PROBĂ DE FOC !
Capodopera lui Shakespeare și a dramaturgiei universale “ Hamlet “ rămâne proba de foc pentru creatorii din teatru, actori sau regizori. “Cu toții vor să joace Hamlet”, spunea Carl Sandburg, dar orice rol din piesa celebră a bătrânului contemporan Will, este o piatră de încercare pentru actorul distribuit, iar astăzi și pentru regizorul care se încumetă să pună în scenă “Hamlet”.
O tânără echipă alcătuită din actori ambițioși pe care teatrele, în special cele instituționalizate, nu i-au luat încă în seamă, pe unii pe nedrept chiar, s-au organizat în “Shakespeare Company. ro “ . Au lansat “compania” cu spectacolul “Hamlet – un exercițiu”, dovedind bun simț și măsură prin specificarea “un exercițiu”. “Compania” nu a găsit încă și un regizor atras de proiectul “Hamlet” și de cele viitoare. A aflat doar sprijin de găzduire la Teatrul Foarte Mic pentru “exercițiul-Hamlet”. Teatrul Foarte Mic își axează repertoriul pe proiecte independente cum este și acesta, ce includ în distribuții, adeseori, și actori ai Teatrului Mic de care aparține sala sa. Actuala premieră este rodul proiectului actriței Teatrului Mic, Liliana Pană care interpretează și rolul lui Hamlet. Echipa acestui “exercițiu” merită toată stima pentru curajul de a opta pentru “Hamlet”, dar spectacolul suferă de lipsa unui regizor.
Actrița Liliana Pană și-a dorit să își afirme talentul interpretând celebrul personaj și din negăsirea sprijinului unui regizor și-a asumat și … rolul regizorului. Evident, a comprimat și adaptat piesa lui Shakespeare pentru a îndeplini cerințele unui spectacol – exercițiu cu durata de aproximativ o oră și jumătate. Scenariul rezultat este o încropeală de scene în jurul acțiunii, ce transformă piesa într-un text asemănător celui aflat la baza unei telenovele. Substanța piesei bogată în trimiteri spre compartimente existențiale majore, se pierde. Unele personaje, spre exemplu Fortinbras ce are un scop important pentru evidențierea sensurilui scrierii, dispar. La rândul său, viziunea regizorală este confuză și incoerentă ca intenții. Debutul reprezentației propune primirea publicului de o trupă de actori ce poate fi și cea invitată de prințul Danemarcii la Elsinore. Ideea regizorală de a lansa o astfel de convenție pentru “exercițiul-Hamlet” avea șansa de a motiva "exercițiul", dar se pierde pe parcursul reprezentației. Nedezvoltată este și prezența lui Alexandru Triscariu care susține cu fagotul său momente muzicale pe compozițiile inspirate datorate lui Iosif Herțea. Sunt accente muzicale dramatice binevenite pentru sensurile piesei, dar incoerent aplicate de regie. Novatoare rămâne și tratarea duelului final, Hamlet – Laert , lipsit de arme, dar … în scena uciderii lui Polonius se apelează la pumnalul clasic ! Apar câteva momente originale în ilustrarea teatrală a acestui experiment, bine denumit “exercițiu”, motivate de piesă, dar care nu sunt plasate coerent de regie în contextul reprezentației. Total neglijentă rămâne îndrumarea interpreților și personajele devin marionete într-o telenovelă. Relațiile dintre personaje sunt ignorate.
Dificila partitură a prințului Hamlet revine Lilianei Pană care surprinde prin lectura profundă a replici, rostită cu subtilitate în descifrarea la nuanță, inteligentă a sensurilor. Actrița asimilează credibil esența personajului, frământările sale interioare, gândurile ascunse. Susține un examen greu prin acest rol și reușește să demonstreze personalitatea sa de actriță capabilă să abordeze personaje de anvergură. Mai favorabil ar fi fost totuși pentru Liliana Pană să riște mai mult și să prezinte singular doar un monolog amplu al personajului, să ofere un recital “Hamlet”. Lipsindu-i din exterior ochiul de veghe al regizorului, Hamlet în interpretarea sa, nu își completează profilul relaționând cu celelalte personaje și pierde din consistență.
Majoritatea actorilor din distribuție nu manifestă eforturi particulare de studiu asupra partiturilor ce la revin și adeseori, interpretarea lor este exterioară și exagerată. Devin … prestatori de servicii puțin intresați de ansamblul spectacolului. Absența unei viziuni regizorale ferme duce la transformarea în scheme simpliste a personajelor ce parcă sunt desprinse dintr-o telenovelă, de pildă regele și regina. În prima apariție, Gertrude, în interpretarea Ralucăi Petra pare o femeie dintr-o mahala, iar rugăciunea regelui Claudius, de exemplu, este recitată școlărește, exterior de Radu Ciobănașu. Regele și regina nu mai au astfel caracterizați, implicarea majoră solicitată de conflict. Nebuniea Ofeliei este strident jucată, fără rost, dar Rozana Radu dezvoltă însă, în alte scene, și momente sensibile, apropiate de naivitatea personajului. Polonius e tratat de Nicolae Nastasia doar ca o slugă dezinteresată de ce se petrece în jurul său. În rolul unui gropar, Codruța Ureche prezintă cu ironie un monolog rupt de contextul dramatic al scrierii. În interpretarea lui Răzvan Marina, Laert pare doar un tânăr egoist și prostovan. Robert Radoveneanu reușește totuși, în Horațio să susțină cu tensiune relația acestuia cu Hamlet, să sugereze trăiri interioare ale personajului.
“Hamlet – un exercițiu” reunește eforturile unei echipe numeroase : Silvia Șerban – costume, coerent create prin stilul simplu al desenului, Cristina Milea și Cătălin Manea – un decor dominat de culoarea neagră rezumat la câteva scaune “bandajate” cu fâșii albe, Andreea Duță – mișcare scenică și Iuliana Băltătescu – light design. Intențiile întregii echipe din care în lumina reflectoarelor sunt doar actorii, rămân lăudabile, chiar dacă rezultatul dovedește multe hibe. “Exercițiul” este o primă probă de foc a acestei “companii” care are șanse să se afirme în timp, dacă echipei ambițioase i se va alătura și un regizor. Dar … e criză mare de regizori !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu