumul expus acum pe un manechin. Creatoarea atenționează și că orice costum presupune atenție sporită pentru accesoriile sale prin care se complerează tipologia personajului reprezentat. Expoziția are și o secțiune dedicată perucilor în care se explică modul cum se realizează acestea. Evident, din expoziție nu lipsesc și pălăriile, accesoriu deosebit și necesar adeseori.

Pentru costumele Doinei Levintza cuvintele sunt puține și seci ca să poți explica inventivitatea, fantezia cu care au fost create. De exemplu, broderii migălos lucrate marchează epoca unor costume pentru personajele lui Shakespeare și le sporește pe deplin imaginea. Fiecare costum trimite la destinația personajului. Privite aceste costume provoacă așteptarea ca manechinul care îl poartă să îți vorbească despre el.

Expoziția Doinei Levintza poate fi considerată o carte de istorie a creativității în teatru sau film în care fiecare pagină vorbește de la sine, amplifică sensul cuvântului personajului căruia i-a fost atribuit un costum. O bijuterie de preț a teatrului este această expoziție care prezintă cu mult tâlc și viitorilor scenografi ambițioși menirea costumului într-un spectacol.

Cortina nu se poate trage astăzi, peste importanța costumului în definirea unui personaj. A ignora imaginea transmsă prin costum, afectează credibilitatea unui spectacol de teatru sau a unui film ori emisiune de televiziune. La reușita în fața Marelui Public a unui act artistic, contribuie și imaginația culturală a creatorului de costume.

În alb și negru costumele Doinei Levintza uimeau cândva în programele de divertisment tv. Uimesc astăzi ,colorat și în teatru. Expoziția oferită de Doina Levintza arată că scenografia și prin costume rămâne o adevărată ARTĂ!

marți, 11 aprilie 2017

“REGULI DE VIAȚĂ” – TEATRUL DE COMEDIE (Sala Nouă)

O SATIRĂ REUȘITĂ DESPRE … O FAMILIE  

         În 2005, Teatrul de Comedie iniția proiectul “Comedia ține la TINEri”, dedicat tinerilor regizori în principal, dar și actorilor și scenografilor tineri. Cele șapte ediții au lansat tineri regizori, astăzi personalități active în viața teatrală precum Alexandru Măzgăreanu, Vlad Cristache, Eugen Gyemant, Vladimir Anton, Sânziana Stoicescu, Marcel Țop sau Radu Iacoban, alături de scenografi ca Vladimir Turturică ori actori precum Maria Dinulescu, Ilinca Manolache, Andreea Samson, Irina Velcescu, Ioana Anastasia Anton, Cătălin Babliuc, Bogdan Cotleț, George Albert Costea, Dan Rădulescu.
        

Tânăra regizoare Ioana Petre este câștigătoarea ediției a VII-a din 2016 cu proiectul “Reguli de viață” de Sam Holcroft. A prezentat conceptul regizoral al acestei piese care lansa dramaturgul, în 2014 la Teatrul Național din Londra. Sam Holcroft exersase înainte, scrierea unor piese de teatru când studia la Edinburgh, dar “Reguli de viață” îi aduc consacrarea. Subiectul este cu pricepere dezvoltat și prezintă întâlnirea anuală tradițională de Crăciun a membrilor unei familii mic burgheze, analizată de dramaturg precum un psiholog prin personajele complex construite. Sărbătoarea se transformă într-un adevărat “balamuc”, cum sugerează de fapt și jocul de cărți tradițional al membrilor familiei propus spre finalul piesei pentru a atenționa asupra temei familiei dezmembrate prin falsa înțelegere a “regulilor de viață”. Replica tradusă de Călina Coliban este vie, bogată în sensuri și servește o explozivă satiră.
         Regizoarea Ioana Petre dă viață teatrală credibil textului, reușind un spectacol remarcabil. Dovedește o solidă pregătire profesională, câștigată și prin activitatea ca regizor asistent pentru spectacole importante de la Opera din București și prin același rol deținut în unele spectacole ale lui Andrei Șerban la Teatrul “Bulandra”. Ioana Petre consideră că o viziune regizorală devine convingătoare, în primul rând prin actori și alege exemplar distribuția pentru acest spectacol – Manuela Ciucur pentru mama Edith, Ionuț Grama și Cătălin Babliuc pentru Matthew și Adam, fii lui Edith, Smaranda Caragea pentru Carrie, iubita lui Matthew, Andreea Vasile pentru Sheena, soția lui Adam, Gheorghe Dănilă pentru Francis, tatăl și Elina Grama pentru Emma, copilul cuplului Sheena și Adam. Fiecare personaj are probleme personale tăinuite, dezvăluite pe parcursul acțiunii. Regizoarea urmărește atent conflictele, le speculează în termeni teatrali realist, fără artificii și impune dibaci creșterea tensiunii lor, treaptă cu treaptă, de la o scenă la alta. Folosește ostentativ două ecrane de proiecție pe care mereu sunt rezumate în puține cuvinte, precizări privind starea interioară a personajelor centrale pentru a sublinia cum minciuna macină relațiile acestei familii. Proiecțiile avertizează de “balamucul” relațiilor din familia pe care mama o vrea tradițională, ea fiind o persoană excesivă, nevrotică și superficială. Satira sporește de la un moment la altul și prin contribuția mișcării scenice datorate lui Paul Cimpoieru. Publicul este considerat partener direct al acțiunii, integrat prin mișcare în casa lui Edith. Scenografia lui Vladimir Turturică susține pe deplin viziunea regizorală. Sufrageria familiei este locul acțiunii, iar prin lateralele sălii personajele vor înconjura mereu publicul în mersul lor spre celelalte camere ale locuinței. Decorul este migălos realizat de Vladimir Turturică pentru a sugera casa unei familii mic burgheze și a da atmosferă fiecărui moment. Scenograful urmărește și prin costume, să evidențieze caracterul și stilul de viață al fiecărui personaj.
          Regizoarea Ioana Petre oferă un spectacol de comedie în care însă, comicul se transformă în dramatic prin descoperirea nefericirii personale ascunse de fiecare membru al familiei. Manipulează prin actori teatral povestea, pe muchie de cuțit între comic și dramatic. Regizoarea demonstrează astfel, că întodeauna comicul ascunde un substrat dramatic.
       
  Manuela Ciucur prezintă excelent în complexitatea sa personajul Edith, o mamă autoritară care acționează mereu, în numele unor regului de viață considerate tradiționale. Dependentă absurd de medicamente, inconștientă de problemele celor din jur, energic vrea să dicteze o atmosferă de veselie pentru sărbătoarea de Crăciun și devine ridicolă. (Manuela Ciucur prin acest rol care aparent nu pare specific personalității sale, reușește să dezvăluie laturi noi ale talentului său.) Edith este superficială în relațiile cu fii săi, cu toți cei din preajmă. Matthew ajuns avocat, dar care se visa artist, se dovedește un parvenit în profesie și fals în relația cu “artista” Carrie. Fiecare afirmație a sa este de fapt, o minciună. Ionuț Grama construiește excepțional portretul lui Matthew cel cu multe fețe, unele dramatice, ascunse, cum ar fi sentimentul de iubire față de cumnata, Sheena, altele comice prin falsa docilitate în relații. În Carrie cea cu un temperament exploziv, cu manifestări isterice, Smaranda Caragea susține cu forță expresivă partitura; uneori plasează accente exagerate, păstrează însă, esența personajului și speculează nuanțat dorința acerbă a lui Carrie de a deveni soția legitimă a lui Matthew.

Celălalt cuplu trăiește o situație dramatică prin Sheena care are drept pretext în manifestările sale, o posibilă boală a fiicei, Emma. Soluțiile naturiste pentru tratament practicate de Sheena și tristețea care o are, maschează și sentimentul iubirii imposibile față de fratele soțului. O persoană rigidă purtând ochelari, rece în relații este Sheena în interpretarea admirabilă a tinerei actrițe Andreea Vasile. Pe parcursul conflictelor, Sheena caută sprijin în alcool, iar actrița cu nuanță puncteazâ efectul băuturii, subtil demonstrând nefericirea personală a acestei femei. În caracterizarea lui Adam, Cătălin Babliuc remarcabil sugerează amărăciunea interioară a personajului, datorată atât relației de cuplu, cât și carierei. Maschează ironic drama personală prin imitarea unor voci evocate în diverse situații și punctează ridicolul relațiilor din această familie dezmembrată. Lui Gheorghe Dănilă îi revine rolul dificil al  tatălui imobilizat într-un scaun cu rotile în urma unui atac cerebral, pe care îl definește cu măsură și atenție pentru a îi arăta profilul cândva autoritar. Trebuie subliniat că în o serie de scene ale cuplurilor, actorii reușesc momente impresionante și prin interpretarea lor se dezvăluie gravitatea situației așa zisei familii tradiționale. Regulile de viață despre care se tot discută că trebuie respectate se demonstrează a fi false prin relațiile dintre personaje susținute în amănuntul expresiei de fiecare interpret.

         “Reguli de viață” este un spectacol deosebit, o satiră cu mult tâlc despre unde poate ajunge o familie cu pretenții tradiționale prin minciună. Meritele reprezentației sunt ale unei echipe admirabile, în mare majoritate alcătuită din tineri creatori de excepție.

marți, 4 aprilie 2017

“O POVESTE A PORCULUI” – TEATRUL “ION CREANGĂ” (gazdă TEATRUL EXCELSIOR)

AMUZANT DIALOG CU MICUȚII SPECTATORI
         De peste cinci ani, Teatrul “Ion Creangă” din Piața Amzei nu mai are sediu pentru că se tot consolidează și modernizează clădirea. Primarii trăncănesc și fac promisiuni deșarte, ca la noi. Primărița Capitalei declară că este foarte preocupată de cultură și înființează Teatrul Principal la sala Dalles cu un repertoriu de … “ținută culturală” – “Mă mut la mama!’, “Mă mut la … tata”, “Mă mut sau nu mă mut? Aceasta e întrebarea” sunt titlurile de “valoare” la acest teatru de șușe! În acest timp, Teatrul “Ion Creangă” nu are în continuare sediu, dar colectivul lucrează cu dăruire premiere atractive.

        Teatrul Excelsior a găzduit recent premiera “O poveste a porcului” după povestea lui Ion Creangă, o adaptare amuzantă într-o formulă modernă. Regizorul Mircea Cornișteanu a alcătuit un scenariu în care acțiunea petrecută într-o lume de basm este comentată de un povestitor cu micuții spectatori. Regizorul manevrează inspirat teatral povestea prin îmbinarea realității cu magia fantasticului.
Decorul încântător creat de Puiu Antemir ilustrează ca într-o carte de povești întâmplările cu ajutorul proiecțiilor HD prin care sunt indicate diversele locuri ale acțiunii cu ajutorul lui Andrei Răuț (video design). Imaginea vie a reprezentației se completează prin costumele de basm spectaculos imaginate de Anca Lazăr. Spectacolul, fermecător vizual, se animă printr-o distribuție reușit aleasă de regizorul Mircea Cornișteanu.
         Povestitorul stârnește mereu micuții spectatori pentru a comenta acțiunea, iar interpretul acestui rol dificil, Ion Ionuț Ciocia susține senzațional dialogul cu aceștia. Actor cunoscut și din serialul irezistibil și plin de tâlcuri “Las Fierbinți”, cu mult firesc tratează dialogul cu fiecare micuț și povestește palpitant fantastica transformare a porcului în Făt Frumos. Este ca un părinte plin de îngăduință care adresează cu umor întrebări sau relatează povestea.
         Acțiunea are foarte multe personaje, creionate din replici puține pe care actorii le prezintă excelent. Întâlnirile cu Alexandrina Halic în rolul Babei, cu Cristian Boeriu în cel al Moșului, cu Mihai Verbițchi în Împăratul surd la sfaturi, cu Sibylla Oarcea în Vrăjitoarea sau cu Cornelia Pavlovici în Sfânta Miercuri și Duminică, sunt încântătoare. Tinerilor actori Alma Bolangiu și Alexandru Ștefănescu le revin personajele cheie – fata Împăratului și porcul care devine magic Făt Frumos, iar interpreții dezvoltă cu haz și sensibilitate istoria lor fantastică. Distribuția se completează cu Sebastian Petrovici (Un pinguin), Camelia Andriță (Slujnica), Cezar Vlad Popescu (Un străjer, credinciosul Împăratului) care sunt ireproșabili în scurtele lor apariții. Distribuția este alcătuită din actori înzestrați, capabili să dea viață unor personaje de basm, dar din păcate, ei nu beneficiază de un spațiu de joc unde să își evidențieze permanent talentul.

         “O poveste a porcului” este un reușit spectacol modern ca formulă, necesar pentru a atrage la teatru, Marele Public de mâine.