Spectator

miercuri, 2 decembrie 2020

FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU (FNT) / Ediția a 30-a

 REMEMORAREA UNOR VALORI DIN CEI 30 DE ANI DE FNT


FNT 30 / FNT ALTFEL” a fost motto-ul acestei ediții aniversare a Festivalului devenit tradițional care de 30 de ani a reunit toamna, în Capitală, spectacolele deosebite din fiecare stagiune teatrală anuală, selectate de directorul artistic, firește mai mult sau mai puțin subiectiv. Este proiectul inițiat de UNITER (Uniunea Teatrală din România), dezvoltat cu mari eforturi financiare, consolidat de la o ediție la alta prin o serie de manifestări colaterale și prin invitarea unor spectacole remarcabile din alte țări. Pentru cele zece zile de Festival care reuneau numeroase spectacole, biletele pentru participarea la acest eveniment cultural erau vândute rapid. Actuala ediție s-a petrecut însă ... ONLINE, timp de opt zile (22 – 29 noiembrie) din cauza virusului covid care a declanșat o pandemie pe tot globul, ce poate fi considerată un al treilea război mondial, de alt tipar, cel biologic.



În ciuda condițiilor impuse de blestemata pandemie, UNITER nu a abandonat proiectul său și Festivalul a luat o altă turnură, oferind gratuit publicului, pe www.festival.ro o ediție aniversară axată pe evocare a unor spectacole remarcate în ultimele trei decenii de selecționeri. Ludmila Pantlanjoglu, Maria Zărnescu și Călin Ciobotari, și-au asumat acum, direcția artistică a unui ALTFEL de Festival și în colaborare cu George Banu, au prezentat iubitorilor de teatru pe online un program nou, variat, având la bază o arhivă vizuală pentru evocarea unor evenimente teatrale din perioada 1990 – 2020.

Tehnica se știe că a evoluat spectaculos în 30 de ani, în etape și evident că arhiva isoriei artei teatrale s-a adaptat cu mare dificultate noilor propuneri de arhivare a spectacolelor eveniment. Unele spectacole memorabile, capodopere în pagini estetice incontestabile, se pare că nu au beneficiat de imortalizarea pe peliculă, iar altele au fost filmate amatoristic chiar în ultimii ani. Selecția valorilor din cele 30 de ediții ale Festivalului a devenit destul de greu de efectuat prin absența materialului documentar. Rigorile calității estetice recunoscute în spectacole de valoare s-au înecat în cerințele tehnicii moderne aplicate cu dificultate pentru o arhivare de calitate. Televiziunea publică a mai oferit și ea actualei ediții, câteva documente din arhiva sa răvășită de timp.

Teatrul s-a confruntat de-a lungul secolelor, cu două războaie mondiale, cu pandemii de ciumă, gripă spaniolă sau decrete de cenzură guvernamentală, dar le-a înfrânt. FNT pe online rămâne o nouă dovadă că teatrul nu moare.

Acest ALTFEL de FNT merită stimă pentru efortul depus de UNITER și cei trei care au coordonat conceptul online – Ludmila Pantlanjoglu, Maria Zărnescu și Călin Ciobotari, axat însă, pe mai multe segmente discutabile. Absența documentelor vizuale, dar și subiectivismul cunoscut al selecționerilor de-a lungul timpului, și-au spus cuvântul adeseori, dar importantă rămâne buna intenție de a continua tradiția acestui eveniment cultural pe timp de pandemie. Oferim pe scurt câteva observații privind segmentele programului aniversar, dar nu vom cita spectacolele inserate pentru că sunt pe site web al Festivalului.

 Prezentăm scurte observații despre mult prea numeroasele segmente ale Festivalului.

FNeuitareT

Rămâne cel mai important segment din program în care s-au prezentat doar zece spectacole remarcabile (!!!), unele chiar memorabile, dar absența documentării, nu a permis difuzarea online și a o serie de alte spectacole de referință pentru inovația teatrală. Exemple sunt multe. De pildă - ”O trilogie antică” în regia lui Andrei Șerban care în 1990 când a debutat și Festivalul, avea premiera, fiind spectacolul capodoperă recunoscut internațional sau ”Faust” în regia lui Silviu Purcărete, se pare că nu au fost filmate, beneficiind doar de amărâte filmulețe documentare ori ”Oblomov” în regia lui Alexandru Tocilescu și încă câteva în alte regii de prestigiu, nu au putut fi evocate vizual. Aceste spectacole absente au inspirat în timp, mulți regizori căutători de formule noi pentru expresia teatrală. Era de așteptat ca acest segment din program să beneficieze online și de o prefață din partea realizatorilor ediției aniversare pentru a puncta treaptă cu treaptă, an cu an, importanța calității și a spectacolelor absente din program din diverse motive, unele fiind prost filmate sau uitate prin arhive de teatre. 

FNeliniștiT

A cuprins numai șase spectacole, repet titlurile le aflați pe www.festival.roSegmentul a fost neconvingător, chiar dacă cuprindea spectacole deosebite, unele lansând și personalități creatoare independente. Poate era necesar și un compartiment special dedicat teatrului independent, prefațat de coordoonatorii acestei ediții aniversare. 

Arta Actorului Mare

Este un alt segment improvizt total fără rost de noua direcție artistică. În toate spectacolele difuzate online sunt ACTORI MARI, nu numai în cele 15 integrate segmentului. Intenția respectivului segment ar fi fost să atenționeze și asupra unor actori remarcați în spectacole recital sau independente, dar selecția a servit superficial titlul ales, fiind oferite online de-a valma, nu numai recitaluri, ci și reprezentații cu distribuții mai ample ori comentarii ale autorului unui text. 

Premieră în FNT

Prin ”Caligula”, actuala producție a televiziunii publice, spectacol demn de toată stima, se încerca suplinirea absenței premierelor din teatre în anul pandemiei. A fost totuși, o premeră de excepție în vară, la Naționalul bucureștean, în direct cu public în sală - ”Jurnal de România. 1989”!!! Această premieră își merita pe deplin un loc de frunte în program.

Spectacolul ascuns

Segmentul a reunit documentare despre mari creatori aflați la repetiții cu spectacolul memorabil realizat de fiecare, dar care nu a fost arhivat, alături de referințe la cartea Ludmilei Pantlanjoglu - ”Regele scamator”, etc. ”Drumul Trilogiei”, ”Faust drumul clipei” ori ”Visul – portret Liviu Ciulei” erau documentare încropite, realizatorii fiind amatori în a surprinde spiritul creator al regizorului. Ar fi fost strict necesară difuzarea lor cu o prefață scurtă din partea direcției artistice a festivalului privind ACTORII din distribuțiile spectacolelor – mari actori sau tineri la început de carieră atunci, deveniți apoi mari actori.

Spectacole invitate 

Au fost doar două, firește din lipsa fondurilor pentru drepturile de autor necesare de a prezenta online și celelalte spectacole invitate de peste hotare de-a lungul edițiilor, confirmate internațional, drept adevărate creații memorabile, pilde de teatru novator. Pentru acest segment era necesară din nou, intervenția direcției artistice de amintire a lor, decât ”vorbe, vorbe, vorbe ” manifestate ulterior. 

Vorbe, vorbe, vorbe” 

Au fost șase discuții purtate de George Banu de la Paris cu creatori de la noi de valoare și trei moderate de Călin Ciobotari. Ediția s-a deschis cu alte ”vorbe, vorbe” invitați fiind directorii artistici ai celor 30 de ediții, moderată fără o țintă precisă de Călin Ciobotari alături de Maria Zărnescu. Tema ”vorbelor” era condusă total confuz prin declarațiile onlie ale foștilor directori de festival care mai mult vorbeau despre contribuția lor în organizarea edițiilor anterioare ca selecționeri și mult mai puțin a valorilor alese de dânșii, totul într-un amalgam de vorbe, multe orgolioase. Marina Constantinescu, director artistic la mai multe ediții reușite, a fost singura personalitate care a punctat cu precizie rostul acestui eveniment teatral anual. 

Esteticile pandemiei” (!!!), ”FNT on air””Emil Boroghină în recital” (!!!), ”Spectacole premiate internațional””Vorbe de cultură la radio” - au fost alte segmente din proiectul oferit la ediția aniversară. Unele își aveau perfect menirea în condițiile dictate de pandemie - cele dedicate televiziunii și radioului, altele erau fără rost, precum recitalurile lui Emil Boroghină ori ”Esteticile pandemiei” din care se detașa doar prezența expoziției virtuale de fotografie de teatru, autor Florin Ghioca. 

Conceptul ediției aniversare a avut merite deosebite, dar și multe stângăci.

TEATRUL ONLINE E FANTOMA TEATRULUI” afirma fără nici o legătură cu Festivalul, o stimată actriță Ana Ioana Macaria, interpretă și în spectacole online curente ale teatrului în pandemie. Are perfectă dreptate. De la antici și până astăzi, teatrul a trăit prin EMOȚII transmise în fața publicului, având o relație directă cu el, prin râsul și plânsul provocate de artiști și povestea relatată de ei credibil în fața sa. Teatrul online nu o poate face. Se spune că pandemia va schimba lumea și vom fi ALTFEL, e posibil ca în secolele următoatre tehnica să anuleze sentimentul emoției și să devenim roboți existențiali, dar nu cred în acest viitor. De multe scecole însă, teatrul trăiește prin emoții provocate de creatori publicului venit în arene cândva și apoi în săli de spectacol.

Teatrul online are o altfel de categorie de spectatori. Este o categorie specială alcătuită din cei dependenți de calculator și internet, folosite profesional astăzi și pentru existență. Nu mai discutăm că în prezent, cu învățământul online, constatăm că mii de elevi și părinții lor nu au calculatoare, leptopuri și normal acces la internet , deci nu pot urmări teatru online. Spectatorii online trebuie să fie mari iubitori de teatru care ignoră oferta zecilor de canale tv cu filme, seriale sau emisiuni de divertisment, plus invazia ”influencerilor”, o categorie așa zis profesională subculturală cu reclame ieftine și imagini privind viața lor personală. Publicul dotat cu tehnica actuală, ca și cel lipsit de ea, vine la teatru și umple până la refuz sălile de spectacol pentru actorii cărora le răsplătesc efortul cu aplauze în picioare, cât și pentru atractivitatea ofertei piesei interpretate. Privind acasă online un spectacol concentrarea nu mai funcționează pentru spectator, intervin o sumedenie de senzații din preajmă, zgomote, apeluri ale celor din jur, etc. Nu mai discutăm că discuțiile online despre teatru nu pot captiva decât pe cei din breaslă. Teatrul online rămâne o sărmană fantomă inițiată de pandemie în numele amintirii că teatru mai există, chiar dacă sunt în șomaj mulți din creatorii săi.

Teatrul va exista după pandemie și online va deveni o fantomă. FNT aniversar a 30 de ani de existență, cu toate ”vorbele” sale mult prea multe, rămâne un eveniment cultural, un argument că avem nevoie de teatru adevărat pe scândura scenei cu publicul în fața sa. Vorbele ne sufocă mai ales acum când suntem într-o strâmbă campanie electorală! Rămâne de văzut cum guvernanții mai vor a sprijini cultura și teatrul în viitor, că până acum nu au dat semnale. Trist moment trăim.


P.S. În aceiași perioadă cu ediția aniversară a FNT, dar între 19 – 29 noiembrie, Teatrul Maghiar de Stat Cluj a organizat online cea de a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru INTERFERENȚE. Păcat pentru suprapunerea datelor de organizare a transmisiilor online, dar inițiativa merită apreciată, ca și cea a celei de a 30-a ediție a FNT, pentru a demonstra, că ... TEATRUL SUPRAVIEȚUIEȘTE, e un luptător pentru ”sănătatea” culturii în plin război pandemic. 

duminică, 4 octombrie 2020

 GALA PREMIILOR UNITER / Ediția a XXVIII-a – Teatrul de vară din CRAIOVA

EFORT DEMN DE TOATĂ STIMA!

A devenit tradițional acest proiect inițiat în urmă cu 28 de ani de Uniunea Teatrală din România (UNITER). În plină pandemie, cu respect pentru breaslă, UNITER a reușit să organizeze și în acest an măcinat de criza blestematului virus covid, acordarea de premii pentru slujitorii teatrului. Efortul a fost considerabil pentru a reuni la Craiova, peste 250 de nume active din mișcarea teatrală, la Teatrul de vară din minunatul parc ”Nicolae Romanescu”. Toată prețuirea pentru gazdă, Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova care a contribuit la punerea în practică a Galei și împlinește 170 de ani de la înființare, cum și pentru UNITER aflat la 30 de ani de activitate dedicată breslei prin numeroase proiecte. Organizarea a fost ireproșabilă, derulată cu mare atenție pentru a respecta toate regulile în fața pandemiei și a proteja participanții, chiar și de frigul toamnei din noaptea desfășurării acestui eveniment teatral major.

Rostul acestei Gale ”este de a ține fruntea sus, oricând, în orice condiții și de a menține Teatrul viu și neatins, cât și misterul mereu provocator al artei noastre” ... ”cu masca pe figură, ca în Commedia dell arte, ne-am ascuns de public, în așteptarea unor vremuri mai bune”, preciza amfitrionul manifestării, Ion Caramitru, președintele UNITER. Televiziunea publică preocupată în acea zi de campania electorală, a plasat transmiterea în direct a Galei la ora 22.30 până după miezul nopții, considerând că un act cultural nu are importanță, în fața trăncănelilor electorale! Cultura, în domeniul căreia teatrul deține un rol important, a devenit o Cenușăreasă pentru autoritățile publice, fiind împiedicată mereu să își găsească ”pantoful de aur” meritat.

Spectacolul Galei, urmărit în rândul publicului de la Teatrul de vară, era regizat cu inspirație de Bobi Pricop în funcție de momentul pandemiei, cu proiecții drept argument în acordarea premiilor. A fost o altfel de Gală, cu participanți de marcă din întreaga țară, bucuroși că s-au întâlnit, cu masca pe față, dar în ținute elegante, ca la premiile internaționale de film.

Nu vom nominaliza premianții că se știu bine acum, dar ... vom aduce din nou în discuție acordarea de mult prea numeroase premii de către juriu și apoi, de către cei 11 membri ai Senatului UNITER. Actuala ediție a marcat 11 premii din partea juriului, alte 11 (!) din partea Senatului, plus trei – pentru Cea mai bună piesă a anului, program anual UNITER, desfășurat sub egida Casei Regale a României, alt premiu dat de British Council și premiul special al președintelui UNITER. Este totuși, o Gală anuală dedicată VALORILOR remarcate în anul teatral anterior 2019, cu premii indicate de juriul de selecție și definitivate de juriul final, ales tot de Senat, cu componențe diferite, discutabile, e drept. Dar dacă la fiecare ediție intervin și premiile Senatului (din care am făcut parte cândva, e drept), importanța valorilor dintr-un an teatral se diminuează . Este mai mult decât firesc, să fie confirmate în Gala anuală, ”Cel mai bun spectacol”, ”Cel mai bun regizor”, ”Cel mai bun actor și actriță în rol principal”, ”Cel mai bun actor și actriță în rol secundar”, ”Debut” ca interpret , dar și ca regizor, ”Cea mai bună scenografie”, de către juriu Acestor premii pentru mișcarea teatrală pe scândura scenei, mai sunt atribuite însă, și premiile pentru ”Cel mai bun spectacol de teatru tv și de teatru radiofonic”, plus ”Cel pentru critică de teatru”. Termenul de ”critică teatrală” a dispărut însă, din mass media. În presa de print amărâtă, apar rar comentarii despre un spectacol, televiziunile nu acordă atenția cuvenită realizărilor din cultură și teatru, revistele de specialitate teatrală au tiraje minuscule și se editează din când, în când. ”Critica teatrală” nu mai funcționează concret pentru a se acorda un premiu celui care o practică. Acest segment poate distinge o personalitate prin Asociația Criticilor de Teatru – AICT, pentru cărțile editate despre teatru, dar nu un premiu al juriului într-o Gală axată pe valorile creative dintr-un an teatral. 

De asemenea, TEATRULUI INDEPENDENT, activ astăzi cu dificultăți mari, regulamentul Galei trebuie să îi acorde o atenție deosebită, dar din păcate nu o face, chiar dacă e foarte greu să urmărești toate spectacolele teatrului independent. 

Premiile Senatului, standard mereu - ”pentru întreaga activitate”, ”de excelență” și ”speciale”, se pot reduce drastic, doar la cele speciale pentru evidențierea în principal a unei personalități active de o viață în fața publicului și a celei din spatele cortinei, din echipa tehnică de imagine generală care contribuie sub diverse forme – lumini, proiecții, machiajul personajului, ilustrație muzicală -, la reușita unui spectacol. 

Nu voi întreprinde o comentare a premiilor din acest an, dar nu mă pot abține la două observații. Prima - ”Familia Adams” de la Teatrul Excelsior, nu cucerește premiul meritat drept cel mai bun spectacol musical. Nu funcționează rațional în acordarea premiilor, deosebirea dintre un musical și un spectacol de teatru dramatic obișnuit sau o șușă muzicală. A doua observație – premiul pentru cea mai bună regie poartă de la această ediție, numele marelui regizor LUCIAN PINTILIE. Atenție mare când se acordă, ștacheta desemnării fiind ridicată sub numele unei personalități de valoare internațională, iar în prezent, la noi, se face simțită o criză în domeniul regiei, de personalități prin cea ce intreprind într-un spectacol. Într-o astfel de Gală dedicată VALORILOR dintr-un an al activității teatrale, se pot da și premii ex aeqvo sau ... de loc pentru unele compartimente. Regulamentul de premiere al Galei trebuie revizuit, și printre altele, TEATRUL INDEPENDENT să primească atenția cuvenită. 

GALA PREMIILOR UNITER rămâne singura inițiativă de remarcare de la noi a VALORILOR din mișcarea teatrală curentă, iar premiile ar trebui să fie carte de vizită pentru cei care le-au obținut, specificată în orice spectacol viitor în care activează, cum pe timpuri de tristă amintire era ” emerit” sau altă distincție. Acordarea de mult prea numeroase premii, în special din partea Senatului UNITER, la ficare ediție, diminuează sensul cuvântului VALOARE. 

Cea de a XXVIII-a ediție a celui mai important eveniment dintr-un an al viații teatrale, a fost o ALTFEL DE GALĂ REUȘITĂ ca organizare, în pandemia gravă pe care o trăiește întreaga lume. S-a demonstrat din nou, că teatrul rămâne întodeauna viu, indiferent de epocă și ”războaiele mondiale” cu arme, acum fiind cel cu ”arme biologice”. Evident, viitorul lumii, ca și al teatrului va purta pecetea acestei pandemii. 

Cred că valorile creative vor reuși să țină vie flacăra teatrului! Următoarea ediție a Galei din 2021 desigur, se va confrunta cu efectele pandemiei din acest an care au oprit activitatea curentă a teatrului, nu numai prin restricții privind publicul, dar și prin cele financiare necesare pentru conceperea de noi spectacole. Teatrul online care se încearcă a se practica, rupe interacțiunea emoțională cu publicul a unei reprezentații și nu cred că va avea un viitor strălucit. Cu riscuri majore astăzi, teatru trebuie să ridice cortina în sălile de spectacol pentru MARELE PUBLIC!

duminică, 20 septembrie 2020

 ”M de la Murphy” - ”9G” TEATRUL NAȚIONAL ”I.L.CARAGIALE” / Sala Atelier


DACĂ NU FUNCȚIONEAZĂ, E ÎN FIZICĂ”


Edward Murphy, inginer american de la sfârșitul secolului trecut, a făcut prima afirmație că ”Dacă ceva poate să meargă prost, atunci va merge prost”. Așa au apărut ”Legile lui Murphy”, cu maxime valabile perfect și în prezent. Altă maximă a fost, ”Dacă ceva nu funcționează, e în fizică”, iar în cazul acestui spectacol - ”concept, coregrafie și ilustrație muzicală Andrea Gavriliu” sunt valabile pe deplin, numai că ”fizică” trebuie înlocuit cu inspirație creatoare. 

Spectacolul este rezultatul proiectului ”9G” - ”Noua Generație” inițiat de Centrul de Cercetare și Creație Teatrală ”Ion Sava” din cadrul Naționalului bucureștean, cu un scop demn de toată lauda pentru sprijinirea și lansarea tinerilor creatori. Andrea Gavriliu este distinsă în 2014, la ediția Galei ”Hop” pentru spectacolul de la Secțiunea grup, ”Zic – Zac”, comentat și pe acest blog, iar în 2019 obține premiul special la Gala UNITER pentru coregrafia unor spectacole cu regizori dornici de noutate teatrală. Cei opt tineri interpreți din distribuție sunt activi și cunoscuți în domeniul dansului și coregrafiei. Proiectul ”9G” dovedește acum, că și-a schimbat demersul.


Dacă am posibilitatea de a greși, o voi face”, zicea Murphy și se pare că are dreptate și în cazul acestui spectacol. Andrea Gavriliu îl ia drept pretext pentru spectacol, iar ”conceptul” nu e un scenariu inspirat din ”Legile” lui Murphy, ci o intenție de inovație coregrafică în care cuvântul e trecut în plan secund, rostit uneori la microfon sau din off, exterior mișcării expresive scenic. Coregrafia încearcă sprijin în diverse obiecte de recuzită, de la un vas pe un piedestal, la o chiuvetă, de la cuțite, la pungi de plastic, până la un covoraș manipulat prin scenă, totul cu o legătură falsă în a comunica o idee inspirată să spunem de Murphy. Dansurile în grup ale echipei, excelent executate de interpreți, par desprinse dintr-un spectacol de ... estradă. Ilustrația muzicală cu multe motive orientale, din care mai lipsesc și manelele printre ele, alăturate unei trimiteri la Mozart, nu reușește să sugereze ”ironic” ca Murphy, ceva despre existența umană curentă. Cuvântul e anihilat de ”concept”, nu are nici un sprijin prin coregrafie. ”Este o juxtapunere de culturi” afirmă în foița program Andrea Gavriliu și își dorește prin coregrafie să îndrume opt corpuri ”care provin din limbaje de mișcare diferite, modele de stiluri variate de dans (și nu numai)”, dar cu ce intenție de transmitere a uni mesaj către public? Că am trăi într-un haos, la propriu și la figurat?! Haosul e însă, doar pe scenă și nu transmite alarmant esența gravității sale în existența curentă. Coregrafic se vrea un experiment, în care cuvântul e ignorat în susținere prin expresia corporală, gestică și mișcare ritmică dansată. Intenția de efecte coregrafice novatoare cuprinde jocul cu cuțite, cu pungi de plastic albe, cu o secvență de dans clasic ca punct de trecere la cel contemporan sau ”expresia” fundurilor goale ale băieților așezați cu spatele în fundal, cu pantalonii în vine, etc. ”Când oamenii sunt liberi să facă ce vor, de regulă se imită unul pe altul”, e o altă ”lege” cu rezultat în cazul de față. Coregrafia spectacolului nu e originală, intervin și multe ”inspirații” de stiluri desprinse din cele din lumea largă.

Se mai precizează în foița program că ”instrumentele esențiale de comunicare sunt corpurile și vocile performerilor – actori și dansatori. Corpul devine limbaj comic și exprimă cu dinamism și autoironie semnificații noi, pe care cuvintele nu le pot exprima”. Comunicarea nu se realizează însă, în ciuda faptului că sunt performeri cei opt interpreți. ”Cel care râde la urmă, probabil nu a înțeles gluma”, zice Murphy, iar la premieră doar câțiva spectatori mai încercau să râdă în unele puține secvențe, că ... nu înțelegeau absolut nimic! Nici nu aveau ce să înțeleagă pentru că spectacolul nu transmite ... nimic.                 



Cei opt performeri merită felicitați pentru efortul depus de a servi acest ”concept” și această ”coregrafie”. Cităm în ordine alfabetică numele lor Alexandru Chindriș – actor absolvent la Cluj, dansator în rândul soldaților din ”Pădurea spânzuraților”, spectacolul Naționalului bucureștean, regizat de Radu Afrin, coregrafia Andrea Gavriliu, Eva Danciu – actriță cu studii la Timișoara, interpretă de dans clasic și contemporan, activă la Centrul Național al Dansului din Capitală ( a susținut apreciabil singura secvență dedicată dansului clasic, într-un minirecital și prin expresie apreciabilă a chipului), Roxana Fânață - absolventă la Cluj, actriță la Satu Mare, obține Marele Premiu la ediția din 2019 a Galei ”Hop” ce avea drept temă ”DansActorul”, Mariana Gavriciuc – absolventă la UNATC, câștigătoare a premiului cel mare de coregrafie la Centru Național al Dansului, Pedro Aurelian Gâfei – absolvent UNATC, instructor de coregrafie, Flavia Giurgiu – absolventă la Cluj, preocupată activ de coregrafie, Ciprian Valea – absolvent la Cluj, remarcat la Gala ”Hop” din 2016, preocupat de dans, Tavi Voina – absolvent la Cluj, activ la Naționalul bucureștean, preocupat de dans. Toți sunt personalități cu o bogată activitate în domeniul dansului, nu sunt debutanți la început de drum în carieră.

Ori cine poate fi încadrat în diverse” mai zice Murphy, ca și acest spectacol venit pe scena Atelier a Teatrului Național, imedit după finalizare Galei ”Hop” în direcția artistică a maestrului Gigi Căciuleanu care de două ediții dezvoltă tema ”DansActorul”. Propunerea acestei teme actorilor urmărea cum cuvântul poate fi susținut metaforic prin expresie corporală – gestică, atitudine, mișcare și chiar dans. ”DansActorul” se poate aplica și dansatorilor de profesie, nu numai actorilor. De pildă, este lipsit de emoție un spectacol de balet cu ”Romeo și Julieta”, în care Julieta se remarcă prin performanțe tehnice în dans, dar nu ”trăiește” situațiile, expresia chipului, a mișcării este exterioară profilului personajului, din lipsa îndrumării coregrafului – regizor. Penntru ”M de la Murphy”, scopul realizatoarei acestui spectacol a fost numai ”inovația” coregrafică, mult discutabilă, nu cuvântul lui Murphy, luat drept un pretext derizoriu. ”M de la Murphy” se poate numi și ”M de la ... un minor” experiment.

Actul teatral trăiește de trei milenii prin emoția transmisă publicului – dramatică sau comică - și provocarea judecății de către fiecare spectator a substanței tematice a reprezentației. Inovațiile au apărut mereu, în curente diverse, multe au murit, au rămas dor cele apropiate de evoluția receptorului în civilizația culturală. ”M de la ...” Andrea Gavriliu e o joacă ambițioasă de-a dansul, dar supeficial concepută care nu transmite numic, decât că avem tineri ”performeri” tehnic. 

De ce un astfel de experiment cu nume consacrate, în programul ”9G” dedicat afirmării tinerelor talente? Rămâne o întrebare fără răspuns. 

miercuri, 16 septembrie 2020

 ”IONA” - spectacol invitat la Gala ”Hop” / Teatrul Dramaturgilor Români


VIRTUOZITATE!


Sub direcția artistică a maestrului Gigi Căciuleanu a avut loc Gala Tânărului Actor – ediția a XXIII-a, cu tema ”DansActorul” și participarea a 24 de concurenți. La finalul Galei în conformitate cu tema aleasă de directorul artistic, a fost invitat spectacolul „Iona” de la Teatrul Dramaturgilor Români, drept exemplu de cum poate servi teatral ”DansActorul” substanța piesei lui Marin Sorescu, o adevărată metaforă poetică. Cu o virtuozitate desăvârșită, actorul Teatrului Național ”I.L.Caragiale”, Lari Giorgescu a demonstrat cum mișcarea, expresia corporală pot ”vorbi” și acompania cuvântul – metaforă din monologul dramatic al marelui poet Marin Sorescu.

Iona” s-a lansat public în 1968, poetul s-a inspirat dintr-un mit biblic referitor la Om și credința în Dumnezeu, rezultatul fiind o parabolă alegorică cu povestea pescarului Iona înghițit de un monstru marin. Personajul trăiește zbaterile existențiale ale Omului cu Lumea măcinată de valurile unei mări cu ape furibunde. Fiecare situație și fiecare cuvânt poartă credibil ”veșmântul” metaforei și pe cel poetic.

Punerea în scenă a acestei scrieri ieșită din nota comună a dramaturgiei, este o piatră de încercare pentru regizor și actor. În cazul de față, Victor Ioan Frunză nu a apelat excesiv în coordonarea scenică la efecte teatrale de imagine, s-a axat cu atenție ca interpretul lui Iona să creeaze ilustrarea teatrală a cuvântului. A coordonat cu inteligență ansamblarea mișcării scenice în scopul evidențierii ritmate a situațiilor prin care trece personajul. Pentru acest spectacol regizorul Victor Ioan Frunză nu a mai colaborat ca deobicei cu scenografa Adriana Grand, având în vedere conceptul său ca monologul să se bazeze strict pe actor, iar decorul propus cu pricepere de Vladimir Turturică, se rezumă doar la un podium în fundal, din scânduri de lemn natur și un mare năvod „covor” care acoperă spațiul de joc. Frumusețea și bogăția textului primesc sprijin în efecte sonore și muzicale original compuse de Lucian Maxim care alături de Adrian Nour, sunt interpretate live. În unele momente tensionate, cei doi intervin ca personaje, ”pescari” din preajma lui Iona și completează remarcabil atmosfera reprezentației.


Punctul forte al spectacolului este însă, LARI GIORGESCU, realizează o adevărată creație prin transpunerea în fiecare situație prin care trece Iona. Actorul trăiește intens, cuvântul rostit cu mult sens, subliniind substratul metaforic prin expresia corporală, prin fiecare fibră a corpului aflat în continuuă mișcare. Corpul său ”vorbește” prin gestică și ținută, transmite emoție publicului. Iona, personajul în costumul de culoarea albă a inocenței (costume Corina Boboc) este un om simplu care se luptă disperat și ”filosofează”, sincer și deschis despre captivitatea surprinzătoare mereu într-o lume agitată. Limbajul verbal și limbajul corporal sunt armonios împletite de Lari Giorgescu și pun publicului în față ”oglinda” realității când Omul e mereu obligat să lupte pentru a ieși din capcanele lumii din preajmă. 

Iona” este un spectacol de excepție, creator de teatralitate novatoare printr-un actor special, deținător al artei ”traducerii” substratului cuvântului prin expresie corporală – gestică, mișcare, dans. Trebuie să vedeți acest spectacol cuceritor în care poezia nemuritorului Marin Sorescu ”vorbește” sufletului fiecărui spectator. 


P.S. Tema Galei - ”DansActorul”, propusă de maestrul Gigi Căciuleanu, primește o argumentare perfectă prin acest spectacol.

joi, 10 septembrie 2020

 GALA TÂNĂRULUI ACTOR - ”HOP” / Ediția a XXIII-a

PROBĂ DE FOC – CUVÂNTUL și EXPRESIA CORPORALĂ

Alături de Adrian Batista – regizor și producător tv, Ioana Bogățan – actriță, Silvia Ghiață – producător tv, Andrei și Andreea Grosu – regizori, am făcut parte din juriul final al celei de a XXIII-a ediție a Galei ”Hop”. Fiind membru al juriului, trebuie să renunț la comentarea personală pozitivă și uneori negativă a fiecărui tânăr actor concurent, așa cum am aplicat la toate edițiile precedente pentru că nu ar fi corect în această postură de jurat. 

CONCLUZII și OBSERVAȚII

Proiectul Galei a fost inițiat de UNITER în urmă cu 23 de ani pentru a sprijini tinerii absolvenți ai universităților de artă. (Uniunea Teatrală din România împlinește în acest an 30 de ani de activitate și îi dorim forță și succes în derularea proiectelor sale!) Gala a devenit o tradiție cu rezultate remarcabile. Aproximativ 50% din premianții edițiilor trecute sunt în prezent personalități de marcă în teatru, film sau producții tv. Regretatul regizor Cornel Todea a lansat proiectul și l-a denumit Gala ”HOP”, considerând că acest concurs este o treaptă, un ”hop” pe drumul afirmării tinerilor actori. Gala a rămas și singurul demers în oropsita noastră viață culturală care acordă atenția cuvenită tinerilor. Sub direcția sa, urmată de alte nume marcante – Micklos Bacs, Radu Afrim și în prezent, Gigi Căciuleanu, scopul Galei și acțiunile adiacente s-au amplificat. Prin tematica fiecărei ediții și workshop-uri, s-a urmărit și un sprijin acordat cizelării talentului concurențiilor, absolvenți ai mult prea numeroaselor universități de artă pe care le avem. 

Maestrul dansului, Gigi Căciuleanu, urmaș de vază al Marii Artiste Miriam Răducanu, a propus tema originală ”DansActorul”, dedicată expresiei corporale atât de necesare oricărui interpret din teatru, nu numai dansatorilor. În ediția anderioară, această temă a importanței expresiei corporale prin gestică, mișcare și ritm de dans, nu acorda însă, atenție sporită, rostului major al cuvântului în teatru. La actuala ediție, directorul artistic Gigi Căciuleanu a completat tema aleasă, oferind concurenților și 32 de texte, nu monologuri din piesele genialului Shakespeare pentru ”a rosti mișcarea și a dansa vorba”. Astfel, cuvântul a primit importanța cuvenită și fiecare recital de zece minute prezentat de concurent, obligatoriu trebuia să țină cont, 50% de cuvântul din textul ales și 50% de mișcare, expresie corporală sau chiar dans. Maestrul precizează ”cuvântul are tâlc, mișcarea are tâlc” și ar numi acest concurs – Gala ”Tâlc”. Cei 24 de concurenți, la Secțiunea Individuală și Secțiunea de grup au recepționat ”tâlcul” maestrului și rezultatele au fost foarte bune, bune, dar și uneori confuze.

În această blestemată pandemie, organizarea tradiționalei Gale părea imposibilă. Iată totuși, că UNITER, cu eforturi considerabile, a reușit să înfăptuiască și cea de a XXIII-a ediție, nu într-o locație la mare, ca deobicei, ci ... pe acoperișul Teatrului Național ”I.L.Caragiale” în sala în aer liber Amfiteatru, aplicând toate regulile impuse de pandemie. Cele 300 de locuri ale sălii, s-au restrâns la 60 pentru spectatori, concurenții au fost testați să nu poarte virusul, publicul a purtat mască și temperatura luată la intrarea în teatru, dezinfectantul fiind la dispoziția sa. Pandemia a restrâns și numărul de concurenți la acest eveniment de excepție. Anul trecut au fost 48 de tiner actori, acum numai 24, dintre care 16, la Secțiunea individual. Selecția a fost efectuată online din cei 75 de doritori să participe la concurs, de către un juriu compus din Ion Ardelean – actor și regizor, Maia Morgenstern – actriță, Alina Nelega – regizor și dramaturg, Leta Popescu – regizor, Marius Turdeanu – actor. Celor 60 de spectatori din sala Amfiteatru s-au alăturat și cei care au urmărit transmisia online, efectuată în fiecare zi a concursului și au acordat Premiul Publicului.

    * Concurenții au preferat din oferta celor 32 de texte din piesele lui Shakespeare doar patru, cinci, foarte puține, considerând a fi cele mai avantajoase personalității lor creatoare. Precizăm că interpretarea textului ales nu a presupus sugerarea unui personaj, ci ilustrarea cuvintelor bogate în sensuri prin „metafora” sugestivă a mișcării scenice. Au trebuit să ”trăiască” situații dictate de cuvânt, să le sporească ”tâlcul” prin expresie corporală, gest, mimică, mișcare, posibil dans și evident, comunicare emoțională către public.

* Lipsa pregătirii de către universitățiile de artă a dicției, frazării, impostației vocale, strict necesare actorului, s-a făcut simțită și acum, ca la toate edițiile Galei. Concurenții erau pe o scenă în aer liber și a determinat pe mulți să apeleze la lavaliere pentru rostirea cuvântului, dar în unele cazuri rostirea era defectuoasă sau lipsită de o gândire profundă pentru a scoate la iveală substratul frazei. Cum oferta textului nu preciza din ce piesă provine, interpretul trebuia să o descopere și să citească atent întreaga piesă pentru a ilustra inventiv substratul cuvintele rostite.

    * Rămâne însă, apreciabilă exploatarea textului de către concurenți prin mișcare – dans. Fiecare a căutat și a găsit numeroase soluții. ”DansActorul” subliniem că nu presupune ca interpretul să fie dotat cu posibilități de execuție tehnică precum un dansator. Fiecare a avut posibilitatea de a aplica expresiv plastica sa corporală prin atitudine, gest, mișcare ritmică, la cerințele cuvântului.

    Mișcarea își găsea sprijin în ilustrație muzicală sau efecte sonore, aplicate excesiv de către unii concurenți. Au fost folosite discutabil și motive folclorice autohtone din dorința inovației teatrale pentru un text ... de Shakespeare.

    * La Secțiunea individual și la această ediție, ca și la cele anterioare, s-a făcut simțit uneori ochiul din umbră a unui consultant și momentul părea regizat în ambiția de a servi ideea de noutate teatrală ... avangardistă. Efortul celor puțini care au vrut să servească exagerat aceast demers de modernitate, era în dauna cuvântului lui Shakespeare. E consacrat acceptul că bătrânul Will rămâne contemporanul fiecărei epoci istorice prin valoarea mesajelor sale mereu actuale. ”Modernismul” teatral nu trebuie însă, să le afecteze substratul.

    * Secțiunea grup cu patru minispectacole a fost mai presus decât prezențele din edițiile trecute și dificil de selectat acel grup pentru a fi distins cu Premiul ”Cornel Todea”.

    Unul dintre minispectacole demonstra că absolvenți din diferite universități de artă se pot reuni sub conducerea unui coleg. Este strict necesar ca tinerii să alcătuiască o echipă sub bagheta unui coleg și să propună proiecte în special teatrului independent, când universitățiile de artă produc sute de absolvenți anual, ca o ”fabrică de rulmenți”.

Prezentăm premianții merituoși ai acestei Gale, cu regretul că regulamentul nu permite acordare de premii es aequo.

Vom sublinia universitatea absolvită și profesorul celui premiat .


BIANCA TEMNEANU – Marele premiu ”Ștefan Iordache” al Galei, pentru rolurile din ”Pe lună” și ”Unu pe doi” de la Secțiunea grup. Absolventă - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

GEORGIANA VIȘAN – Premiul pentru cea mai bună actriță a prezentat ”Dialog cu D”, la Secțiunea individual. Absolventă – Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” (UNATC) din Bucureșt, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni.

IULIAN TRĂISTARU – Premiul pentru cel mai bun actor pentru ”Hotar”, Secțiunea individual. Absolvent - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

UNU PE DOI” Premiul ”Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori. Interprete – Bianca Temneanu și Anca Baciu, absolvente - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

DRAGOȘ IONIȚĂ – Premiul special al juriului ”Sică Alexandrescu” pentru ”Shakespeare & Gender”, Secțiunea individual. Absolvent - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

IULIA POPA – Premiul pentru prestanță, rostire scenică și expresie corporală, acordat de Dorina Lazăr, pentru ”Waves”, Secțiunea individual. Absolventă – Universitatea ”Lucian Blag din Sibiu, clasa prof.univ.dr. George Ivașcu.

ALEXANDRU IONESCU – Premiul ”1/10 pentru FILM la TIFF” pentru rolul din „Dictum Meum Pactum” de la Secțiunea grup. Absolvent – UNATC din București, clasa prof.univ.dr. Ștefan Velniciuc.

Premiile PUBLICULUI

ILEANA URSU pentru cea mai bună actriță - ”Eu sunt Iuda”, Secțiunea individual. Absolventă - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

DRAGOȘ IONIȚĂ pentru cel mai bun actor - ”Shakespeare & Gender”, Secțiunea individual. Absolvent - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

DICTUM MEUM PACTUM”, Secțiunea grup, coordonat de Teodora Velescu, cu Alexandre Ionescu - absolvent UNATC din București, clasa prof.univ.dr. Ștefan Velniciuc, Robert Iosif – absolvent Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Nnapoca, clasa lect.univ. Ionuț Caras și Alexandru Petcu – absolvent UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu.

ZIS ȘI FĂCUT!” a fost motto-ul acestei ediții, sensurile sale fiind îndeplinite pe deplin de concurenți și organizatorul Galei – UNITER. În condițiile dificile iscate de pandemie, UNITER nu a abandonat proiectul dedicat tinerilor actori. Cei 24 de concurenți au reușit performanța demonstrării calităților deținute. Ei sunt viitorul teatrului și dorim SUCCES acestor minunați tineri !


P.S. Actorul Teatrului Național ”I.L.Caragiale”, LARI GIORGESCU , prezentator al concurenților, a uimit publicul la finalul Galei, în spectacolul invitat de la Teatrul Dramaturgilor Români, ”Iona” de Marin Sorescu, regia Victor Ioan Frunză. A susținut senzațional cu talentul său de excepție, un recital în care se demonstra ce presupune tema Galei - ”DansActorul”. Vom comenta separat acest spectacol.

marți, 18 august 2020

”LAS FIERBINȚI” - ”TEATRU” DE CALITATE la ... Pro Tv

 ARTA ACTORULUI LA ... SUPERLATIV

Avem două Gale dedicate anual valorilor din teatru și filmul românesc, când se acordă numeroase premii și actorilor. Niciuna din edițiile acestor Gale nu a acordat atenția cuvenită realizatorilor serialului de excepție ”Las Fierbinți”, o satiră profund reală la adresa unui segment social, cel rural, cu trimiteri generale însă, la mentalități active în toate mediile mioritice. Nici teatrul pe scenă sau teatrul tv care obține fără mari merite un premiu anual, și nici producțiile cinematografice, nu abordează tema foarte actuală a acestui serial. Pro Tv prezintă din 1 martie 2012 ”Las Fierbinți” ajuns acum la cel de al 18-lea sezon pe majoritatea scenarilor scrise cu dibăcie de cel sau cei care pot fi considerați urmașii lui Caragiale. Interpretarea este a unei echipe (actori, scenografi, regizori, operatori, realizator ilustrație muzicală, montaj) de adevărați ARTIȘTI pentru care superlativele în aprecieri sunt prea puține.

Blestemata de pandemie coronavirus cu ”Situație de urgență” și ”Situație de alertă” a închis porțiile instituțiilor de spectacol – teatru, film, concerte, etc – și a oprit televiziunilor posibilitatea de a realiza proiecte noi. Cetățenii au nevoie acută de bună dispoziție în acestă perioadă de lungă pandemie în care depresia pune stăpânire asupra multora. Pro Tv difuzează, de luni până vineri, reluări din sezoanele trecute cu ”Las Fierbinți” și are același record de audiență ca și cel înregistrat de-a lungul anilor, rămâne cel mai lung serial produs la noi cu un succes memorabil la Marele Public. Pro Tv și FARME FILM au început lucru pentru un nou sezon, în condițiile de restricție dictate de coronavirus, demers ce poate bucura telespectatorii. 

Succesul imens al acestei satire are la bază ”creierul” scenariilor scrise cu măestrie, prin conflict și acțiune, raportate la realitatea curentă, cu personaje tipologic inspirate din actualitate, construite cu atenție să respecte profilul în evoluțiile din fiecare episod. MIMI BRĂNESCU, un dramaturg de marcă al prezentului, cu valoare confirmată și în teatru este autorul unor numeroase scenarii, urmat surprinzător de actorul - scenarist ADRIAN VĂNCICĂ, dar și de alți colegi, toți dovedind multă atenție în a respecta scopul tematic al satirei. Scenariile prind viață însă, prin ACTORII din rolurile principale prezenți în fiecare sezon cărora li se mai alătură din când în când și alți colegi apreciați din breaslă. În spatele interpreților, activează și o serie de profesioniști desăvârșiți. Cadrul de joc dintr-un sat, e ”mobilat” inspirat prin decorul creat de Sorin Boncea, iar costumele concepute în linie generală de stilista Monica Florescu, apoi de Adriana Văncică și alți colegi, subliniază amuzant caracterizarea în amănunt a fiecărei tipologii de personaj. Regizorul Dragoș Buliga conduce remarcabil derularea acțiunii în compania unei echipe tehnice de profesioniști. Actorilor li se oferă astfel, atmosfera perfectă pentru a evolua și de opt ani, nici unul nu a alunecat pe panta manierismului. Au realizat fiecare adevărate performanțe în personajele atribuite.

Toți cei din distribuție au un bogat palmares, fiind activi, fie în roluri jucate pe scena teatrelor sau din filme, fie în spectacole de divertisment tv ori pe mari scene, fie în concerte. Spicuim pe scurt din activitatea lor paralelă cu cea din serial pentru a atenționa asupra acestor talente desăvârșite.



ANCA DUMITRA interpretează fermecător pe Gianina, tânăra frumușică și prostuță din satul Fierbinți, dar este și actriță la Teatrul de Comedie. Aici poate fi aplaudată pentru rolul Hero din ”Mult zgomot pentru nimic” de Shakespeare, spectacol în regia lui Andrei Șerban. La Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiești se remarcă în personajul Abigail din ”Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, regizat de Vlad Cristache. (Spectacolele sunt comentate pe acest blog). A mai jucat și în ”Pescărușul” de Cehov, dar și în cinci filme. Privind-o în serial, Anca Dumitra poate fi considerată actriță de comedie, dar a interpretat meritoriu în teatru, în film, și roluri dramatice. Ceea ce uimește la Anca Dumitra este flexibilitatea talentului prin care poate întrupa impresionant roluri dramatice sau comice.

MIRELA OPRIȘOR definește la nuanță, cu fină ironie în raport cu situațiile în care e implicat personajul Aspirina, pe femeia provocatoare din sat. Actrița a jucat și joacă o sumedenie de roluri în teatru și film. Amintesc de pildă, Anna din ”Ivanov” de Cehov, spectacol în regia lui Andrei Șerban de la Teatrul ”Bulandra” (comentat pe acest blog), prezența sa în distribuțiile altor teatre - Teatrul de Comedie, Teatrul Național ”I.L.Caragiale” sau Teatrul Metropolis și în spectacole de teatru independent, în toate rolurile este întodeauna admirabilă. Cunoscută de unii doar ca Aspirina este de nerecunoscut în teatru unde demonstrează forță dramatică, sensibilitate. A mai jucat și în peste zece filme, iar pentru rolul din ”Marți, după Crăciun” a obținut premiul de interpretare la Gala ”Gopo”. Mirela Oprișor e stăpână pe zestrea unui talent complex, investit ireproșabil în teatru sau film. 

ECATERINA ȚUGULEA (LADIN) este Dalida, secretara primarului Vasile din Fierbinți, caracterizată cu multă abilitate comică în funcție de situații ca o femeie șireată care cunoaște matrapazlâcurile primarului, dar singurătatea de acasă o afectează adeseori. Are o carieră bogată în diverse roluri la Teatrul de Comedie, dar și într-un rol dramatic la Teatrul Evreiescc de Stat. A jucat și în filmul ”După dealuri” în regia lui Cristian Mungiu. Actrița născută peste Prut a reușit să își corecteze în vorbire accentul din Basarabia și să își impună talentul.

În alte personaje din planul doi se întâlnesc în serial trei actrițe aplaudate de publicul iubitor de teatru.

LILIANA MOCANU dirijează intervențiile savuroase ale soției lui Firicel, deține știința de a juca comedie trăind dramatic situațiile din ”Las Fierbinții”. Pare incredibil, dar Liliana Mocanu este actriță la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” unde cântă, dansează, interpretează scheciuri cu umor. A jucat în nouă filme printre care și un rol dramatic în ”După dealuri” în regia lui Cristian Mungiu. Actrița își fructifică talentul special, în toate interpretările atribuite din teatru și film.

LUMINIȚA BUCUR creionează cu umor pe soția lui Brânzoi, singurul bărbat harnic din sat. Actrița joacă mereu la Teatru Roșu independent, găzduit de Clubul The Hub, dar a fost prezentă și la Teatrul Metropolis, și-a impus astfel personalitatea și pe scenă.

MARILENA NICOLAU interpretează reușit pe soacra lui Celentano, nemulțumită mereu și revoltată pe ginerele bețiv. Actrița deține în palmares și o sumedenie de personaje creionate deosebit din repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat. 


GHEORGHE IFRIM în rolul central al temei satirice dezvoltate în serial, oferă prezentarea în multiple nuanțe comice a primarului satului, Vasile cel slugarnic față de partidul X care l-a ”promovat”, tipologie des întâlnită în realitatea noastră curentă. Actorul însă, a realizat la Teatrul ”Bulandra” peste zece roluri sub îndrumarea unor mari regizori – Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, Cătălina Buzoianu, Alexandru Darie, dar și în peste treizeci în film. În orice apariție în teatru sau film, cu greu îl recunoști pe Gheorghe Ifrim. Se transpune în personaj , fie el comic ori dramatic, cu firesc și trăire interioară, este o personalitate din plutonul valorilor artei actorului.

ADRIAN VĂNCICĂ, actor, dar și scenarist înzestrat cu arta scrisului, interpretează senzațional cu substraturi multiple pe bețivul ”filosof” al satului, Celentano. Actorul realizează o creație exemplară într-un rol de compoziție foarte dificil. Prin ținută, expresie, gestică, vorbire, e un adevărat bijutier care cizelează un filigran prin caracterizarea lui Celentano. Puțini știu că în 2002, Adrian Văncică exersa actoria în ... Coreea de Sud. Acasă au urmat interpretări în douăzeci de filme, dar și în spectacole de la Teatrul ”Nottara” care acum, neglijează acest mare talent. Actorul este unul din puținele cazuri în care talentul nativ explozibil, e dublat de o inteligență aparte, ce dă strălucire personajului interpretat.

TOMA CUZIN e în ”Las Fierbinți”, Firicel, prietenul de beție al lui Celentano, rol cu pricepere conceput în a defini admirabil tipologia săteanului sărac cu o familie numeroasă. O bogată activitate desfășoară actorul la Teatrul Mic prin aparițiile în zece spectacole din repertoriu, dar și în cinematografie unde publicul l-a întâlnit în peste treizeci de filme. Toma Cuzin deține harul adaptării la registrul comic sau dramatic, solicitat de parsonajele pe care le construiește credibil, prin amănunte de expresie.

MIHAI BOBONETE cucerește cu succes publicul în rolul lui Bobiță, cârciumarul șiret din sat, caracterizat meritoriu de interpret. Este un actor deosebit al genului comic, practicat alături de colegi din serial și în stand-up comedy pe scene mari care găzduiesc spectacole de divertisment, dar și în proiecte tv de divertisment. A jucat în nouă filme, unul în regie propie, dar se preocupă și de scrierea unor scenarii pentru serial, cu rezultate demne de apreciat. Mihai Bobonete are o personalitate artistică solid consolidată, complexă. 

CONSTANTIN DIȚĂ interpretează excelent pe tânărul prostovan al satului, Giani cel plin de ifose, amicul lui Bobiță. Actorul a încântat publicul prin o serie de roluri comice, dar și consistent dramatice, în peste douăzeci de filme. A jucat la Teatrul de Comedie și la Teatrul „Bulandra”, în spectacolul regizat de Alexandru Darie „Anatomie Titus Căderea Romei” de Heiner Muller. Este prezent și în emisiuni de divertisment tv și întodeauna aparițiile sale sunt savuroase. 

ION IONUȚ CIOCIA dă viață admirabi în serial, harnicului sătean Brânzoi cel naiv, singurul om cinstit din jurul primarului Vasile. Este actor la Teatrul ”Ion Creangă” unde l-am întâlnit într-un spectacol în care dialoga cuceritor și cu sensibilitate cu copiii spectatori. Ion Ionuț Ciocia a interpretat o sumedenie de roluri în diverse teatre - Naționalul din București, Teatrul Metropolis sau Teatrul Evreiesc de Stat, dar și în patru filme. Actorul are harul abordării unei largi game de partituri.

LEONID DONI este excelent în Robi, polițistul satului, supusul primarului Vasile, un zăpăcit fără prea multă minte. Este foarte activ și în teatru, prezent mereu în spectacolele Teatrului ”Elisabeta”. A jucat și în opt filme. Talentul său special, e fructificat mai ales în roluri de comedie pentru că provoacă umorul, jucând dramatic situațiile personajului.

MARIUS CHIVU care a fost Macbeth la Teatrul ”Bulandra”, redă acum cu umor, la nuanță, stările prin care trece Nicu Rață, taximetristul satului. Este un actor de frunte al Teatrului ”Bulandra”, unde înterpretează remarcabil personaje dramatice, în direcția de scenă a unor mari regizori. A jucat și în patru filme. Cu pricepere actorul știe să construiască în amănunt personajele prin trăirea credibilă a situațiilor dramatice, dar și a celor comice.

MIHAI RAIT DRAGOMIR este distribuit într-un rol foarte dificil din serial, Dorel, cel cu un handicap de inteligență, speculată de fratele său Bobiță. Actorul găsește soluții pentru a interpreta comic personajul. A jucat în trei filme și cu succes se impune în Trupa ImPro de improvizație, ce oferă reprezentații de divertisment. Dovedind un talent multiplu a ajuns până la finalul concursului ”Vocea României”, emisiune de mare interes de la Pro Tv. 

MIHAI MĂRGINEANU interpretează minunat pe Ardiles, cunoscut tuturor celor din Fierbinți pentru abilitatea de a fura de prin gospodăriile sătenilor. Nu este actor de profesie, ci un remarcabil compozitor și cântăreț de muzică folk și pop rock, fiind și cel care ilustrează muzical inspirat serialul. Mihai Mărgineanu este un artist de excepție.

Cei citați mai sus, sunt ARTIȘTI desăvârșiți care s-au unit ca într-o ”familie” pentru a da viață personajelor principale prezente mereu în mai toate episoadele din ”Las Fierbinți” și au încântat telespectatorii prin construcția unei satire de excepție despre lumea de astăzi cu metehnele sale curente.S-au alăturat acestei ”familii” în diverse episoade și alți artiști mai mult sau mai puțin consacrați. Regretata Stela Popescu în rolul directoarei școlii din sat a susținut la un moment dat un monolog impresionant referitor la situația dramatică a învățământului și a școlii. În alte episoade au realizat apariții deosebite Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele.

Răzvan Vasilescu , un alt actor de valoare al teatrului și filmului nostru, prezintă în profunzime, profilul unui prefect cu ocupația de bază ... corupția care intervine din când în când în acțiune și amplifică nota satirei la adresa realității noastre. 

Remarcabile sunt și intervențiile Danei Voicu în rolul unei gospodine din sat, cât și aparițiile Ilonei Brezoianu în personajul de la cabinetul medical. 

Firește, în primele sezoane se întâlnesc și episoade mai terne, pe o altă linie de tratare a subiectului – absurdă sau suprarealistă, datorită prestației unor scenariști de ocazie, fapt constatat în unele reluări din această vară. 

LAS FIERBINȚI” rămâne însă, una din puținele realizări de valoare din oferta programelor tv. prin tematica satirei abordate pe care nu o întâlnești în dramaturgia din teatru și nici chiar în scenariile de film de lung metraj. Punctul forte al succesului este în primul rând ”familia” de ACTORI EXCEPȚIONALI care susțin constant evoluția personajelor, tipologii specifice zilelor noastre.

joi, 30 iulie 2020

”JURNAL DE ROMÂNIA. 1989” TEATRUL NAȚIONAL ”I.L.CARAGIALE” / Sala AMFIEATRU

SPECTACOL DE EXCEPȚIE. POATE EMOȚIONA ȘI RĂSCOLI SUFLETUL

Teatrul Național ”I.L.Caragiale” reușește în plină criză a pandemiei, să ofere prima premieră cu public în sală. Dispune după consolidare și reconstrucție de sala Amfiteatru, în aer liber, pe acoperișul clădirii. Respectă indicațiile de restricție ale crizei, și din peste 300 de locuri ale sălii, pune la dispoziția publicului 60. Managementul teatrului se dovedește din nou, reușit, în vreme ce majoritatea instituțiilor teatrale se luptă cu disperare să prezinte spectacole din repertoriu, online sau în grădini de vară amărâte, cu scene ce nu se pot adapta la imaginea generală a reprezentațiilor de la sediu. Teatrul Odeon dispune de o sală unică în care plafonul e manevrabil și astfel sala e în aer liber, dar joacă spectacole din repertoriu la ... Herăstrău!

Tema scenariului dezvoltă provocator ideea că ”Tu faci istorie și atitudinea ta contează”, cum precizează Carmen Lidia Vidu în documentatul program de sală. Primele file biografice din istoria mult controversată a ”revoluției” din decembrie 1989, sunt ”scrise” în acest spectacol, de patru actori de excepție care povestesc cum au trăit și judecat personal evenimentele din 21 – 25 decembrie. Ion Caramitru, Oana Pellea, Florentina Țilea și Daniel Badale nu interpretează personaje, își dezvăluie public o parte din propria biografie. Dezvăluirile se petrec într-un spațiu ”mobilat” de proiecții vido, conceput remarcabil de regizoare. Proiecțiile devin punct forte al reprezentației. Sunt uneori însă, exagerate pentru că nu lasă vizual liberă și expresia emoției actorilor când evocă date din biografie. Proiecțiile beneficiază de imensul ecran-perete al spațiului de joc din sala situată pe acoperișul clădirii. Trecătorii prin Piața Universității recepționează aceste proiecții și sunt uimiți. Conținutul lor dictat de scenariu redă cunoscute imagini din acele zile dramatice, dar și din viața actorilor și sprijină consistent tema spectacolului. Cristian Baciu dirijează demersul multimedia, Ovidiu Zimcea îl punctează muzical reușit, iar Gabriela Schinderman îl completează spre final cu o bandă desenată pentru a spori efectul video.

Miezul spectacolului rămân actorii, dar și cei care li se alătură cu precizări prin scurte interviuri video. După 30 de ani de la acele zile care au schimbat fața României, actorii redau cu emoție în glas amintirile biografice. ”Fraților am învins!” rostea atunci, Ion Caramitru. Acum, actorul condamnă vehement comunismul și dezastrul social lăsat în urmă. Amintirile biografice marcate de originea sa ca aromân sunt dramatice. A refuzat să fie membru pcr, a participat activ, riscant la evenimentele din decembrie, a refuzat să fie în consiliul frontului salvării naționale alcătuit de Ion Iliescu și amintim noi, nu are prețiosul ”certificat de revoluționar” deținut de o sumedenie de politicieni actuali. Este un actor-cetățean care amintește cu emoție și modestie, momente din biografia sa. Oana Pellea are tristețea realității de astăzi și destăinuie momentul biografic de atunci, când a venit la televiziune – singurul post tv care funcționa, și a fost considerată de unii ... teroristă. Sinceritatea amintirilor sale e impresionantă. Florentina Țilea, copil fiind la Iași în ”epoca de aur comunistă”, e un caz special. Era aleasă să îi dea flori lui Ceaușescu și să-i recite versuri laudative când vizita capitala Moldovei. A trăit atunci, copil fiind, momentul de la Târgoviște din 25 decembrie cu tristețe, când dictatorul a fost împușcat. Își amintește astăzi, că niciodată acesta nu a privit-o în ochi și subliniază că mentalitatea din trecut a unora, mai poate fi prezentă la unii și astăzi. Un alt caz special este cel al lui Daniel Badale, soldat pe tabul pus în fața protestatarilor printre care se afla și Ion Caramitru. Era uimit și confuz de ce vedea în fața tabului, dar nu a reacționat violent. A început să judece apoi, să înțeleagă revolta concetățenilor. Mărturiile biografice ale acestor actori-cetățeni, diferite, dar sensibil evocate, sunt cu adevărat file din istoria acelui moment, provocatoare. Personal recunosc, că eu și prietena Kathi Hussein, vecină de bloc, născută și activă în România, ca spectatori, am fi dorit să amintim și noi cum am trăit acele zile. Aceasta e senzația provocatoare transmisă de spectacol. Poate atunci când pandemia va fi trecut, iar spectacolul se va prezenta într-o sală obișnuită, sugerez că ar fi necesară o interacțiune cu spectatorii, moderator fiind un actor din distribuție, diferit în fiecare seară. Spectacolul poate înregistra astfel și alte file personale din istoria acelui moment. Firește că la ora 23.00 când se finalizează reprezentația la Sala Amfiteatru, un astfel de demers nu se poate susține.

Celor patru minunați actori-cetățeni care sunt seva spectacolului, li se alătură prin scurte interviuri video – Dan Voinea, fostul procuror care a instrumentat ”Dosarul Revoluției”, Germina Nagâț, membru al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și englezul Dennis Deletant, expert în studiul comunismului în România. Scurtele lor intervenții sunt opinii cu informații inedite.

Trebuie subliniat că ”Jurnal de România.1989” nu este o evocare banală, prezintă file personale de viață, raportate la momentul trăit de noi toți. Emoționează și răscolește sufletul. Surprinde prin originalitate și inovație în expresia teatrală, servind tema necesității de a judeca astăzi comunismul și istoria sa care a distrus societatea, finalizată dramatic cu pierderi de vieți. Repercusiuni are și acum prin unele mentalități active la unii cetățeni, sub scutul politicienilor. Publicul nu va asista la o relatare cu scop politic, ci la o provocare de atitudine în fața istoriei trăită de cei cu vârste de peste 30 de ani, dar solicită atitudine și de la generația străină de anii comunismului și evenimentele din decembrie 1989. ”Jurnal de România.1989” servește memorabil menirea către public a actului teatral – cultură și educație.