joi, 15 octombrie 2009

TEATRUL ODEON – “PYRAMUS & THISBE 4 YOU”

UN EXERCIȚIU ȘCOLĂRESC DE DIVERTISMENT


La acest spectacol , publicul se va amuza ca la un divertisment tv. ce îi poate aduce uneori aminte de “Grupul Divertis” sau de “Vacanța mare”. Lipsit de inspirație este textul – “traducere și adaptare”(!!!) Andrei Marinescu - , ce se căznește să folosească scena meșterilor din piesa “Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare. Apelarea la Shakespeare devine doar un pretext pentru o parodie însăilată în patru episoade, cu adresă la inovațiile trăznite ce inundă fără sens multe spectacole cu pretenții de originalitate, pornite din ambițiile unor regizori. O scenă, celebră dintr-o piesă clasică de valoare, e tratată ca un pretext pentru exerciții școlărești de teatru. Astfel de exerciții sunt firești în cazul studenților la regie de la UNATC. Surprinzător este însă, că regizorul Alexandru Dabija, unul din puținii ce alcătuiesc mănunchiul valorilor regiei noastre, s-a pretat la un astfel de exercițiu facil. În patru variante regizorale este expusă povestea grupului de meșteșugari ce vor să-și încânte stăpânii la căsătoria lor, pe Theseus și Hippolyta, printr-un spectacol despre tragica iubire dintre Pyramus și Thisbe. Meșteșugarii devin actori amatori veleitari. În prima variantă , meșteșugarii sunt femei, aluzie la spectacolul lui Andrei Șerban “Lear” în care distribuția e alcătuită numai din actrițe. În episodul următor se încearcă ironizarea viziunii regizorale a unei echipe de studenți terorizați de un dascăl îngânfat (excelent Ionel Mihăilescu în intenția de a parodia stilul plin de emfază al profesorului). În cel de al treilea episod, parodia apelează la un ridicol conflict iscat între actorii amatori, unul fiind de etnie maghiară (excelent Pavel Bartoș în această postură). Pentru că toate fandoselile actorilor amatori de impresionare a lui Theseus și Hippolyta cu spectacolul lor au eșuat, se apelează la … mașiniștii teatrului să-I interpreteze pe meșteșugari, în ultimul episod . Toate variantele se susțin printr-o cavalcadă de gaguri, unele mai reușite, altele mai pricăjite, unele mai sofisticate, altele mai vulgare cu tentă sexuală. Spectatorii se amuză , unii receptând bășcălia la adresa poveștii străvechi de iubire dintre Pyramus și Thisbe, alții degustă trimiterile ironice spre X sau Y regizor ori profesor de teatru. Totuși, până la urmă care ar putea fi scopul major al acestui spectacol de teatru? Niciunul. Este un exercițiu de divertisment și atât.

Spectacolul era dedicat deschiderii săli Studio a Teatrului Odeon, o nouă sală dar la care nu s-au terminat lucrările din lipsă de fonduri. Primăria Capitalei investește în cel mai lung cârnat pentru Cartea recordurilor, dar nu îi interesează pe cei de acolo teatrele și nevoile lor, cultura e o amărâtă de Cenușăreasă. Așadar spectacolul a fost mutat pe scena mare a teatrului, un loc destul de incomod pentru spectatori. Decorul, încropit de Cosmin Ardeleanu, se bazează pe două să le zicem căsuțe, loc fără rost de refugiu al actorilor și un turn din plasă de sârmă în care sunt înghesuite niște scaune. Constructul nu susține convingător intenția de parodie a visiunii regizorale. Costumele lui Cosmin Ardeleanu sunt rezultatul unui amalgam de stiluri. Pentru “spectatorii” Theseus , Hippolyta și însoțitorii lor, scenograful apelează la desenul unor veșminte ce ar aminti de epoca lui Shakespeare, ca să ajungă, într-un episod, în cazul meșteșugarilor actori amatori, la soluția ca Pyramus și Thisbe să joace dramatica lor scenă doar în niște chiloței albi. Evident, că în cel de al doilea episod cu tinerii studenți pofticioși de noutăți teatrale, intervin și efectele video. Visuals Casa Gontz le concepe amuzant. Unsprezece actori depun eforturi să se implice în această parodie. În afara lui Ionel Mihăilescu și Pavel Bartoș citați că marchează cu umor debordant episoadele doi și trei, se mai remarcă Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Oana Ștefănescu și echipa de mașiniști ai Teatrului Odeon (Victor Cociorbă, Nicu Coman, Constantin Neagu), alături de recuziterii (Cristian Dunăreanu și Dumitru Neagu) și un regizor tehnic (Dan Iosif).

Din păcate, “Pyramus & Thisbe 4 you” nu se ridică la nivelul calitativ al altor spectacole semnate de regizorul Alexandru Dabija cu stimații actori ai Teatrului Odeon. Rămâne un exercițiu teatral cu investiție de fantezie pentru diverse gaguri, dar minor ca mesaj.

4 comentarii:

  1. hmm, nu cred ca voi merge sa vad spectacolul. pacat ca a ajuns lumea atit de neinspirata incit apeleaza la scenele mai mici scrise de marii literaturii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Piesa este un exercitiu scolaresc de divertisment, unul foarte reusit si cred ca asta s-a si vrut. Intr-o perioada in care comediile de pe scenele romanesti sunt profund jenante, Pyramus e ca o respiratie de aer proaspat. Cred ca aceasta „recenzie” ia piesa mult prea in serios si tare mi-e ca nu asta s-a dorit. Nici din partea regizorului nici din partea actorilor. Jocul scenic este exceptional si piesa chiar merita vazuta.

    ...si tocmai pentru ce ai scris tu, ana maria, ar tb ca piesa sa fie vazuta.

    RăspundețiȘtergere
  3. am sa incerc sa merg. e interesant intotdeauna sa apreciezi opiniii diferite. multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. mie chiar mi-a placut, desi m-am dus cu indoieli. Am vazut-o in seara asta, mi-a placut ca avea si un ecran unde era subtitrarea in engleza, iar in tara erau destui expati. Toata cronica la www.lenor-pinkcat.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere