“ OBSESSION “ – TEATRUL ÎN CULISE

O INEPȚIE !

"Teatrul în culise” este un nou teatru independent din Capitală, înființat de fondatorii Asociației Culturale “În Culise”, Cristian Bajora - regizor și Ștefan Nistor - actor, la sfârșitul anului 2011; primul este absolvent al Facultății de Film și Televiziune a Universității Media – clasa Dan Pița și cel de al doilea absolvent al Universității Hyperion – clasa Virgil Ogășanu. Inițiativa este demnă de laudă, dar rămâne să confirme menirea sa culturală spectacolele din repertoriu. În câteva luni numai, repertoriul a oferit patru premiere în regia lui Cristian Bajora cu texte ale dramaturgilor noștri – Matei Vișniec, Ștefan Caraman și Valentin Nicolau – care din motive obiective nu le-am vizionat, ultima premieră fiind “Obsession”. “Piesa este o dramatizare după o idee de Edith Negulici”. Dramatizare după al cui text ? Așa- zisul spectacol este integrat “genului Act – Performing” cum anunță site-ul teatrului, deci orice este posibil. “Dramatizarea” unei “idei” se precizează că presupune “întâlnirea cu noi înșine și cu monștrii dinăuntrul ființei noastre” ! Să vedem care ar fi provocarea de a ne “întâlni monștrii” personali …

… Într-o săliță de mărimea unui living dintr-un apartament vechi, sunt invitați să stea înghesuiți, în picioare, în jur de 20 de spectatori. Vor privi peste 15 minute, uimiți, ceea ce li se propune, scene fără percutarea vreunei replici. Un băiat frumușel, cu o țigară neaprinsă în mână, stă pe o canapea, și de-a dreapta și stânga sa, două fete în picioare, cu spatele la public, purtând un fel de furouri, se dau cu capul de zid peste cinci minute, într-o criză de nebunie. Băiatul nu se uită la ele, pare că visează la ceva. Machiate strident, fetele se întorc în cele din urmă spre public. Una va mima penibil … masturbarea, cealaltă îmbrățișări drăgăstoase cu un iubit nevăzut. După mai mult de zece minute, intervine un tânăr micuț, îmbrăcat ciudat, cu o expresie malefică și face schimb de țigări cu băiatul de pe canapea. Lipsa replicii e înlocuită de o continuă ilustrație muzicală, să-i spunem psihedelică, pe care spectatorul o va întâlni și în partea a doua a reprezentației. Și cu asta gata cu prima parte, în care generos bănuim că se intenționa evocarea iubirilor din delirul celui de pe canapea. Dintre interpreți am recunoscu numai pe Iulian Glița în rolul "maleficului", actor întâlnit și la Teatrul Luni. Dânsul, alături de scenograful Doru Zanfir, semnează și “regia” la “Obsession”. După cele aproximativ 15 minute ale “improvizației” despre … dragoste, publicul este poftit pe un hol și așteaptă vreo 20 de minute ca o altă “echipă” de spectatori să urmărească prima parte. “Echipele” se vor reuni apoi, și tânărul cu expresie malefică le va pofti să urce un etaj pentru a vedea … urmarea inepției acestui “proiect” cu pretenții teatrale. Va pătrunde într-un alt “living” mai mare, va descoperi niște scaune așezate ca la “teatrul clasic” și va respira greu pentru că sala e sufocată de fum. Efectul arhicunoscut al multor regizori ! Pe pereții din față, va zări niște nișe, decorate cu fâșii de plastic precum cele de protejat mâncarea din frigider. În două dintre nișe, va descoperi o fată și un băiat care prin ținută ar vrea să sugereze imagini de fetus. Când vor coborâ din nișe vor fi legați cu un fel de cordon … ombilical. La ușa intrării în noua sală, rămâne un băiat, care va înainta spre centru și va rosti strident un fel de monolog, greu de înțeles, bănuim a fi despre iubirile personajului. Monologul său va fi dublat de mișcarea haotică a cuplului legat de cordon. În acest rol am recunoscut pe Daniel Iordan, absolvent UNATC în 2001, clasa regretatului dascăl Ion Cojar, care a mai participat și la spectacolul “Danaidele” regizat de Silviu Purcărete. Personajul său va tăia cordonul cuplului în final, și aproximativ vreo două minute publicul va rămâne în întuneric pentru că se oprește și lumina confuză din sală. Intenția ar fi să mediteze la ce i s-a prezentat în cele peste 35 de minute. Meditația îi va fi tulburată de personajul cu expresie diabolică din prima parte, care va băga capul pe ușă câteva secunde, să vadă starea în care se află spectatorii ! Spectatorii vor țâșni rapid din sală când li se va permite, iar comentariile auzite în jur nu pot fi reproduse. Exchibiționismul realizatorilor i-a plictisit, i-a dezgustat, nu a reușit să le comunice nimic coerent, logic, să le transmită convingător emoție și provocare la gândire. Să le răscolească “monștrii dinăuntrul ființei ” cum au pretenția realizatorii acestei inepții teatrale.

“Obsession” nu este un spectacol, nici măcar unul cu intenția de “experiment”. Amintește celor care au studiat la IATC, doar de improvizațiile jalnice din prima lună de studii ale celor fără imaginație, cultură elementară, fără de talent. În distribuția care nu indică și ce partituri interpretează, se întâlnesc numeroși absolvenți ai universităților cu facultăți de teatru. Pe unii i-am recunoscut. Alții sunt greu de identificat precum Mihai Stănescu, Florin Munteanu, Bianca Mateescu, neafirmați prin nimic în viața artistică. Lor li se mai alătură conform înșiruirii de nume de pe afiș, Ioana Mărcoi – absolventă UNATC în 2009, Andreea Mateiu - doctorant la UNATC la Arta Actorului și Cornelia Ccu – absolventă în 2011 a Universității Hyperion. Sunt o echipă tânără, dar prestația lor demonstrează , din nou, criza învățământului nostru teatral dacă au acceptat distribuirea într-un astfel de “proiect” jalnic vizualizat cu intenția primitivă de a “trece peste spațiul convențional”, cum ambiționează cei de la “Teatrul în culise”, cu prețul biletului între 15 și 20 de roni.

În site-ul teatrului se mai anunță și ambiția de a “recâștiga publicul tânăr îndepărtat de cultură” ! Cum ? Prin oferta unor astfel de “proiecte” alarmant “îndepărtate de cultură” ? Pe acest public l-au câștigat de mult, teatre independente precum Teatrul Act sau Teatrul Luni, prin spectacole remarcabile ori prin experimente novatoare pentru estetica teatrului.

P.S. Un tânăr spectator, Mocanu Cristian, după ce a vizionat “Obsession” a trimis către site-ul teatrelor un “Manifest: de Ziua Mondială a Teatrului – RENUNȚ LA TEATRU !” Își argumentează ireproșabil revolta sa pentru actuala ofertă a “Teatrului în culise” căruia consideră că “i-a fost prizonier”. Pun la dispoziție acest “Manifest” celor interesați.