“CREDITUL” – FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU

ACTORI DE MARCĂ ÎN TEATRUL INDEPENDENT

         Testrului independent i s-a acordat atenția cuvenită din partea selecționerului unic Marina Constantinescu și este reprezentat în FNT prin Teatrul Act, UNTEATRU și Godot Café Teatru.

         Producția de la Godot Café Teatru – “Creditul” oferă publicului surpriza întâlnirii cu doi actori de marcă ai teatrului nostru, Răzvan Vasilescu și Șerban Pavlu, în regia colegului actor, Mihai Constantin. Au ales textul lui Jordi Galceran, dramaturg catalan, dar și regizor, actor, profesor, deținător al mai multor premii, prezent pe afișele teatrelor noastre cu unele piese din care amintim de pildă, “Metoda”.

         “Creditul” este un text simplist conceput, apropiat mai mult de comedia bulevardieră, în două personaje - șeful unei băncii și solicitantul unui credit modest ca valoare. În ciuda titlului, nu spinoasa problemă actuală a acordării de credite de la bănci este baza conflictului, ci … relația de cuplu a bancherului cu soția sa, Laura. Bancherul este amenințat de solicitant că dacă nu i se acordă creditul, îi va seduce soția. De aici, conflictul între cei doi se complică, firește comic, dar destul de fragil sub aspectul credibil al motivării acțiunilor. Limbajul dialogurilor dintre cei doi bărbați, nu este scutit de vulgaritatea la modă în teatrele independente, dar regizorul și interpreții, evită abil să îl amplifice.

         Mihai Constantin conduce regizoral atent evoluția acțiunii și accentuează satiric la început, spinoasa problemă a creditelor prin proiecția reclamei la banca “fericirii” promise prin împrumuturi. Comicul situațiilor este exploatat de regizor prin interpretarea celor doi formidabili actori.

Modul în care Răzvan Vasilescu conturează profilul, caracterul bancherului, ne-a amintint de senzaționalul său recital în “ Profu’ ”, cât și de rolurile reușite din filmele noastre. Are știința aplicării prin expresie a notei esențiale de caracter a personajului. La nuanță exprimă autoritatea bancherului, completată admirabil de stările prin care trece în conflictul cu soția sa Laura, personaj prezent doar ca interlocutor tăcut la telefon. Răzvan Vasilescu trăiește sincer, dramatic situațiile bancherului, iar rezultatul transmis publicului este de un comic exploziv. Șerban Pavlu, ca și regizorul, aleg calea ca solicitantul de credit care apelează la amenințarea cuceririi Laurei, dacă nu va primi cei cinci mii de dolari, să nu fie un don Juan seducător, ci un om simplu cu o înfățișare modestă. Excelent reușește să prezinte Șerban Pavlu pe acest bărbat inteligent în manifestări care se implică în viața cuplului ca … arbitru. Situațiile și replicile dezvoltate pe parcursul acțiunii, actorul le speculează subtil, sugerând trimiteri și spre actualitatea curentă întâlnită zi de zi.

Răzvan Vasilescu, Șerban Pavlu și colegul devenit regizor Mihai Constantin, vin cu plăcere pe mica scenă a unui teatru independent pentru publicul tânăr, specific acestui segment de teatru aflat pe drumul impunerii în viața teatrală.

P.S. Sâmbătă 22 octombrie programul FNT a prezentat din nou – “CARUSEL”, “O ÎNTÂMPLARE CIUDATĂ CU UN CÂINE LA MIEZUL NOPȚII”, “MARMURĂ”, “FATA DIN CURCUBEU” și “Fresca”. Lor s-a alăturat și “A douăsprezecea noapte” (Teatrul Metropolis), director de scenă Victor Ioan Frunză, vizionat, dar necomentat pe blog.

Programul de duminică, 23 octombrie a cuprins, în afara spectacolului "Creditul", “ÎNTRE NOI E TOTUL BINE”, regia Radu Afrim (Teatrul Național I.L.Caragiale”), “MON CABARET NOIR” (Teatrelli), spectacol cuceritor de teatru-dans, conceput de Răzvan Mazilu – comentate pe acest blog -, și “Meteorul”, regia Mihai Măniuțiu (Teatrul Național “Mihai Eminescu”, Timișoara), “Punctul orb”, regia Radu Afrim (Teatrul “Toma Caragiu”, Ploiești) și din nou, “A douăsprezecea noapte”.

GIGI CĂCIULEANU – FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU

SPECTACOLELE UNUI MARE ARTIST

         Se desfășoară în Capitală, între 24 – 30 octombrie, cea de a XXVI-a ediție a Festivalului Național de Teatru (FNT), proiect de anvergură al UNITER. De trei ani, selecționerul unic, Marina Constantinescu propune publicului bucureștean și invitaților veniți de peste hotare, să cunoască starea teatrului nostru într-o stagiune, să surprindă formele sale de expresie. Ediția actuală prezintă în urma unei selecții riguroase, 40 de spectacole din întreaga țară din stagiuniea 2015 – 2016, alăturate unor spectacole de valoare produse în alte țări. Firește, FNT, unul din puținele evenimente majore care mai animă viața culturală din România, își completează serviciul cultural prin expoziții, lansări de carte și dezbateri.

“UN MINUT DE DANS sau UF!!!” – producție Fundația Art Production & Asociația Global Art în parteneriat cu Teatrul Mic din București

         Spectacolul s-ar putea numi și “Vorbele dansează”, oferind un exemplu reușit de teatru-dans. În actuala ediție a FNT, selecționerul Marina Constantinescu prin alegeri speciale, atenționează că dansul și teatru-dans, sunt în prezent o “axă” importantă în viața teatrală, mereu căutătoare de formule noi de exprimare.

         Unul din stindardele teatrului – dans, rămâne artistul Gigi Căciuleanu, ca și mentorul său spiritual, Miriam Răducanu. “Nocturnele” din anii ’70, prezentate de cei doi la Teatrul Țăndărică erau o adevărată încântare și lansau atunci, un curent avangardist prin teatru-dans; în timp, cu greu a prins viață în mișcarea teatrală, ca în prezent să cucerească repertoriul multor teatre. Teatrul Odeon fiind primul care a stabilit în repertoriu, spectacole de teatru-dans prin reușitele proiecte datorate lui Răzvan Mazilu.

         FNT și-a deschis porțile cu excepționala expoziție - “CĂCIULEANU” din foaierul sălii mari a Naționalului bucureștean, inspirat realizată de curatorul Irina Tapalagă (premiată de AICT). Fotografiile, filmul documentar despre creațiile acestui mare artist sunt o adevărată lecție a istoriei din ultimele decenii, parcursă de teatrul – dans și dansul contemporan. Peste granițele mioritice, Gigi Căciuleanu a realizat momente memorabile alături de personalități de referință ale dansului, precum Maya Plisetskaya sau Pina Bausch.      

 Senzațional Gigi Căciuleanu concepe “Un minut de dans sau Uf!!!”, nu numai ca dansator și coregraf, dar și ca scenarist și actor maestru al cuvântului care poate recita și versurile lui Eminescu. Pe o scenă goală, ca o sală de repetiție, mobilată doar de câteva obiecte care indică o posibilă orchestră, Gigi Căciuleanu susține cuvântul prin expresie corporală și gestuală. Maestrul atenționează mai întâi publicul, că limba vorbită a fiecărei țări, se regăsește în dansurile specifice ei. Prin rostirea unei replici în greacă, engleză, franceză, rusă sau în limbi asiatice ori africane, demonstrează prin expresii gestuale și ritm, că “vorbele dansează”. Cu măestrie și ironie subliniază rostul vocalelor ori consoanelor într-un cuvânt, apelând la expresii corporale. Inteligent și original, textul lui Gigi Căciuleanu, admirabil interpretat chiar de el, arată o strânsă legătură între dans și teatru, când dansul transmite stări și relații firești între oameni.

         Gigi Căciuleanu își extinde apoi, “lecția” unui cuplu de remarcabilu tineri dansatori, dar și actori; Ana Vișan și Răzvan Stoian se integrează perfect conceptului imaginat de Gigi Căciuleanu. Un partener al cuplului devine apreciatul muzician, Paul Ilea, creator inspirat al muzicii originale, dar și actor când relaționa prin expresie corporală cu cei doi dansatori – actori. Acest așa zis “minut de dans” am fi dorit să nu se termine doar într-o oră și cinci minute, fiind cuceritor și consistent în sensuri și emoția transmisă.

 “VIVALDI ȘI ANOTIMPURILE SALE” – Teatrul Național Târgu-Mureș - Compania “Liviu Rebreanu”

         O altă fină demonstrație de ce presupune teatru-dans a oferit Gigi Căciuleanu prin “Vivaldi și anotimpurile sale”, un spectacol după o idee de regie și concept spațial de Dan Mastacan, cei doi colaborând peste hotare cu mult succes. La Târgu-Mureș, proiectul a fost materializat scenic de o echipă excepțională de actori-dansatori din Compania “Liviu Rebreanu”: Monica Ristea, Daniel Victor Pop, Cristina Iușan, Csaba Ciugulitu, Mihai Crăciun, Costin Gavază, Anca Loghin, Rareș Budileanu, Raisa Ane, Luchian Pantea, Georgiana Ghergu, Claudiu Banciu, Mihaela Mihai, Delia Martin, Cristina Holtzii, Andrei Chiran, Tiberiu Vasiniuc, Sergiu Marocico, Bianca Fărcaș, Cristian Iorga, Laura Mihalache, Erika Domokos, Gabriela Bacali, Ștefan Mura, Robert Oprea. Amintim că unii actori din această echipă au cucerit mai multe premii la Festivalul Comediei Românești prin spectacolul “MaRo”. Actorii din “MaRo”, alături de colegii din Companie, dansau acum, și creionau personaje în cupluri sau singuratice, pe muzica încântătoare a lui Vivaldi, construiau relații spectaculoase, nuanțate cu umor.

   Acest spectacol ilustra senzațional muzica lui Vivaldi, sensurile profunde ale acordurilor, alăturând în limba română și maghiară un text – Sonata Baroc, nr.7 de Beney Zsuzsa. “Povestea” petrecută pe scenă nu ilustra simplist “anotimpurile”, ci sugera admirabil diverse  “anotimpuri” ivite în relațiile dintre oameni. În alb, cu linii diverse în croială, costumele primeau în momente cheie, accesorii de culoare. Actorii – dansatori “trăiau” interior, fiecare moment de viață surprins de muzică, prin expresie corporală și gestuală. Mișcarea ilustra poetic un adevărat poem al vieții curente.   

         Prin acest spectacol-coupe s-au alăturat “Un minut de dans sau Uf!!!” cu “Vivaldi și anotimpurile sale”, iar Festivalul Național de Teatru a deschis memorabil porțile publicului. Gigi Căciuleanu, un mare artist a demonstrat astfel, că teatrul-dans se impune astăzi, în mișcarea teatrală, ca un curent estetic de marcă, dacă spectacolele sale sunt construite de interpreți dotați pentru a servi acest gen al artei spectacolului.

P.S. Prima zi din FNT a cuprins și alte numeroase spectacole printre care se regăseau “CARUSEL” în regia lui Andrei Șerban (Teatrul “Bulandra”), “MARMURĂ” în regia lui Yuri Kordonsky, “O ÎNTÂMPLARE CIUDATĂ CU UN CÂINE LA MIEZUL NOPȚII” în regia lui Bobi Pricop (Teatrul Național “I.L.Caragiale”), adevărate puncte de valoare ale teatrului de proză. A fost prezent și teatrul independent prin Godot Café Teatru cu “Fata din curcubeu” în regia Liei Bugnar, Aceste spectacole sunt comentate pe blog, la timpul premierii.

Un alt eveniment al zilei, rămâne și spectacolul invitat “FRESCA”, în coregrafia celebrei personalități Angelin Preljocaj, produs de Compania de Balet Preljocaj, Paris, Franța. Regret, dar nu am văzut acest spectacol prezentat în paralel cu reprezentațiile lui Gigi Căciuleanu.

ArCuB a oferit “Obsesii”, în regia lui Yannis Paraskevopoulos, vizionat la data premierii.

GALĂ EXTRAORDINARĂ DE BALET – OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

EXCELENTĂ LANSARE DE STAGIUNE !

         Să uităm penibilul scandal din urmă cu câteva luni, când un mare coregraf Johan Kobborg și celebra balerină de origine română, Alina Cojocaru, erau alungați de la Opera Națională din București.

     

Renato Zanella, coordonator artistic al baletului

    Directorul interimar de acum, Beatrice Rancea, ca un manager priceput, deschide stagiunea Operei din București, cum se întâmplă și la alte mari opere de pe alte meridiane, strălucit cu două Gale extraordinare, cu specific – operă și balet. De multă vreme nu s-a mai petrecut un astfel de eveniment, în această instituție de prim rang cultural. Mai mult, sala a primit renovări, de la cortină până la foaierele elegant decorate care solicită publicului o ținută adecvată. Ambele Gale au alăturat artiștilor consacrați ai Operei Naționale, personalități internaționale și au cuprins un bogat program. Din motive obiective nu am putut urmări decât Gala Extraordinară de Balet. Dar ... Opera Națională are acum, sprijin în noi nume de calibru internațional pentru a se revitaliza. 

         Renato Zanella, coregraf de nivel internațional, astăzi coordonator al baletului Operei din București, a realizat un inspirat program pentru acest eveniment. Regia și conceptul artistic imaginate de Renato Zanella într-un montaj  original, îmbinau toate tipurile și genurile dansului, de la cel clasic la cel contemporan și cel neoclasic. Regizorul când se manifesta drept creator al coregrafiei, nu uita să îndrume dansatorii, ca în afara tehnicii corporale specifice genului, să aplice construirea de personaje ca în teatrul - dans, în momentele solistice interpretate.

         Echipei noastre de artiști din care nu absentau Adina Tudor, Mihaela Soare sau Ovidiu Matei Iancu s-au alăturar solișt de la “The Royal Ballet”, “Ballet Nacional Espana”, “Teatro alla Scala”, “Wiener Staatsoper”, “New York City Ballet” și Opera Națională din Paris. Trebuie subliniat că în cele 24 de momentele în cuplu, solistice și chiar de ansamblu, de balet clasic, neoclasic și contemporan, se simțea îndrumarea excepțională a unor coregrafi precum Maurice Bejart, Marius Petipa, Jean Coralli și Jules Perrot, Patrick de Bana, Wayne McGregor, Antonio Ruiz Soler, Manuel Legris, Mauro Bigonzetti sau Renato Zanella. Coregrafii speculau nu numai performanțele tehnice ale dansatorilor, ci și calitățile de artist complex capabil să sugereze un personaj și stările sale interioare.

         O încântare a fost alăturarea de momente din “Lacul lebedelor” de Ceaikovski, “Giselle” de Adolphe Adam cu “El sombrero de tres picos, Faruca”, muzica Manuel de Falla, “Zambra”, muzica Manolo Sanlucar sau cu “Perpetuum mobile”, muzica Johann Strauss-fiul. Fiecare din cele 24 de scene prezentate în Gală, uimea prin interpretare și coregrafie.

         La final, o explozie de stele aurii a provocat o “ploaie” peste publicul care ocupase până la refuz sala.

         Opera Națională din București a arătat prin aceste Gale că renaște și promite pe viitor premiere surpriză.

P.S. A început cea de a XXVI-a ediție a Festivalului Național de Teatru care oferă 40 de spectacole din toată țara, selectate de directorul artistic Marina Constantinescu pentru valoarea lor. Festivalul are și invitați de prestigiu, dar mai oferă și o surpriză considerând … teatrul-dans, drept axă principală a programului. Pe acest blog veți afla comentarii despre festival, ca în fiecare ediție.

“SOLDATUL DE CIOCOLATĂ” – TEATRUL ODEON

O COMEDIE CU MULT TÂLC ACTUAL …

         Și în această toamnă viața teatrală este dominată de o sumedenie de festivaluri cu scopuri confuze, finanțate în principal de municipalități, în care teatrele plimbă dintr-un oraș în altul aceleași spectacole. Festivalurile, în marea lor majoritate, în absența unui concept tematic solid, nu țin cont de criteriul valoric în selecție. Aceasta poate fi și una din cauzele că premiera de la Teatrul Odeon – “Soldatul de ciocolată” în regia lui Andrei Șerban, a trecut aproape neobservată de comentatorii vieții teatrale, cu toate că marchează un eveniment cultural.

           

         Pentru prima oară în România, Andrei Șerban propune să cunoaștem piesa scrisă în 1889 de George Bernard Shaw, în tinerețe, “Armele și Omul” care în traducerea și adaptarea Danei Duma se joacă la Teatrul Odeon sub titlul “Soldatul de ciocolată”. Noul titlu a fost sugerat de opereta din anii ’30, “Soldatul de ciocolată”. După mai mult de un secol de când a scris “Armele și Omul”, piesă repartizată de autor ciclului “Piese plăcute”, astăzi se dovedește a fi foarte actuală, ca o oglindă în care agitația prezentului din spațiul nostru geopolitic, se regăsește alături de trecut.

         Cu măestria în ale scrisului care i-a adus consacrare, în “Armele și Omul” (“Soldatul de ciocolată”), George Bernard Shaw satirizează o lume strâmbă preocupată de Război, în care dragostea ar putea salva Omul. Acțiunea se petrece în 1885, anul războiului sârbo-bulgar, când Serbia era susținută de Imperiul Austro – Ungar și Bulgaria de Imperiul Rus. Conflictele din Balcani vor prefața Primul Război Mondial. În războiul sârbo-bulgar, dictat de dorințe de expansiune, a intervenit și neutra Elveție cu soldați mercenari, cum este în piesă și căpitanul Bluntschli, “soldățelul de ciocolată” care animă conflictele din familia burgheză Petkov a unui orășel bulgar aflat în preajma bătăliei cunoscute de la Slivenitza. Dramaturgul urmărește, două teme – dragostea și războiul. Situațiile, conflictele sunt construite ironic. În spirit satiric, George Bernard Shaw propune sentimentul iubirii în contextul acțiunii care vizează tema războiului fals motivat de patriotismul celor din vârful societății burgheze. Tema majoră a piesei rămâne însă, dragostea care poate salva o lume ambalată absurd de pofta războiului, argumentată prin așa zise sentimente patriotice, de naționalism; Raina, fiica familiei Petkov caută dragostea, dar ofițerul bulgar Sergius îi înșeală sentimentele. Cele două teme se întrepătrund, iar adaptarea Danei Dima nu le forțează prin nimic actualizarea. George Bernard Shaw se dovedește a fi fost vizionar când satiriza aspectele negative care macină mereu lumea noastră. În “Armele și Omul” există replici precum, “Tot răul se trage de la englezi” sau “minunatele spectacole de la Opera din București”, prețuite și urmărite de familia Petkov. Astăzi, prin Brexit-ul de ieșirea englezilor din UE, replica devine foarte actuală, ca și cea despre Opera din București unde s-a petrecut în urmă cu câteva luni, un conflict aberant cu “nu ne vindem țara”. Dibaci, Dana Duma traduce și adaptează “Armele și Omul”, demonstrând cât de actual poate fi astăzi, George Bernard Shaw.

         Andrei Șerban, conștient că rolul rolul regizorului într-un spectacol este să se manifeste și ca un cetățean al prezentului, pune în fața publicului întotdeauna, oglinda realității. Cu inventivitatea cunoscută de acum, tratează cu respect piesa lui Shaw drept o comedie despre noi înșine. La acest spectacol râdem de fapt, de noi înșine, cei captivi într-o lume bolnavă, măcinată de populism. Regizorul a montat mai întâi “Soldatul de ciocolată” la Teatrul Malyi din Sankt Petersburg, la invitația directorului și celebrului regizor rus Lev Dodin, unde spectacolul a avut un succes răsunător. (Atenție, Lev Dodin va fi prezent, în curând la București, la Festivalul Național de Teatru cu “Livada de vișini”! ) La Teatrul Odeon, Andrei Șerban a conceput o altă imagine pentru “Soldatul de ciocolată” prin scenografia funcțională, cu pricepere construită de Anka Lupeș și printr-o dublă distribuție.

         Regizorul Andrei Șerban întodeauna gândește coerent, în amănunt, textul ales pentru a îi ilustra teatral tematica și a transmite emoție publicului, dar și a provoca spectatorul să judece ce se petrece pe scenă. Lucrează acest spectacol într-un decor marcat prin trei pereți cu multe sertare, iar mânuirea fiecăruia, contribuie la marcarea spațiilor de joc. Pereții sunt tapisați cu imaginea discretă a unui soldat din evul mediu călare, mai mulți “războinici” fiind prezenți și într-un colț al scenei. Acești mici soldăței de plumb folosiți de personaje pentru argumentarea victoriei lui Sergius și Petkov în bătălia dintre bulgari și sârbi, servesc substratul ironic al textului. La începutul reprezentației se arată balconul casei Petkov și cerul cu stele, ca o discretă trimitere la… steagul cu steluțe al drapelului UE. Imaginea spectacolului prinde culoare și prin costumele croite în spiritul epocii, cu accente pentru a creiona profilul tipologic al personajelor. Anka Lupeș creează o reușită scenografie prin care sprijină vizualizarea intențiilor regiei.

         Pentru că familia Petkov merge la operă fiind de “bonton”, regizorul Andrei Șerban folosește cu tâlc drept coloană sonoră, fragmente muzicale din opera “Ernani” de Giuseppe Verdi. Ilustrația muzicală devine contrapunct al situațiilor care încadrează reprezentația drept o savuroasă comedie bufă.

         Viziunea regizorală propune un alt stil de interpretare actorilor pentru susținerea acestei comedii bufe în care se împletesc armonios cele două teme – dragostea și războiul. Actorii declamă multe replici pentru a le sublinia ironia subtextului, subtil vor satiriza tipologia fiecărui personaj și tensionant se vor implica în relațiile dintre personaje. Actorii “trăiesc” dramatic situațiile imaginate de Shaw, rezultatul fiind evident, comicul. Regizorul nu omite și participarea directă a publicului, când interpreții rostind replici cheie pentru tematica piesei, se vor adresa spectatorilor. Aceștia sunt luați drept parteneri în declarațiile patetice referitoare la război, la patriotism și dragostea în cuplu. Prin relația personajelor cu publicul se atenționează că istoria din secolul XIX, se repetă și în mileniul trei.

         Actorii se adaptează minunat convenției regizorale și fiecare realizează adevărate mici bijuterii din rolul atribuit. În acest spectacol nu există roluri mari și roluri mici pentru că fiecare personaj devine argument important în întreținerea permanentă a celor două linii tematice. Ofițerul rus, de pildă, nu este personaj secundar și actorul Dimitrii Bogomaz prin interpretare, îi dă amplitudine în raport cu tematica piesei. Ofițerul rus amenințător intervine în derularea acțiunii, în momente speciale rostește replici în limba rusă, relaționează cu spectatorii, rolul fiind o reușită pentru interpret.

Evident că punctul forte al conflictului este cuplul de îndrăgostiți, ca și în opereta “Văduva veselă” regizată recent, de Andrei Șerban la Opera Națională din Iași, regizorul fiind interesat acum, de montări apropiate prin tematică. (“Văduva veselă” a fost comentată pe acest blog). Un personaj important al cuplui de îndrăgostiți devine elvețianul mercenar, căpitanul Bluntschli, “soldățelul de ciocolată” care se refugiază disperat de pericolul soldaților bulgari, în dormitorul tinerei Raina, fiica bogatei familii Petkov. Acest rol îl definesc cu finețe Alexandru Papadopol și Gabriel Pintilei, fiecare dând viață personajului, în altă reprezentație pentru că aproape toate rolurile beneficiază de o dublă distribuție, cum este specific regizorului Andrei Șerban. Gradează excelent Alexandru Papadopol, evoluția în acțiune a căpitanului; la început, acesta pare un soldățel care ridicol este mereu dependent de … ciocolată, ca apoi personajul să prindă distincția unui om provenit dintr-o bogată familie elvețiană dintr-o altă zonă a civilizației care va privi ironic pe cei din preajmă, entuziasmați de război, experimentat și de el ca mercenar. Gabriel Pintilei subliniază cu umor degringolada de la început a mercenarului, ca și implicarea prin acțiune în problemele familiei Petkov. Cei doi interpreți, stabilesc diferit, cu nuanțe și relația de dragoste a soldatului pentru Raina. Tânărul vlăstar al familiei Petkov în care aceasta își pune mari speranțe este reușit prezentat, în game diferite, de Sabrina Iașchevici și Nicoleta Lefter. În prima interpretare, Raina devine o tânără cu pretenții de nobilă, năzuroasă, dar care urmărește inteligent ce se petrece în familia sa; Sabrina Iașchevici dă un farmec delicat tinereții personajului care își dorește o viață fără război. Nicoleta Lefter propune în Raina evoluția unei tinere cu temperament exploziv, dornică de iubire, dar și conștientă că viața în cuplu trebuie să aibă și un suport financiar solid. Interpretarea cuplului Raina – Bluntschli, în cele două variante de distribuție, exploatează diferit, dar ireproșabil subtextul precizat și de replica – “Sunt un cetățean liber, al unei țări libere” pentru că dragostea învinge nebunia din jur, ivită în contextul războiului. Un alt cuplu, dar din segmentul social al servitorilor, Luka și Nikola cu subtilitate este rezolvat de Ana Bianca Popescu (în același rol mai e distribuită și Alina Berzunțeanu, dar nu am reușit să o văd în vreuna din reprezentațile urmărite) și Cezar Antal / Marius Damian. Luka reprezintă pe acea servitoare care știe tainele ascunse de familia Petkov, le speculează și îl preferă drept partener în dragoste pe Sergius; revoltele, încrâncenarea și amărăciunile servitoarei, dar și șiretenia cu care manipulează relațiile cu familia Petkov și cu Sergius, sunt cu un farmec comic irezistibil marcate de Ana Bianca Popescu. Febra lui Nikola de a parveni, de a fi un afacerist cu butic, dar și docilitatea sa în fața stăpânilor sunt nuanțate, cu haz prezentate în reușita interpretare a actorului Cezar Antal. Implicarea în relații, dar și slugărnicia lui Nikola sun colorate inventiv, cu umor de Marius Damian.

Sergius, ofițerul aparent învingător în război, candidat la mariajul cu Raina, rămâne personajul care iscă dispute în dragoste, în familia Petkov, dar și pentru Luka. Conrad Mericoffer și Cătălin Babliuc, aplică interpretări remarcabile personajului. Grotesc și comic îl prezintă Conrad Mericoffer pe soldatul credincios în rostul războiului, individ pentru care și dragostea are diverse scopuri, fiind surprinzător în consistența acordată cu abilitate substratului acestui personaj care servește ambele teme ale textului; interpretarea sa este admirabilă și se adaptează demersurilor viziunii regizorale. Remarcabil își definește personajul și Cătălin Babliuc, cu mult umor în situații, atent să nu exagereze țâfna, patetismul mecanic al acestui soldat care din prostie se mândrește cu prestația sa în război.

Motorul acțiunii este însă, Ecaterina, mama Rainei. Rolul are dificultate, dar Antoaneta Zaharia, singura distribuită în acest personaj îl prezintă senzațional. Actrița, credibil, cu mult umor arată o tipologie mereu întâlnită și în viața curentă, femeia aprigă, purtătoare de drapel războinic, strident patrioată, dar cu o morală discutabilă. Antoaneta Zaharia, când Ecaterina declamă în relație directă cu spectatorii, credința falsă în patriotism și menirea războiului, provoacă aplauze pentru că are forța de a transmite pericolul ce ascund cuvintele în manifestările sale. Soțul Ecaterinei, colonelul Petkov, tatăl Rainei, primește pe deplin o definire ironică în interpretarea lui Consntantin Cojocaru și Gelu Nițu. Savuros prin desenul satiric atribuit bătrânelului confuz în perceperea situațiilor, se manifestă Constantin Cojocaru. Portretul unui comandant aflat însă, sub papucul nevestii devine colonelul, în interpretarea lui Gelu Nițu, cu haz și atenție la relații. Întreaga distribuție merită felicitată pentru modul în care s-a adaptat unui concept regizoral novator,fiecare în funcție de personalitatea pe care o evidențiază admirabil.

         Satira lui George Bernard Shaw pe tema dragostei, dar și a războiului motivat de fals naționalism și populism, prinde viață scenică strălucit în regia lui Andrei Șerban și a echipei sale, fiind ca o oglindă a realității. Publicul se amuză copios în fața poveștii în care poate regăsi fiecare spectator și atmosfera de astăzi a plaiurilor mioritice. “Soldatul de ciocolată” rămâne un eveniment cultural propus de Teatrul Odeon, în care exemplar teatral se pune în față publicului o comedie despre dragoste, dar să și gândească despre … pericolul unui război care îl poate distruge.