joi, 3 august 2017

“PESCĂRUȘUL” – TEATRUL ODEON (Sala STUDIO)

UN JOC DEZLÂNAT DE-A … “TEATRU ÎN TEATRU” 

        
Piesa lui Cehov “Pescărușul” preocupă pe mulți regizori în ultimul timp, dar spectacolele rezultate nu au reușit să fie evenimente teatrale. Regizorii Andrei și Andreea Grosu propun o “adaptare”, din care însă, cu greu se înțelege subiectul piesei. Au ales drept temă principală a viziunii regizorale căutările personajului Konstantin Treplev de “forme noi” pentru teatru, dar … nu au găsit “formule noi” de tratarea piesi lui Cehov și i-au ignorat esențele tematicii. Merg pe vizualizarea acțiunii în “formula de teatru în teatru”, pornită de la scena din piesa lui Cehov, în care Treplev prin Nina vrea să demonstreze mamei sale actrița cunoscută Arkadina, că este un scriitor mai valoros decât amantul acesteia, Trigorin. Pentru Cehov căutarea lui Treplev de “forme noi” era doar o ironie față de manifestările unor “creatori” din timpul său, dar nu motivul tematic major pentru piesa “Pescărușul”. Simplist este rezumată piesa lui Cehov la o “adaptare” care spulberă substratul psihologic al personajelor și intențiile tematice ale marelui dramaturg de a radiografia un segment social.
       
  În Sala Studio, scenograful Vladimir Turturică propune un decor care să servească intențiile regiei de “teatru în teatru”. Decorul său în spațiul de joc generos al sălii, se rezumă a indica o scenă de teatru clasic dintr-un teatru vechi, încărcată de obiecte care ar vrea să simbolizeze intențiile unor situații. Acțiunea se va derula și în spatele acestei “scene” de teatru în spațiului de joc amplu al sălii. Costumele sunt moderne, dar nu se potrivesc cu imaginea decorului și nu sprijină ilustrarea tipologică a personajelor. Publicul este primit de Treplev care repetă pentru piesa sa cu toate personajele lui Cehov pe micuța scenă și își pornește repetiția cu exerciții stridente de încălzire specifice primului an de studiu la o universitate de teatru. Tema aleasă de conceptul regizoral de “teatru în teatru” este amplificată fără o motivare substanțială în piesă, toate personajele participă la “spectacolul” lui Treplev, chiar în “rolul” de mașinist cum ar fi Medvedenko. Încercarea regizorilor de a sublinia, cum afectează viața particulară profesia de actor pe care o are și Arkadina și încearcările Ninei de evidențiere în această profesie, anulează substratul tematic al piesei lui Cehov și încâlcește acțiunea. Regizorii găsesc de cuviință, poate în numele “formelor noi” teatrale, să apeleze și la proiecții. Pe un ecran amărât plasat sus pe “scena de teatru în teatru” ca imagine ca și decorul de pe timpul bunicii, se proiectează replici importante pentru situațiile dramatice trăite de personaje care nu le mai rostesc interpreții, ei mimează rostirea cuvântului! Experimentul cu pretenții novatoare teatrale este lipsit de o elementară logică, distruge personajele, relațiile dintre ele, le îndepărtează de consistenta analiză psihologică propusă de Cehov.
        
Distribuția unește actori apreciați pentru meritele lor în alte spectacole, actori capabili chiar de performanțe în alte roluri care se confruntă acum, cu interpretarea personajelor lui Cehov devenite regizoral scheme confuze. Fiecare actor reușește totuși, sporadic,  apropierea de esența personajelor lui Cehov, fie în rostirea unui monolog, fie în unele scene prin susținerea unor momente relaționale, dar nu reușește să dezvolte coerent complexitatea personajului în care este distribuit. Regizorii tratează personajul Arkadina, ca pe un personaj de planul doi, iar relațiile ei cu fiul Treplev, cât și ambițiile ei, dar și temerile interioare ale acesteia, nu mai sunt urmărite. Alina Berzunțeanu imprimă o notă de prestanță Arkadinei față de cei din jur și în special față de Treplev și rămâne un personaj distant în miezul conflictelor. Rolul central devine Kostea Treplev atribuit lui Marius Damian. Prin îndrumarea regizorală, Marius Damian încarcă strident manifestările lui Treplev care pare un ambițios ajuns în pragul nebuniei prin dorința afirmării harului său de scriitor în “formule noi”. Dan Bădărău încearcă să creioneze profilul lui Piotr, fratele modest în manifestări al Arkadinei, dar regia știrbește rostul acestui personaj-argument. Rolu dificil al Ninei revine Nicoletei Lefter. Această viziune regizorală nu urmărește evoluția dramatică a Ninei prin relațiile cu Treplev cel îndrăgostit de ea și cu Trigorin, amantul Arkadinei, scriitorul de care se va îndrăgosti. Nicoleta Lefter se luptă să evidențieze frământările interioare ale Ninei și uneori reușește să transmită emoționant stările personajului. Administratorul Șamraev și Polina, soția sa sunt alte personaje cărora regizorii le ignoră importanța lor pentru conflicte, dar interpreții – Laurențiu Lazăr și Elvira Deatcu se implică sensibil și credibil în sugerarea personajelor. Pe fiica administratorului Mașa, regia o tratează schematic, drept o ambițioasă dornică de parvenire, iar relațiile cu Kostea de care e îndrăgostită și cele cu soțul, învățătorul Medvedenko sunt ignorate. Floriana Gleznea prezintă pe Mașa a fi mereu nemulțumită, revoltată, țâfnoasă, substratul motivării manifestărilor prin susținerea relațiilor ce Kostea și învățătorul nu își află sprijin regizoral. Pentru regizori și Trigorin este un personaj de planul doi, iar Mihai Smarandache urmează demersul regizoral de a creiona portretul unui tânăr scriitor de succes, superficial. Și în cazul lui Trigorin, regia nu susține în profunzime relațiile acestuia cu Arkadina și Nina. Profilul de rezoner al doctorului Dorn, este sugerat nuanțat, cu pricepere de Gelu Nițu. Remarcabil este și Cezar Antal prin prezentarea chiar tăcută a tristeților lui Medvedenko, cel lipsit de dragostea soției. Distribuția deține actori capabili să dea viață impresionant complexității personajelor lui Cehov, dar ei devin doar pioni în jocul de șah cu … regizori parteneri și căutători de “formule noi”. Andrei și Andreea Grosu parcă ar fi … un Treplev din al lor spectacol, în raport cu piesa lui Cehov.
         Din “Pescărușul” lui Cehov au rămas în această “adaptare” a regizorilor Andreea și Andrei Grosu doar rămășițe care nu transmit emoție și provocarea de a judeca destine, situații de viață, conflicte sociale, dar și între generații. Spectacolul este un experiment regizoral nereușit al unor regizori cu un palmares bogat în reușite.


P.S. În toamnă, la Teatrul Național “I.L.Caragiale”, Sala Mare, se va prezenta “Regele moare” de Eugene Ionesco în regia lui Andrei și Andreea Grosu, cu Victor Rebengiuc în rolul principal. Sperăm că va fi un eveniment teatral!

Un comentariu:

  1. sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,

    1) dacă doriți să returnați Ex.
    2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
    3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
    4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
    5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
    Si altii.
    el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327

    RăspundețiȘtergere