joi, 22 octombrie 2015

“CARUSEL” – TEATRUL “BULANDRA” (Sala “LIVIU CIULEI”)

MAGIA TEATRULUI!
         Comentariile despre “Carusel” se pot rezuma și la un singur cuvânt – “magie” pentru că echipa de realizatori ai spectacolului întreprind un autentic exemplu de ce presupune inovația teatrală astăzi.
         “Cred că venim la teatru ca să fim atinși de emoție (…) și pentru a intra în contact cu o altă realitate”, își argumentează conceptul regizoral aplicat spectacolului “Carusel”, Andrei Șerban. Într-adevăr ne poartă într-o altă realitate, cu ecou emoțional pentru oricine merge la acest spectacol.


         Andrei Șerban și Daniela Dima propun o reușită adaptare după piesa maghiarului Ferenc Molnar, scrisă în 1909, cât și după ecranizările ei, în special cea a lui Fritz Lang. Spectacolul este un musical original pe scenariul unei tragicomedi ce se ferește de stilul musicalului jucat pe Broadway. Acțiunea propriu-zisă a dragostei dintre Liliom și Iulia, oameni săraci de la periferia societății, se dezvoltă de la o scenă la alta, trecând de la realism spre suprarealism, până la oniric, cu motivarea în paradoxul existenței personajelor. Regizorul Andrei Șerban ia publicul drept partener la un “carusel” special al vieții. Pornește debutul reprezentației în holul sălii “Liviu Ciulei” cu provocarea comică la distracție, ca apoi pe scenă să foreze sensurile dramatice ale acțiunii și să asocieze inventiv ca un magician, replica, muzica, dansul, vizualizarea situațiilor, cu rezultatul provocator de a privi altfel lumea. Aparent dragostea dintre Liliom și Iulia pare subiect de telenovelă, dar regizorul îi dă dimensiuni tragicomice profunde. Eșecurile existenței într-o societate mereu dominată de forța banilor, afectează și conștiința lui Liliom pentru care viața devine un carusel al sentimentelor.


 Regizorul urmărește ca fiecare moment conflictual pornit din realitate, să aibă rezonanță și în planul doi al subconștientului eroilor. Spectacolul său este perfect construit pornind de la realism spre suprarealism și chiar onoric, cu motivare pentru a provoca emoție prin îmbinarea lirismului cu satira socială. Coerent, logic, conceptul regizoral nu apelează la artificii teatrale pentru “îmbogățirea” derizorie a imaginii reprezentației, practică metafore cu motivare în situații pentru a sublinia substratul lor. Nimic nu este gratuit în acest spectacol, pornind de la execițiile de magie cu o sfoară, practicate de Liliom sau scena dinaintea jafului plănuit de Albert unde Liliom se va întâlni cu un tocilar care îi solicită să își ascută cuțitul; momentul pare real, dar în susidiar imaginea tocilarului e metafora morții. Andrei Șerban colaborează excelent cu fiecare ARTIST implicat în proiect, de la actori până la cei ce susțin imaginea și atmosfera spectacolului – scenografie, muzică, coregrafie, proiecțiile video ce apar în partea a doua. Toți se dovedesc creatori desăvârșiți.


         Originalitatea musicalului “Carusel” se materializează prin “acompaniamentul muzical compus și interpretat de Raul Kusak” care devine un personaj mereu activ. Cunoscut și din trupa “Iris”, Raul Kusak apelează la diverse șlagăre italienești sau franțuzești a căror veselie din debutul reprezentației o prelucrează apoi pentru a puncta suferințele intime ale personajelor. Intervine de asemenea la fiecare “secvență” cu acorduri sonore bogate în trimiteri pentru situația scenică. Viziunea regizorală îmbină mereu iscusit, comicul cu tragicul, muzica fiind sprijin de bază. La rândul lor actorii servesc ca adevărați profesioniști momentele muzicale, cântă fie solistic, fie în cor. Prologul muzical susținut de Liliom și interpretat de Vlad Ivanov, stârnește spontan aplauzele asistenței pentru modul meritoriu în care e prezentat. Acesta ar fi doar un exemplu, din multele aplauze la scenă deschisă ce se ivesc pe parcursul reprezentației.


         Aspectul general vizual al spectacolului este condus de Andrei Șerban ca pentru un film, fiind susținut substanțial prin scenografie și manevrarea luminilor. Decorul creat inspirat de arhitectul Octavian Neculai, folosește cu fantezie, toate posibilitățile tehnice ale scenei. Cum acțiunea presupune mai multe spații de joc, arhitectul apelează la rotativa scenei ce este împărțită în o serie de compartimente, fiecare loc fiind definit prin detalii bine alese și în accente diverse de culoare generală.

 Prin manevrarea continuă a rotativei, spațiile se schimbă,surprind prin imagine, mișcarea decorului fiind de fapt, un montaj filmic pentru “caruselul” vieții. Decorul prin diversitatea construcției, se transformă într-un personaj metaforic, un argument subtil al conceptului regizoral. Aprecieri deosebite merită și echipa tehnică, mânuitorul din umbră al decorului. Spectatorii sunt întegrați acțiunii și prin puntea ce străbate mijlocul sălii, un loc activ al conflictului. Este o “punte simbolică”, iar Andrei Șerban îi atribuie o valență în plus, considerând-o și “un omagiu in memoriam Liviu Ciulei”, adus astăzi marelui om de teatru care în 1968 i-a acordat aceiași sală pentru debutul regizoral cu “Iulius Cezar”.

 Imaginea reprezentației își sporește atractivitatea și prin costumele create de Lia Manțoc pe linia unei epoci trecute, cu atenție pentru a sprijini definirea personajelor prin completare cu amănuntul accesoriilor. Un rol esențial pentru rostul imaginii în funcție de situațiile dictate de acțiune, îl are manevrarea luminii de către Alexandru Darie și Andrei Șerban. Coloritul și jocul intensității luminii, devin argumente de atenționare asupra stărilor interioare ce macină personajele centrale. Schimbarea luminilor devine și sprijin pentru evidențierea mișcării scenice. Regizorul dirijează prin mișcarea scenică și ritmul alert al spectacolului, dar ca într-un film intervin și pauze în unele momente semnificative când se transmite emoție în absența replicii, doar prin atitudinea și expresia actorilor. În unele “secvențe” din acest film teatral, mai intervin și acțiuni discret plaste în planul de fundal pentru a spori tensiunea și atmosfera momentului dramatic. Mișcarea scenică se completează prin coregrafia cântecelor realizată de Arcadie Rusu, marcată de accente satirice.


         Tot ce se petrece pe scenă și pe “puntea” din sală, surprinde mereu spectatorul și îl apropie mai mult de relația emoțională cu actorii care indiferent de amploarea rolui, realizează performațe meritorii. Andrei Șerban a cizelat în timp o echipă, amintim și de “Omul cel bun din Seciuan”, dăruită proiectelor sale. Personajul central Liliom și partenerii săi primesc publicul în holul sălii “Liviu Ciulei”. Liliom este plin de vervă ca un animator al caruselului dintr-un bâlci și Vlad Ivanov continuă și în primul moment scenic această stare specifică unui claun minunat. Încet, încet, de la o “secvență” la alta, cu măestrie Vlad Ivanov începe să dezvăluie caracterul interior al acestui om simplu, mândru, orgolios, dur, ce practică un limbaj rudimentar. Actorul arată gradat cum lui Liliom îi lipsesc cuvintele și conștiința pentru a își exprima atitudinile și sentimentele. Senzațional, ca un mare actor, Vlad Ivanov trăiește intensiv cele două planuri ale vieții lui Liliom, cel exterior și cel interior aparent străin lui și relației cu Iulia. Eșecurile, orgoliu îi frânează sentimentele și îl duc la un final tragic. Vlad Ivanov prin Liliom adaugă o nouă creație biografiei sale artistice, arătând că profesia de actor presupune pe lângă har,  inteligență pentru asimilarea și trăirea scenică a unor personaje diverse tipologic. Al doilea personaj Iulia este pilon al demonstrației că existența este un "carusel" ce manevrează și conștiința individului spre rău sau bine. Rolul beneficiază de o dublă distribuție, într-o seară este atribuit Alexandrei Fasolă, în alta, Anei Ularu. Ambele actrițe sunt excelente în Iulia prin interpretări personale ce nu știrbesc prin nimic desenul personajului propus de demersul regizoral. Candoarea Iuliei o impune cu sensibilitate Alexandra Fasolă, ca apoi să nuanțeze amprenta dramatică lăsată în sufletul femeii iubirea pentru Liliom, după mulți ani de la dispariția sa. Cu finețe marchează Alexandra Fasolă maturizarea Iuliei, interpretarea acestei tinere actrițe fiind impresionantă. La rândul său, Ana Ularu, minunat dezvoltă trecerea Iuliei de la naivitate, la disperarea și revolta femeii mature înfrânte de vârtejurile vieții. Actrița fructifică în profunzime caracterizarea Iuliei prin accente de expresie proprii personalității sale. Cele două actrițe, vârfuri de lance ale tinerei generații, sunt exemple rare de percepere în nuanțe diferite a aceluiași personaj dramatic și dificil.       
         În jurul lui Liliom și Iuliei, mișună numeroase personaje care completează povestea lor tragică, jonglând pe muchie de cuțit cu intervenții dramatice, dar și comice, în funcție de situație. O echipă bine sudată de actori prezintă un alt exemplu al calităților ce le  presupune talentul autentic. Mulți din echipă au de interpretat mai multe personaje. În Doamna Muskat și Comisarul sunt distribuite în seri diferite, Rodica Lazăr și Maria Obretin. De la comic la dramatic, cele două actrițe impun tipologiile acordate, fiecare reușind momente performante în arătarea lui Muskat patroana caruselului ca femeie autoritară, cucerită de farmecul lui Liliom, fie în rolul unui Comisar simbolic pentru o societate măcinată de interese. În Albert cel rău amicul lui Liliom, ca și în Ștefan Kadar, marchează cu inventivitate cele două tipologii, Cătălin Babliuc. Prietena Iuliei, Maria, o femeie pragmatică, prezentată la început ca o fată prostuță, prinde înfățișări deosebite, credibil susținute cu umor prin interpretările marcate cu personalitate într-o seară de Ana Covalciuc, în alta, de Silvana Negruțiu. Admirabil este Radu Iacoban în Wolf prin modul în care dezvoltă satiric evoluția în timp a personajului, dar și cum tratează în paralel cel de al doile rol ce îi revine, Inspectorul Linzmann. Din nou Mirela Gorea aplică remarcabil capacitățile sale speciale în două partituri diferite, Mătușa Fotografă și Dr.Reich. În Luiza fata Iuliei și a lui Liliom, în Ascuțitorul de cuțite și în un Polițist din cer, aparițiile tinerei actrițe Adela Bengescu sunt lăudabile prin modul în care desenează cu pricepere fiecare profil al personajului. Aparițiile unor alte personaje-argument sunt ireproșabil realizate de Andrada Corlat / Simona Pop (Nepoata fotografei și un Polițist din cer) și Șerban Gomoi (Hozlinger, Polițist pe pământ și în cer, Strungarul). Foarte rare sunt întâlnirile cu o echipă a talentelor, a celor pentru care teatru înseamnă dăruire scenică indiferent de amploarea partiturii și adevăr de viață transmis publicului prin jocul dificil al îmbinării comicului cu tragicul.
         “Carusel” este un eveniment teatral ce ne poartă cu emoție în realitate mirifică a vieții unor oameni afectați de demersurile societății în care trăiesc, o tragicomedie impresionantă despre noi și semenii noștri. Andrei Șerban și echipa sa strălucit coordonată, se dovedesc din nou adevărați artiști creatori care dau actului teatral emoție, dar și inovație în expresie, rezultatul fiind valoarea culturală, firească menirii Thaliei.


P.S. Teatrul “Bulandra” a deschis porțiile stagiunii cu premiere de excepție, arătând că mișcarea teatrală poate fi marcată de căutări moderne a stilului teatral, respectând însă, rostul cultural pe care trebuie să le dețină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu