miercuri, 28 august 2013

“ ȘARPELE ÎN IARBĂ “ – LABORATORUL DE NOAPTE ( Gazdă TEATRUL “BULANDRA”)


… FĂRĂ CAP ȘI FĂRĂ COADĂ
         În curând va începe etapa de toamnă a stagiunii 2013. Deocamdată, harnic, Teatrul Metropolis de proiecte anunță deschiderea cu premiera “Sex”, luni, 2 septembrie, iar teatrul independent activ UNTEATRU propune, duminică 1 septembrie, premiera “Scrisoare către Casandra” și Naționalul din Timișoara, în 15 septembrie, “Prometeu înălțuit”. De asemenea, la Costinești de astă dată și nu la Mangalia, se va desfășura cea de a XVI-a ediție a prestigioasei manifestări, Gala Tânărului Actor – “Hop” în coordonarea proiectului de către apreciatul regizor, Radu Afrim. Vom comenta aceste evenimente la data potrivită. Deocamdată, ne întoarcem la un comentariu restanțier referitor la un spectacol din prima etapă a stagiunii, “Șarpele în iarbă”.
         Reamintim că “Laboratorul de Noapte” este o nouă sală de spectacol, rezultat al proiectului generos propus de  conducerea Teatrului “Bulandra” de a stimula și promova inițiative ale actorilor, regizorilor, fie angajați în diverse teatre, fie independenți. Este plasată în preajma sălii “Liviu Ciulei” prin amenajarea unui fost spațiu folosit înainte pentru decoruri, și dotată corespunzător tehnic. Până acum însă, puține spectacole au văzut luminile rampei în acest “Laborator”.
         După inaugurare noului spațiu cu “Arlechino moare ?” , reprezentație comentată pe blog, a intrat în repertoriul curent al “Laboratorului” , “Șarpele în iarbă” propus de o echipă independentă plus o actriță a Teatrului “Bulandra”. Emil Hoștină este regizorul spectacolului, un actor cu o bogată activitate în film, cu apariții chiar și în “Harry Potter”, dar îndepărtat de afișele scenei. Ambiția sa de a se apropia de convenția teatrală, total diferită față de cea a filmului, încearcă să o pună în practică prin acest spectacol special, derulat într-un spațiu intimist cum este “Laboratorul de Noapte”, ce presupune și alte reguli de interpretare. Apelează la piesa dramaturgului englez contemporan Sir Alan Ayckbourn, autor a numeroase texte, cu o biografie bogată și ca manager teatral. Programul de sală nu specifică dacă “Șarpele în iarbă” este sau nu o adaptare după textul inițial.

Scrierea prezintă conflictul tensionant dintre trei personaje, două surori – Annabel (Ioana Abur), Miriam (Anca Androne) și slujnica Alice (Iulia Lumânare). Regizorul încearcă să construiască atmosfera confruntării dramatice dintre Annabel și Miriam ce are un sprijin pentru intențiile criminale în Alice, dar … conduce superficial distribuția. Într-un decor minimalist, la câțiva pași de spectatori, tratarea personajelor  nu impune prin credibilitate și nu degajă tensiunea emoțională solicitată de conflict. Regizorul a distribuit actrițe stimate, dar cu mai multă experiență obținută prin rolurile din film. Construirea personajelor este lipsită de esență relațională între partenere. În Annabel, sora revenită acasă și obsedată de amintirea trecutului, Ioana Abur încerca și reușea doar parțial să sugereza suferința deziluziei constatării prezentului și autoritatea celei care va cădea în final victima demenței celor din preajmă. Interpretarea sa este lipsită de nuanță în confruntarea dintre speranța regăsirii surorii sale și a mediului în care a trăit , cu realitatea amară. Anca Androne, actriță a Teatrului “Bulandra” este îndrumată în Miriam să conceapă o compoziție fragilă de copilă năzuroasă. Actrița reușește însă, spre final, să sugereze stările interioare ale personajului într-un monolog admirabil susținut. Într-o compoziție ridicolă a diabolicii servitoare , o fată care vorbește peltic și precipitat de nu se înțelege mai nimic din replică, Iulia Lumânare se supune docil intențiilor exagerate ale regiei, iar rezultatul este fals, defavorabil conflictului și suspansului dictat de scriere. Păcat de efortul actriței de a servi o astfel de viziune regizorală confuză . Alice a sa dirijează de fapt substanța conflictului, nemulțumirile personale, cât și cele ale lui Miriam ce duc spre înfăptuirea unui act criminal, dar personajul este caricatural tratat, fără rost pentru suspansul acțiunii. Ambiția actorului de film Emil Hoștină de a fi regizor de teatru, dezavantajează interpretele prin lipsa de coordonare și citirea teatrală superficială a textului într-o convenție ce îi este străină. Teatrul nu are prim planuri, solicită permanent atmosferă, relații . Accentele  exagerate ale vizualizării teatrale practicate de regizor, mai ales într-un spațiu intimist, au distrus sensurile scrierii.
         “Șarpele în iarbă” este numai un exercițiu de “laborator” … fără cap și fără coadă, căznit înfăptuit și  neconvingător.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu