“CAFENEAUA” – FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU

A FOST ODATĂ O COMEDIE DE GOLDONI …

         … o comedie scrisă în 1750 pe care regizorul Silviu Purcărete o pune astăzi în scenă la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” de la Iași. Cum regizorul s-a dovedit expert în Goldoni, când în 1986 prezenta “Piațeta”, era de așteptat ca acum, și “Cafeneaua” să strălucească din nou ca o comedie savuroasă.  Spectacolul “Piațeta” a rămas în istoria teatrului ca o “bijuterie” de preț, într-o distribuție excepțională din care mulți actori sunt astăzi personalități ale scenei noastre. Acum “Cafeneaua” sa, deziluzionează. Regizorul transformă piesa comică a lui Goldoni, “Cafeneaua” într-un scenariu dramatic de telenovelă, finalizat moralizator; intrigantului Don Marzio … îi apare o coadă și coboară în iad.

       

  Piesa se petrece la Veneția, în timpul carnavalului, iar acțiunea are în centru două cupluri, în care bărbații își înșeală nevestele. Goldoni atacă satiric prin intrigă și conflicte, un segment social din lumea frivolă, pusă pe distracții. Spectacolul lui Silviu Purcărete pare să se petreacă în aceiași lume, devenită însă, o amintire a timpului de atunci, fără carnaval, în care mai intervine din când în când, un cuplu de vizitatori din zilele noastre, iar bărbatul va aduce în final, echipa sa de “polițiști” să îl trimită în iad pe Don Marzio. Regizorul împinge derularea acțiunii pe o linie dramatică fără sens, chiar dacă încearcă unele gaguri inspirate din filmele de comedie mute, ca de pildă, spargerea de farfurii, servirea cafelei și alte câteva momente. Rezultatul este anularea comicului, iar spectatorii, timp de peste două ceasuri cât durează reprezentația, nu sunt cooptați să se amuze de satira înșelătoriilor petrecute pe scenă. Publicul urmărește, doar să deslușească subiectul acțiunii, care nu îi provoacă râsul.

        

Distribuția cuprinde actori stimați ai Teatrului Național “Vasile Alecsandri”, precum Teodor Corban (Ridolfo), Călin Chirilă (Don Marzio) sau Ionuț Cornilă (Eugenio) în rolurile cheie, dar propunerea regizorală anulează interpeților, contribuțiile așteptate de la o comedie. Evident că Silviu Purcărete urmărește același stil personal de acordare a importanței pentru viziunea regizorală, ansamblului, imaginilor de grup, mai puțin individualității personajelor. Vrea să anime vizualizarea prin o serie de intervenții ale unor grupuri, majoritatea fără rost, cum ar fi și corul celor patru femei.

      

 Scenografiei senzaționale realizată de Dragoș Buhagiar îi revine meritul principal pentru atenționarea privitorului de a urmării până la sfârșit acest spectacol plictisitor în prezentarea acțiunii. Decorul devine personaj principal, supus la numeroase și imprevizibile transformări cu har comic, dar din păcate, nu îi sunt exploatată pe măsură ofertele. În debut, fundalul indică o imagine generală a Veneției care discret pare surprinsă filmic; lateralele sunt marcate prin două schele. Când se lansează acțiunea, aceste schele primesc “veșminte” cu desene indicatoare a locului – balcoane, geamuri, uși, etc. Pe parcursul acțiunii, scenograful ca un vrăjitor, dă viață desenelor, volum, prin tehnici diverse și jocul luminii. Apar personaje în acele balcoane, imaginea din fundal de la început, se transformă într-un casino cu atmosfera de rigoare, iar planul din fundal prinde viață și interesează mai mult decât ce se petrece pe scenă, pe scaunele din față. Jocul decorului este uluitor și cu inspirație compus de acest mare scenograf-regizor, Dragoș Buhagiar. Costumele sale sugerează prin eleganță farmecul epocii și punctează diversele tipologii implicate în acțiune.

         În ciuda unei excepționale scenografii, spectacolul rezultat nu are strălucirea scontată pentru că nu îi mai e solicitată cuvântului valorificarea de regie, iar redarea lui pare o lectură la prima vedere care nu reușește să impună convingător conflictele. Piesa lui Goldoni oferea șansa actualizării satirei la adresa unei lumi imorale, iar echipa aflată la dispoziția acestui mare regizor, Silviu Purcărete, putea reuși un spectacol de comedie, exploziv. Stilul de creație transformat în manieră, poate dezavantaja însă și un artist de marcă.

P.S. Ziua de miercuri, 26 octombrie a mai cuprins programarea spectacolelor – “THE SUNSET LIMITED”, “APĂ DE MINĂ” (Teatrul Act și “Scena9”, București) – spectacole comentate pe acest blog, alături de “Fuchsiada”, o instalație teatrală imaginată de Helmut Sturmer, asistat de Silviu Purcărete (Teatrul German de Stat, Timișoara, prezentat și în Festivalul Comediei Românești), “Pelicanul”, regia Felix Alexa (Teatrul Maghiar de Stat, Cluj Napoca) și “Prin vis”, “Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice”, “Clasa noastră”, reprezentații oferite publicului și în ziua anterioară.