UN RECITAL … CULTURAL, UNICAT
Mulți actori cu har cărora nu li
se distribuie roluri în teatre, aleg calea recitalurilor. Foarte puțini sunt
însă, cei care optează pentru un text de calitate. Încearcă apoi, cu propriul
talent să suplinească hibele textului. Aceste recitaluri, majoritatea dintre
ele nu au nici contribuția vreunui regizor. Teatrele instituționalizate și cele
independente, includ o parte din ele în repertoriul curent, dar puține cuceresc
publicul. De pildă, Cristina Casian cu “Amalia respiră adânc” la Teatrul Act,
Tania Popa cu “Fata din curcubeu” la Naționalul bucureștean, sunt câteva
excepți și reușesc de câteva stagiuni să atragă spectatorii.
Ca
scenarist, regizor și interpret, Niculae Urs propune un altfel de recital,
special , cu valențe culturale solide, mai greu de întâlnit în zona respectivă,
“Țară-i asta, mă?!?”, dedicat lui Caragiale. Cu greu și-a găsit un loc de
reprezentare la sala mare ArCuB, cu toate că recitalul este mult mai adecvat
prin concept, unei săli studio sau spațiului neconvențional.
Surprinzător
un actor a studiat opera integrală a lui Caragiale, proză și
teatru,corespondența către “amicii” din generația sa, dar și studii referitoare
la personalitatea autorului.
Niculae Urs a alcătuit inteligent un scenariu bazat pe situații din viața
scriitorului, cu fraze esențiale din mărturiile lui Nenea Iancu.
Rezultatul poate fi considerat o bijuterie culturală cu intenția de informare
și evocare a lui Caragiale , demonstrând cât de actual și contemporan rămâne după trecerea unui secol de la dispariție. Actorul nu s-a îndreptat
spre piesele sale de teatru, i-a construit scenic profilul prin documentarea
sârguincioasă a parcurgerii mărturiilor
sale asupra societății în care trăia și descoperea lacune rămase și
astăzi actuale. Excelent este scenariul despre Caragiale, cu excepția unui prolog ironic despre
starea teatrului nostru, neadecvat tematicii culturale a reprezentației, chiar
dacă e folosit ca moment scenic pentru transformarea actorului în personajul
povestitor Caragiale. Evocarea biografiei lui Nenea Iancu, finalizată prin
refugiul său la Berlin, implică și amintirea unor colegi de generație,
personalități marcante, precum Eminescu, Creangă, Delavrancea, Vlahuță, Gherea.
Cinic, ironic evocările se rezumă mereu la “țărișoara” în carea trăiau și
coincidență suferea de aceleași metehne ca și astăzi. Spectacolul se putea
foarte bine intitula “Conferință despre starea națiunii”, fiind actual fără
exagerări, de parcă I.L.Caragiale ar trăi în mileniul trei.
Acest
text admirabil, nu putea prinde credibil imagine scenică dacă nu beneficia de
interpretarea rafinată a actorului Niculae Urs. Se transpune subtil în
personajul Caragiale, acest actor minunat oferind și o lecție despre cum se
poate susține un monolog ce solicită și intervenția unor alte personaje
argument, cu finețe desenate. Dezvoltă de asemenea cu abilitate și o relație
directă cu spectatorii, luați drept parteneri în multe momente. Ca un mare
actor, putem spune că Niculae Urs realizează în acest recital, o creație.
Spectatorul primește informație culturală, dar se și emoționează privind
evocarea lui Caragiale.
Trebuie
să amintim că Niculae Urs a conceput și un remarcabil scenariu după scrierile
lui Cehov, și împreună cu Horațiu Mălăele au propus un excelent spectacol
“Măscăriciul”, jucat la Teatrul “Bulandra” cu succes, cât și pe alte meridiane.
Acțiunile sale de scenarist cultural și interpret, sunt exemplare, chiar dacă
nu au cucerit premiile meritate pe deplin.
“Țară-i
asta, mă ?!?” rămâne un spectacol căruia îi așteptăm permanență în repertoriul
unui teatru pentru că nu va deziluziona pe nimeni. Îi va uimi și încânta și pe
tinerii spectatori care se pare că nu mai au timp să se informeze despre
Caragiale. Din păcate, mass media a ignorat acest spectacol, pentru că presa nu
mai este interesată de un act cultural. Asta-i … țara în care trăim și l-a
inspirat și pe Nenea Iancu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu