vineri, 15 mai 2009

O nouă premieră marca Tocilescu


Acest spectacol eveniment al Teatrului de Comedie, original, modern, antrenant prin ilustrare teatrala, indeplineste memorabil principala menire culturala a teatrului. Razi in hohote si apoi rasul iti incremeneste pe buze si gandesti, judeci satira la adresa unei negre epoci istorice. Nu iti dai seama cum au trecut cele trei ore in care regizorul Alexandru Tocilescu iti ofera lectura scenica a unei piese de referinta a lui Mihail Bulgakov despre o lume apusa, dar ale carei mentalitati le poti sesiza dramatic si astazi. Se condamna, de fapt, prostitutia morala a trecutului de care toti suntem vinovati.Pentru ca piesa lui Mihail Bulgakov are o actiune dominata de suspans, trece de la prologul prezentarii personajelor din primul act la o cavalcada satirica finalizata tragic, nu vom aminti drept argument pentru aprecierea spectacolului tratarea conflictelor. Sunt ireprosabil ilustrate scenic la granita fragila dintre realismul dur si suprarealismul la care apeleaza ca stil de expresie teatrala regizorul Alexandru Tocilescu pentru a-si sublinia mesajul sau. "Elizaveta Bam", spectacolul Teatrului "Bulandra", regizorul l-a conceput desavarsit in stil suprarealist, conform cerintei scrierii lui Daniil Harms. In "Casa Zoikai" foloseste doar ca efecte suprarealismul. De altfel, piesa lui Daniil Harms este scrisa in aceeasi perioada a tumultuosilor ani ‘30 de dictatura comunista pe care o ataca si Mihail Bulgakov, ambii avand o soarta trista pentru curajul lor. Mihail Bulgakov a luptat incrancenat sa treaca peste cenzura vremii si piesa sa a avut mai multe variante.

Regizorul Alexandru Tocilescu a adaptat variantele din 1923 si 1937 in versiunea propusa reprezentarii, cu respect pentru intentiile scriitorului rus de a condamna, satiriza o societate in care nobili, personaje simple, dar si servilii regimului comunist se confrunta cu farsa istoriei de schimbare a unui sistem social, la care trebuie sa se adapteze. Fiecare isi are scenariul sau de parvenire sau de scapare, unii la Moscova, altii viseaza Parisul, toti umilindu-se pentru proiectele lor. Traducerea textului in limbaj dramatic actual, desavarsita ca sensuri, ii apartine Mariei Dinescu. Viziunea regizorala, prin fantezia unica a lui Alexandru Tocilescu, demonstreaza cum casa Zoiei Denisovna Pelt devine, in primul rand, un bordel moral pentru cei ce o populeaza. Schimbarea regulilor morale in functie de perceptele noului sistem social si politic, trecerea de la real in fantastic si fantasmagoriile sale, regizorul le vizualizeaza suprarealist, avand un solid sprijin si intr-un decor spectaculos simbolizand cutremurul lumii sociale.

Alexandru Tocilescu prilejuieste cu acest spectacol debutul admirabil al creatoarei decorului Vanda Maria Sturdza, asistata de Irina Chirila. Cele sase usi ale mult ravnitului apartament al Zoikai pentru scenografa devin un personaj ciudat, prin care se infaptuieste trecerea de la realitate spre fantastic. Prin miscarea lor se schimba si cadrul actiunii, iar prin aprinderea ochiului magic specific fiecarei usi intimitatea indivizilor e urmarita consecvent. Decorul este inventiv intrebuintat de regizor, fiind lucrat in amanunt ca aspect realist si usor transferabil catre o lume nebuna. Vizualizarea conceptului regizoral se completeaza prin contributia celor peste 60 de costume, ingenios create de Anca Paslaru, cu trimiteri amanuntite, specifice pentru tipologia fiecarui personaj. Cum se stie, regizorul Alexandru Tocilescu in orice spectacol al sau apeleaza la muzica drept contrapunct al situatiilor.

De asta data, in coloana sonora realizata de Gabriel Basarabescu se regasesc imnuri, cantece patriotice clasice ale epocii staliniste, dar si compozitii de Prokofiev. Excelent este, de pilda, momentul de dans (coregrafia ii apartine lui Pastorel Ionescu) in care doi chinezi – personaje ale piesei! – interpreteaza cu Maniuska, "nepoata" camerista a Zoikai…, balet clasic, trecand in lumea fantasticului. Finalul muzical cu acea acuza cantata – "vinovati!" – si trecerea apoi la o lozinca stalinista taie zambetul si respiratia spectatorilor, punctand ilustrarea teatrala dramatica a sfarsitului reprezentatiei.
Regizorul Alexandru Tocilescu si-a dorit si a infaptuit stralucit o acida satira mustind de dramatism despre o forta dictatoriala ce distruge fondul uman al oricarui individ. Gandurile sale nu puteau prinde viata scenica socanta, emotionala, credibila pana in cele mai mici amanunte realiste, daca nu avea sprijinul unei distributii deosebite. Foarte rare sunt spectacolele in care nimeni nu te deziluzioneaza, in care si cel mai mic rol este ireprosabil.

Zoika, femeia pragmatica indragostita de contele Pavel Fedorovici, ii prilejuieste apreciatei actrite Virginia Mirea trecerea in randul marilor valori interpretative ale prezentului. Actrita asimileaza in cele mai mici amanunte personajul; e dramatica, exploziv-comica, Zoika e si sensibila, dar si un om rau, dur, disperat in cautarea solutiei evadarii din lumea ce o obliga sa gaseasca diverse cai comode de supravietuire. Virginia Mirea realizeaza o creatie greu de uitat in rolul dificil al Zoikai. O alta valenta expresiva dezvolta George Mihaita in Ametistov, escrocul plurivalent ce va administra eficient afacerile Zoikai. Finalul, in care Ametistov este obligat a se dezbraca de hainele pretentioasei sale functii si sa revina la vesmintele unui prapadit proscris, ramane una din secventele memorabile ale reprezentatiei datorita interpretarii lui George Mihaita. El atesta si prin acest rol, dupa cel din "Revizorul", ca este una dintre putinele valori incontestabile ale teatrului nostru.
Regizorul reuseste sa-l scoata la iveala din zona actorilor corecti pe Gelu Nitu, sa-i exploateze valente necunoscute ale talentului sau. Se stia ca actorul canta profesional la pian, si canta si in acest spectacol, dar si traieste intens fiecare situatie in care e implicat contele indragostit de Zoika, confruntarile cu o lume ce ii subjuga identitatea. Deosebita Mihaela Teleoaca in abila camerista a Zoikai, prin schimbarea expresivitatii sale si constructul fermecator al unui personaj cu vise modeste infrant de trista realitate in care traieste. smechera Maniuska se supune docil directivelor Zoikai, dar si spioneaza fiecare situatie conflictuala in folosul sau. Mihaela Teleoaca impune un farmec aparte personajului si atunci cand acesta n-are replica prin expresia receptarii sincer comice a situatiilor prin care trece. Excelent este Valentin Teodosiu in directorul comercial Gus, un profitor sinistru al conditiei sale sociale de personaj autoritar al regimului.

Un alt personaj din aceeasi zona cu Gus este presedintele comitetului de bloc, un unsuros arivist, cu multa precizie in nuante fiind interpretat de Gheorghe Danila. De nerecunoscut este Emilia Popescu in cele doua aparitii ale Allei, femeia cu pretentii de mare doamna ce decade sub presiunea realitatii. De la distinctie la vulgaritate, actrita efectueaza cu maiestrie transformarea, gandind in amanunt atitudinile personajului. Doi chinezi – dar si ce chinezi!! – infaptuiesc spectaculos, cu mult firesc, Dragos Huluba si Aurelian Barbieru. De la accentul verbal la tinuta, compozitiile lor sunt desavarsite, incarcate de fin umor. Andreea Samson, Simona Stoicescu, Teodora Stanciu, Mihaela Macelaru si Roxana Ciuhulescu sunt excelente in compozitia partiturilor de plan secund ce le revin. Lor li se alatura si Marius Drogeanu, Candid Stoica, Eugen Racoti, George Grigore, dar si o echipa cu o mobilitate aparte, careia ii revin "spiritele" ce dau viata decorului.

Actorii au asimilat in profunzime conceptul regizoral si au ilustrat cu credinta dorinta regizorului de a aduce aminte publicului de astazi trecutul istoric degradant pentru umanitate.
Regizorul Alexandru Tocilescu ne propune in aceasta comedie amara sa ne amintim trecutul razand, dar sa nu uitam niciodata condamnarea sa, pentru a nu se mai repeta. Face acest apel intr-un spectacol de valoare, accesibil unui public larg, un spectacol pentru sufletul oricui, indiferent de varsta si pregatire culturala. Regizorul tinteste sensibilitatea receptorului dandu-i impuls sa gandeasca la trecutul ce mai poate avea efecte negative si in prezent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu