joi, 12 ianuarie 2012

“ CELINE ! “ – TEATRUL DE COMEDIE

“ CU O FLOARE NU SE FACE PRIMĂVARĂ “

Vorba noastră binecunoscută “Cu o floare nu se face primăvară” , se potrivește și spectacolului “Celine ! “ . “Floare” rară poate fi considerată prezența în personajul Celine a actriței Sanda Toma, o mare actriță care de multe decenii înnobilează scena noastră, începând cu celebrul spectacol “Troilus și Cresida” în regia lui David Esrig (Teatrul de Comedie) și în urmă cu câțiva ani, “Comedie roșie”, regia regretatul Alexandru Tocilescu (Teatrul Național “I.L.Caragiale”). Această Doamnă a teatrului nostru revine pe scena Teatrului de Comedie unde și-a început cariera de succes, într-o minoră comedie bulevardieră, dirijată de un regizor cu o biografie strălucită, Lucian Giurchescu. Regizorul a contribuit substanțial la ridicarea valorii Teatrului de Comedie la începuturile sale, s-a afirmat drept specialist în montarea lui Bertold Brecht ( “Svejk în al doilea război mondial” sau “Mutter Courage”) și în Eugene Ionesco (“Rinocerii”) , spectacole memorabile pentru istoria acestui teatru. De astă dată însă, prin alegerea unei banale comedii bulevardiere, fantezia sa creatoare nu s-a manifestat, iar “primăvara” reușitei unui spectacol nu s-a ivit.

“Celine !” este o comedie bulevardieră modestă ca scriitură, despre niște hoți “simpatici”, autoare fiind actrița și dramaturgul Maria Pacome, celebră mai mult prin scurtul mariaj cu Maurice Ronet. A scris acest text în anii ’70 pentru a juca rolul lui Celine, o “distinsă” și inventivă meșteră în furturi. Lucian Giurchescu este nu numai regizorul spectacolului, ci și autorul “versiunii românești”, exagerat piperate cu vulgarități specifice divertismentului tv. actual. Regizorul a conceput un spectacol lent pentru ritmul specific comediei bulevardiere, neglijent în specularea ilustrării scenice a conflictelor comice. A lăsat greul reprezentației pe umerii interpretei lui Celine, Sanda Toma, fără să mai dirijeze relațional partenerii săi, să le definească scenic tipologiile.

Spectacolul se derulează în Sala Studio, un spațiu restrâns ca posibilități de joc. Decorul conceput de Adrian Lis, e superficial încârcărcat prin efecte stridente. Casa lui Celine cu pereții desenați absurd cu linii negre și “casetele” manevrabile în care își ține propietara valorile furate, devine un spațiu de joc exagerat mobilat în raport cu linia scrierii. Remarcabile pentru susținerea atmosferei conflictului rămân doar, unele costume create de Mirela Trăistaru, în special accesoriile, purtate de Celine. Folosind un decor confuz și o simplistă speculare a distribuției, regizorul nu speculează convingător valențele comice ale conflictului prin tipologiile personajelor.

Extraordinară este Sanda Toma în Celine, și pentru dânsa merită vizionat spectacolul. Se adaptează condițiilor spațiului de joc restrâns, joacă modern, la nuanță. Din atitudine, gest și privire – ochii săi suplinesc adeseori replica, construiește savuros personalitatea unei femei inteligente care a știut să manevreze situații și să obțină profituri din … furt. Celine a sa este o fermecătoare și șmecheră hoață de valori, dar și o sensibilă mamă cu pretenții și autoritate față de fiul ei Pierre (Alexandru Conovaru) aflat în pragul mariajului cu Natașa (Delia Nartea). Sanda Toma se plasează cu măestrie pe solicitările partiturii și susține inventiv, cu măsură comicul situațiilor. Celine totuși, trăiește momentele acțiunii în compania celorlante personaje a căror interpretare este fragil îndrumată regizoral. În dezvoltarea comicului, textul aplică doi piloni pentru configurarea conflictelor, pe Anna (Aurora Leonte) – prietena lui Celine , și pe Guillaume (Marius Drogeanu) – un hoț prostovan căruia doamna îi descoperă capacitățile de a falsifica tablouri celebre. Viziunea regizorală , cât și cei distribuiți în aceste personaje , nu reușesc să dea consistența solicitată de scriere pentru implicarea cu umor a celor doi în acțiune.

În Pierre și Natașa – posibilă urmașă a lui Celine la hoție, Alexandru Conovaruși Delia Nartea dau viață verosimil rolurilor. Delia Nartea sugerează abil preocupările ascunse ale Natașei, iar partenerul său știe să caracterizeze dezinteresul fiului ce își impune să nu cunoască afacerile mamei.

Harul Sandei Toma, actriță de dramă și comedie, merita o piesă într-o regie pe măsura valorii sale. Actrița salvează “Celine !” de la un posibil eșec, dar să nu uităm totuși că … “o floare nu poate aduce primăvara” și nici o mare actriță valoarea unui spectacol. Pentru întâlnirea cu Sanda Toma spectacolul se recomandă însă, a fi vizionat ca un divertisment al timpului liber.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu