“ SCANDAL ÎN CULISE “ – TEATRUL “ MARIA FILOTTI “ din BRĂILA ( Festivalul internațional “ Zile și nopți de teatru european” la Brăila )

O COMEDIE GĂLĂGIOASĂ …

Tot un tânăr regizor poate fi considerat și Radu Nichifor care are mai multe spectacole la activ, dintre care unele deosebite precum “Bigudiuri” (Teatrul “Nottara”) sau “Angajare de clovn” (Teatrul “Maria Filotti”), de astă dată însă, nu i-au reușit bunele intenții.

“Scandal în culise” se datorează romancierului și dramaturgului englez,Michael Frayn, scriitor contemporan apreciat . Alegerea repertorială este provocatoare prin tematică, mai ales când și în teatrul nostru unele spectacole suferă de aceleași metehne precum cele satirizate de Michael Frayn și inspirate din realitatea teatrului englez. Acțiunea pare aparent simplă. Primul act prezintă ultima repetiție febrilă la o premieră cu un text mediocru, următorul, culisele după câteva reprezentații și în final, stadiu de degradre la care a ajuns spectacolul după o sută de reprezentații. Textul este la limita dintre o comedie bulevardieră și o comdie de situații și moravuri. În prim-plan, dramaturgul se axează pe satirizarea relațiilor dintre actori ca personaje “civile” și relațiile cu regizorul. Amoruri pasagere, gelozii profesionale, influența alcoolului, etc sunt acid satirizate de dramaturg și complică acțiunea, conflictele.

Într-un decor funcțional ce folosește inspirat și posibilitățile scenei rotative a teatrului, scenograful Gheorghe Mosorescu oferă un cadru atrctiv acțiunii. Din păcate, regizorul Radu Nichifor, cucerit de situațiile comice, a uitat să vegheze la descifrarea complicată a relațiilor dintre personaje ce sunt suportul comic al conflictelor. A ignorat îndrumarea interpreților pentru a se detașa în caracterizare de desenul personajelor din piesa pretext în care i-a distribuit regizorul Lloyd Dallas și personalitatea lor particulară ce declanșează scandalurile din culise. Dublu rol revin prin dramaturgia scrierii lui Bujor Macrin – actorul Salsdon Mobray și hoțul, Mihaela Trofimov – actrița Dotty Otley și menajera Clackett, Valentin Terente – actorul Federik Felows și un bărbat ușor manevrabil, Alin Florea – actorul Garry Lejeune și un finanțist cu probleme sentimentale, infidel, Cătălina Nedelea – actrița Belinda Blair și o tânără sexy cu pretenții, Corina Borș - actrița Broke Ashton și rolul unei doamne mereu nedumerite. Indicarea în distribuție a numelor unor actori englezi se datorează intențiilor dramaturgului de a le adresa o acidă critică , ei fiind cei care i-au inspirat piesa când jucau într-un spectacol banal.Taman acest aspect de dublu rol nu a fost speculat de regie care putea face trimiteri în viziunea sa chiar și către actorii noștri, cei din Anglia fiindu-ne mai puțin cunoscuți. Distribuția se completează prin trei personaje de sine stătătoare – regizorul Lloyd (Liviu Pintileasa), Tim Algood (Adrian Ștefan) un mașinist care cochetează cu actoria și Poppy (Alexandra Poiană), sufleoza. Interpreții dovedesc că ar fi capabili să dezvolte rolurile duble atribuite doar în unele momente în care comicul situațiilor prinde credibilitate prin jocul lor. Realizează astfel de momente singulare în diverse ipostaze ale acțiunii conflictuale și Bujor Macrin, și Mihaela Trofimov, și Cătălina Nedelea, cu un umor motivat de situații. Din lipsa relațiilor coordonate regizoral dintre personajele- actori din piesa pretext și personalitatea particulară a celor distribuiți, interpretarea cade însă, pe panta unor exagerări ce conduc la un comic strident. Au farmec comic în tratarea personajelor singulare, Alexandra Poiană și Adrian Ștefan. Nu dezvoltă “personalitatea” particulară și autoritară profesional a regizorului, Liviu Pintileasa.

Condus regizoral doar pe linia sublinierii comicului situațiilor, conflictele numeroase cu tentă morală devin doar o păruială gălăgioasă, stridentă și sensul satiric al relațiilor și replicii este diminuat. Spectacolul de comedie trenează ca ritm, este mult prea lung – aproximativ trei ore! Regizorul a uitat se pare o regulă elementară a comediei dictată și de scriere, când de la o scenă la alta ritmul crește și dezvoltă tensiune comică. Neglijența regiei de a specula îndrumarea actorilor distribuiți în relațiile sugerate de dramaturg duc la un spectacol mediocru, lipsit de verva comică motivată de piesă. “Scandal în culise” nu o are, pare doar un circ comic despe un teatru oarecare, adeseori fiind chiar un spectacol plictisitor.