FINAL DE ETAPĂ REPERTORIALĂ DE NOTA ZECE
Teatrul Odeon este
singurul teatru din Capitală care nu a tras grăbit cortina pentru prima etapă a
prezentării repertoriului într-un an teatral calendaristic. Directorul Dorina
Lazăr se dovedește , din nou, un manager care conduce invetiv instituția în
compania unei echipe iscusit alese și devotate inițierii de proiecte diverse.
Teatrele din București - “Nottara”, “Mic”, “Comedie”, “Bulandra” , Naționalul,
au închis stagiunea încă de la începutul lunii trecute, majoritatea lor. Au
intrat pentru public într-o vacanță de aproximativ trei luni !! Despre o
posibilă stagiune estivală nici nu poate fi vorba, doar unele teatre
independente o mai susțin și Teatrul “Constantin Tănase” la grădina Herăstrău
cu sprijinul televiziunii publice. Celelalte teatre instituționalizate însă, printr-un management
superficial, trag cortina fără respect față de spectatorii dornici de a viziona
și vara un spectacol, unii fiind vizitatori ai Capitalei din țară, alții chiar
din străinătate. E drept, Naționalul bucureștean se află în renovare.
Teatrul Odeon și-a
continuat stagiunea până la mijlocul lunii iulie, iar printr-o conferință de
presă, Dorina lazăr a comunicat proiectele din toamnă, unele premiere fiind în
lucru și în perioada verii. Nici un alt teatru din Capitală nu și-a anunțat
proiectele viitoare ! Pentru etapa din toamnă a stagiunii, Teatrul Odeon
pregătește: “Povestea soldatului” de C.F.Ramuz, muzica Igor Stravinski cu
Silvestri Ensemble, dirijor Tiberiu Soare – spectacol a cărui pregătire a fost
finalizată, “Titanic vals” de Tudor Mușatescu în regia lui Alexandru Dabija,
“Veneția” de Jorge Accame în regia lui Raul Sorrano – Sala Mahestic și “Vieți
paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliției Secrete”, dramaturg și regizor
Gianina Cărbunariu, “Contra democrației” de Esteve Soler în regia lui Alexandru
Dabija, “Poveste despre tatăl meu” de Radu F.Alexandru în regia lui Gelu
Colceag, “Federeii” de Nicolae Avram în regia lui Radu Afrim – Sala Studio.
Deasemenea, teatrul dezvoltă și două proiecte internaționale : “Fabulamundi” în
parteneriat cu Asociația PAV din Roma (Italia) și “Hunger for Trade” cu opt
companii teatrale de pe patru continente ce încearcă inter-cultural să
reacționeze la criza alimentară globală. Nu va lipsi din repertoriu nici
excelentul proiect “Teatrul și școala” susținut de Gabriel Pintilei prin programul pentru copii cu spectacole de educație muzicală produse de Fundația “Clasic e
fantastic” despre copilăria unor compozitori celebri. Proiectul managerial al
Teatrului Odeon este mult mai bogat în diverse inițiative, fiind singular în
peisajul teatral bucureștean sărăcăcios configurat de activitatea altor
directori mai puțin sârguincioși.
UN EXPERIMENT INTERACTIV PROVOCATOR
“Prețul corect” este, în sfârșit
, un experiment necesar pentru a cunoaște percepția publicului și în scopul
ofertei unei piese autohtone în repertoriu. Dramaturgul Peca Ștefan, o
personalitate în domeniu, apreciată și peste hotare, recunoscută în special de
teatrul independent, propune acum, un exercițiu interactiv, de fapt, un sondaj
al publicului pe o temă spinoasă. “Prețul
corect” nu presupune prețul pentru bunuri de consum, ci prețul corect … al
omului. Miezul acestei teme grave, alege drept țintă, etnia, în special evreii
care au avut mult de suferit în trecut la noi și în perioada comunistă. Evreii
au “emigrat” în Israel, vânduți fiind de Ceaușescu, așa cum au fost vânduți și
sașii. Numai că de la tema inspirat aleasă până la punerea în practică prin
acest experiment, formula dramaturgului este fragilă. Prin schița a
trei situații având în centru un evreu , sufocată de întrebării confuze,
experimentul pierde din consistență. Publicul de la cea de a doua reprezentare
a experimentului vizionat, dovedea o jalnică percepere a substratului tematicii
prin pregătirea educațională precară deținută. Peca Ștefan încearcă, de fapt,
un sondaj original privind nivelul perceperii esenței temei de către
spectatori, pe care îl încarcă însă, prin întrebări nedefinite . În urma
răspunsurilor primite va construi o piesă de teatru. Să sperăm că de succes.
Regizoarea Andreea Vălean conduce cu
pricepere jocul interactiv cu spectatorii susținut de șase actori stimați ai
Teatrului Odeon. În prim plan se impune Dorina Lazăr care, fie răspunde cu dibăcie
întrebărilor venite din partea spectatorilor, fie desenează atent posibile
personaje, cum ar fi nevasta soțului evreu plecat în Israel. Precizăm că
spectatorii sunt primiți la intrarea în Sala Studio de regizoarea care le
distribuie o întrebare generală despre “prețul corect”. Răspunsurile oferite pe
hărtia cu întrebarea le va colecta, înaintea începerii reprezentației, Mihai
Smarandache; actorul este “moderatorul”, animatorul relației interactive cu
publicul și se achită ireproșabil de misiunea sa. Pentru fiecare desen al
scenariului celor trei acțiuni propuse de dramaturg, actorii așezați pe șase scaune, schițează
personaje și solicită spectatorilor răspunsuri verbale prin trei întrebări
adresate ca posibilă motivare a situației expuse printr-o … licitație. Excelent
este Constantin Cojocaru, în primul exercițiu al scenariului în rolul evreului
doctor “emigrat” în Israel. În alt episod, Nicoleta Lefter este dezavantajată
de neinspirata intenție de a creiona compoziția unui pensionar evreu. În
finalul reprezentației, se “premiază” spectatorul cel mai activ printr-un
dialog cu Ioana Anastasia Anton, o tânără actriță, care remarcabil, cu
sensibilitate se adaptează cerințelor scenariului. Apreciabilă este și
participarea actorului Silvian Vâlcu la acest experiment. Întrebările , cât și
răspunsurile venite din partea publicului, multe sunt penibile și pun în
dificultate actorii, dar aceștia , în special Dorina Lazăr și Mihai
Smarandache, găsesc calea de a le da
sens credibil. Spre final, Mihai Smarandache susține și un monolog delicat
moralizator propus de dramaturg pentru a preciza scopul principal al temei
centrale.
“Prețul corect” este un experiment
inventiv de teatru interactiv provocator, chiar dacă “decupajul” dramaturgului
suferă de o manipulare stângace a conținutului întrebărilor. Sperăm că acest
experiment dezvoltat până acum în două reprezentații, va avea drept rezultat și o
piesă solid construită. Firește, Peca Ștefan era prezent în sală pentru a
urmări exercițiul propus.
Provocarea publicului de către Peca
Ștefan, oferă și multe intervenții din partea spectatorilor comice, ce pot
întrista însă, pentru că majoritatea demonstra la reprezentația vizionată, că
telenovelele , manelele ori programele tv. constitue baza pregătirii sale
educațional culturale. Pentru această majoritate confuză în gândire prin
“școlile” parcurse, Teatrul Odeon arată cu “Prețul corect” necesitatea rolului său
cultural educativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu