“ TROIENELE “ – OPERA NAȚIONALĂ din IAȘI ( FNT )

SPECTACOL GREU DE UITAT

         Programul FNT s-a lansat cu spectacolul “TROIENELE” la Teatrul Odeon în regia lui Andrei Șerban, în cadrul secțiunii “Legendele scenei”. Ziua de vineri, 25 octombrie a mai cuprins “Evenimente conexe”, în principal fiind vernisajul expoziției “SPAȚII IMAGINARE” (machete – schițe – video) a scenografului HELMUT STURMER, la Fundația Lowendal , mereu activă în domeniu.

         Anul 1990, rămâne pentru teatrul nostru punctul renașterii sale pe calea inovației, prin venirea lui Andrei Șerban la direcția Naționalului bucureștean , unde prezintă ca regizor , memorabilul spectacol, “O trilogie antică”. Am vizionat de mai multe ori acel spectacol, ce nu se poate uita. Într-o teatralitate ce îți tăia respirația, te introducea sensibil în lumea antică de unde au pornit căile esenței civilizației și prin intermediul teatrului. Acel spectacol a descătușat inovația teatrală la noi.

         După 23 de ani, Andrei Șerban montează din nou, la Opera Națională din Iași, doar “Troienele” din cele trei părți ale “Trilogiei antice” după Euripide și Sofocle, provocând din nou revitalizarea teatrului ca act cultural major. Noua montare la Opera Națională din Iași folosește soliști, corul, instrumentiști, înlocuind actorii. Acesta ar fi principalul aspect diferit față de spectacolul din 1990. Conceptul regizoral rămâne același, de o teatralitate funcțională uluitoare. Spectatorii sunt integrați acțiunii, considerați a fi martori activi ai conflictelor ce distrug Troia. Alegerea “drumului” … prin Troia, sugerarea spațiilor cetății prin schele de lemn sugestiv desenate, aparțin lui Andrei Șerban, iar imaginea are un plus de expresie prin costumele Doinei Levintza.

 Atmosfera magică a reprezentației se completează impresionant prin muzica originală creată de compozitoarea americană, Liz Swados, care reface “sunetul epocii” în special prin incantații. După un timp, publicul este retras din scenă, din spațiul vital al cetății, trece în sala de spectacol pentru a fi martor detașat al moralei dureroase și veșnice propuse de Euripide în urmă cu mai mult de un mileniu, distrugerea unei civilizații și drumul spre o alta. Teatralitatea acestui spectacol este grandioasă și impresionantă. Jucată și cântată magic în dialecte străvechi ale limbii grecești, necunoscute privitorului de astăzi, reprezentația reușește să copleșească prin sensurile imaginii teatrale emoționante, spectatorul. Se fac înțelese prin imagini și sonoritate, acțiunea și substratul său moral.

         Noua montare câștigă un plus de credibilitate pe linia muzicală, strălucit susținută de interpreții Operei Naționale din Iași, dar are unele scăderi sporadice în interpretarea actoricească a unor roluri cheie. Distribuția cuprinde peste cinzeci de interpreți dăruiți însă, cu tot sufletul propunerii regizorale.

         “Troienele” lui Andrei Șerban este o “lecție” teatrală strălucită, care incită publicul, îl determină să trăiască interior sensibil, “legenda” clasică a cetății distruse din care, iată că peste multe secole a rămas “miezul” unor idei veșnic actuale.

P.S. Sâmbătă, 26 octombrie, alături de reprezentația cu “Troienele” și o serie de “Evenimente conexe”, s-au mai prezentat spectacolele comentate pe acest blog la data premierei: “YENTL” de la Teatrul Evreiesc de Stat, la secțiunea “Teatrul de mâine”, apoi în cadrul “Actorii în prim-plan” – “ILUZII” de la Teatrul Act și “ÎNSEMNĂRILE UNUI NEBUN” de la ArCuB.