“ AUTOBAHN “ – TEATRUL DE COMEDIE

GREU PENTRU ACTORI, CÂND NU AU REGIZOR

         Din cauza  crizei financiare ce afectează și teatrele, spectacolul este o coproducție – Teatrul de Comedie și ArCuB. Teatrul gazdă este reprezentat doar prin Laura Creț, în rest distribuția include două vedete apreciate în diverse telenovele – Octavian Strunilă și Alexandru Papadopol, o tânără debutantă Simona Pop, iar Mihai Brătilă  - regie, tot din zona serialelor face parte.

         Piesa aparține dramaturgului american Neil LaBute, preferat al teatrelor noastre, nu numai al celor de pe alte meridiane. Numele său a fost mereu prezent pe afișul Teatrului Act cu spectacole remarcabile, atractive și prin stilul special, tragicomic al scrierii , abil manevrat de regizori prin personajele consistent construite.”Autobahn” cuprinde în patru episoade, analiza unor  posibile relații dintre două personaje, cu precădere fiind cea dintre un bărbat și o femeie.

         Regizorul Mihai Brătilă avertizează în programul de sală că “La fel ca și LaBute, am încercat să reduc mijloacele spectacular-teatrale, am renunțat la orice fel de artificiu imagistic – mișcare, lumină, etc.- pentru a esențializa și a proteja singura relație fără de care teatrul nu este posibil, relația actor-spectator.” Spectacolul rezultat dovedește însă, falsul relatării conceptului său regizoral. “Relația actor-spectator” este în principal, rezultatul unei credibile transpuneri a interpretului în personajul atribuit, îndrumată din umbră de regizor.Piesa lui Neil LaBute propune pe deplin modelarea atentă a interpretării fiecărui personaj de către regie, aspect absent din viziunea regizorală superficială a reprezentației. Relația cuplurilor fiecărui episod al scrierii este esențială , dar regia o ignoră. Mihai Brătilă susține că renunță și la “artificiu imagistic – mișcare, lumină, etc.”, dar orbește spectatorii prin cele două reflectoare din fundalul spațiului de joc, ce ar avea rolul de “cortină vie” între cele patru secvențe ale reprezentației, negăsind altă soluție de departajare. Uită că fiecare “schiță” de acțiune, dialog între două personaje, se petrece pe o autostradă, în mașină, când replica indică mereu acest aspect. Decorul inexpresiv (scenografia Luminița Mustață), plasează central un fotoliu roșu cu două locuri și niște luminițe în fundal desprinse ca dintr-un pom de Crăciun, ce ar vrea să sugereze orașul îndepărtat al autostrăzii. Personajele sunt plasate de regie în fotoliu și stau ca la taclale, iar șoferul uită de atenția solicitată de drumul pe autobhan, iar uneori se ridică și se mișcă agitat, evident fără rost. Bănuim că s-ar afla într-o parcare ! Atmosfera tensionată a dialogului lipsește cu desăvârșire. Un artificiu încearcă regia și prin costumele celor doi bărbați uniformizate, prin același tricou. Ar vrea poate să sugereze că ar fi vorba de același bărbat , care în final ajunge un individ periculos în urma eșecurilor suferite anterior ! Sensurile scrierii sunt astfel spulberate de regie.

         Primul cuplu tânăr prezentat – “o fată și un tip”, încearcă stabilirea unei relații de iubire. Simona Pop nu reușește să convingă asupra portretului unei fete dornică de dragoste, marcată de experiența tristă a părăsirii de către iubitul anterior. Vorbește precipitat și cu greu se înțelege în sala Studio a teatrului, replica rostită, și e îndrumată de regizor să năvălească mereu peste partener ca să îl sărute. Indicarea unui așa zis firesc cinematografic în tratarea rolului de către actriță, îl afectează uneori și pe Octavian Strunilă. Cu farmec însă, actorul punctează momentele comice ale situației și dă o aură credibilă personajului. Păcat că Simona Pop nu susține relația; a avut o apariție minoră în “Lautrec la bordel” de la Teatrul Metropolis, iar în “Autobahn” i se oferea o partitură generoasă pe care regia nu a ajutat-o să o susțină.

         În cel de al doilea episod al reprezentației, dialogul  tensionant  între “o femeie și un bărbat” este plin de surprizele acțiunii relatate. Portretul unei femei naive, prostovane, dar cu pretenții de divă, care povestește partenerului cum în camera ei de hotel au năvălit doi bărbați, este excelent realizat de Laura Creț. Bănuind un viol, partenerul din mașină se revoltă, iar interpretul Alexandru Papadopol conduce atent evoluția situației, până când nervozitatea bărbatului ajunge la o isterie falsă. Regia determină actorul la stridență. Într-un rol dificil, rămâne detașată din întreaga distribuție, doar interpretarea Laurei Creț, care a găsit nuanțe în definirea ireproșabilă a personajului.

         Doi bărbați vor discuta apoi, despre aparținătorul de drept al unui obiect. Octavian Strunilă, de fapt, într-un lung monolog, admirabil susținut, oferă diverse argumentări. Relaționează minunat ascultându-i doar explicațiile, Alexandru Papadopol prin expresie tăcută replicând. Cei doi actori reușesc un moment unic printr-o relaționare atentă, interior sugerată prin gest și privire. Dovedesc a se adapta cu inspirație la convenția teatrală, nu numai a celei din telenovele.

         În ultima scenă acțiunea propune călătoria unui bărbat matur alături de o fetișcană. De astă dată, Simona Pop este de nerecunoscut, în tratarea personajului mai apropiat și de vârsta sa reală. Copila uimită de propunerea excursiei, are candoare, nedumeririle personale sunt rafinat și sincer exprimate. Regia nu o forțează la expresie. Cu măsură creionează rolul partenerului și Alexandru Papadopol. E drept, regizorul lasă să planeze confuzia asupra relației dintre cei doi.

         Spectacolul se vrea a fi dedicat actorilor, dar regia nu a știut să le exploateze teatral capacitățile. Fiecare se salvează în diverse momente. “Autobahn” rămâne doar un exercițiu regizoral experimental, lipsit de forță emoțională convingătoare, adeseori plicticos ca ritm. Vedete ale micului ecran, precum Octavian Strunilă și Alexandru Papadopol demonstrează că se pot adapta cerințelor scenei, Simona Pop promite o evoluție în lumina reflectoarelor,iar  Laura Creț hotărât se detașează doar într-o singură partitură, tuturor le rămâne însă, șansa de a întâlni un proiect și un regizor cu știința teatrului, nu numa a telenovelei, în a le pune în evidență datele personale deținute. Un spectacol de teatru lipsit de regie, dezavantajează actorii.