“HAMLET ÎN SOS PICANT” – TEATRUL “NOTTARA” / Sala “George Constantin”

BĂȘCĂLIE RUȘINUOASĂ!

         Teatrul “Nottara” practică un proiect la modă– “Actor și regizor”, motivat de dorința de a descoperi regizori printre actori în criza regiei actuale care afectează viața teatrală. În cadrul acestui proiect, actorul, regizorul și dascălul de la UNATC, Alexandru Jitea optează pentru “Hamlet în sos picant” de Aldo Nicolaj. Alegerea textului s-a făcut cu entuziasm, atât din partea lui Alexandru Jitea, cât și a directorului manager al teatrului, Marinela Țepuș. Motivul pare a fi că textul este o “parodie excepțională” după … Hamlet” și își are loc în repertoriul unui teatru de pe bulevardul Magheru, cum precizează managerul în programul de sală. Textul este însă, o rușinoasă bășcălie la adresa piesei “Hamlet” de Shakespeare și a iscat la vremea lansării în urmă cu multe decenii, criticile de rigoare.

       

  Dramaturgul italian, Aldo Nicolaj (1920 – 2004) are în palmares numeroase piese și în special monologuri, multe demne de interes, dar în încercarea de parodiere a unei piese de referință datorată lui Shakespeare, eșuează în penibil, terfelind “Hamlet”, o scriere a patrimoniului cultural. Aldo Nicolaj mută acțiunea lui Shakespeare în bucătăria castelului Elsinore, personaje principale sunt bucătarul cu studii în Franța, Froggy și anturajul său – soția Cathy, alături de Inge și Breck. Aceștia gătesc pentru mesele gurmandei familii regale și bârfesc ca la mahala, pe fiecare membru. Intervin în acțiune și regina Gertrude, o bețivă care confundă în bucătărie sticla de alcool cu cea pentru otrava de șoareci și din această cauză moare, Hamlet un copilandru năzuros care preferă dulciurile, Ofelia gravidă, nu se știe bine cu cine, Horațio și Laertes, iar în figurație Polonius. Dramaturgul strecoară la bășcălie și câteva replici celebre din piesa lui Shakespeare cu pretextul penibil de așa zisă parodie. Înscrierea în repertoriul unui teatru de mare prestigiu cândva, a unui astfel de text, dovedește lipsă de pricepere în management, mai ales în zilele noastre, la noi, când educația culturală a tinerei generații se află în totală degringoladă. Să oferi spectatorilor tineri dornici de comedie, un astfel de text, arată lipsă de cunoaștere a menirii teatrului ca bastion cultural și educativ. Când teatru este “oglina” realității, nu ar trebui însă, să ne mire această alegere repertorială pentru că actualitatea de la noi mustește a prostie, vulgaritate și bârfă.

         Actorul Alexandru Jitea are meritul ca regizor, de a estompa pe cât a fost posibil vulgaritatea textului, de a nu îl exploata teatral trivial; s-a căznit să construiască gaguri pentru efecte comice. Reprezentația beneficiază de scenografia Lilianei Cenean, lucrată migălos pentru a da atmosferă acțiunii. Decorul bucătăriei e structurat scenic realist, iar costumele poartă amprenta epocii.

     

  Distribuția beneficiază de actori, mai mult sau mai puțin cunoscuți și toți încearcă să creioneze conform textului, caricatural personajele atribuite. De pildă, Corina Dragomir propune cu măsură în expresie caricatura unei Ofeli ochelariste care mânâncă iaurt degresat, tot cu măsură desenează caricatural și un Hamlet sărac cu duhul, Bogdan Costea. Nurlie este Inge din familia bucătarilor, reușit creionată de Oana Cârmaciu. Un slujitor nătâng din bucătărie, Breck, e interpretat fără exagerări de tânărul actor, Vlad Bălan. Se ferește de exagerări și Răzvan Bănică pentru a îl prezenta pe Horațio cel îndrăgostit de Inge. Dovedesc știința duelului, plasat însă într-o bucătărie, Filip Ristovski în Laertes, ca și Bogdan Costea în Hamlet.

        

Greul în acest ghiveci fără sare și piper, dar cu pretenții de parodie și umor, revine actorilor Gabriel Răuță (Froggy), Isabela Neamțu (Cathy) și Luminița Erga (Regina). În bucătarul Froggy, cu pretenții de studii gastronomice în Franța, Gabriel Răuță este onorabil în sugerarea profilului personajului, ca și Isabela Neamțu în temperamentala Cathy. Un rol trimis în penibil de dramaturg e regina Gertrude, iar Luminița Erga luptă să nu alunece excesiv în interpretarea femeii bețive. Toți actorii au căzut în capcana unui spectacol pe un text cu pretenții de parodie care nu este decât o jalnică bășcălie la adresa lui “Hamlet” și au încercat să evite ridicolul.

         “Hamlet în sos picant” rămâne o mostră neculturală de spectacol. Dacă Aldo Nicolaj a vrut să își bată joc de Shakespeare, nu înseamnă că textul său merită integrat în repertoriul unui teatru cunoscut aflat pe bulevard.

P.S. În 1974, în aceiași sală pe atunci Studio a Teatrului “Nottara”, purtând acum numele marelui actor George Constantin, se juca “Hamlet” de Shakespeare în regia lui Dinu Cernescu, având în rolul titular pe Ștefan Iordache, un spectacol remarcabil rămas în arhiva valorilor teatrului nostru.

 În urmă cu câteva zle, la Teatrul Național “I.L.Caragiale” s-a marcat comemorarea a zece ani de la dispariția lui Ștefan Iordache care ar fi împlinit acum 77 de ani, cu prilejul lansării celei de a treia reeditări a cărții dedicate actorului, “Regele scamator” de Ludmila Pantajoglu. O inițiativă apreciabilă de prețuire a uneia din valorile actoricești dispărute, numai că … mulți din cei care “au luat cuvântul” cu tristețe aminteau prin presupusele laude aduse lui Ștefan Iordache de versuri din “Scrisoarea I"  de Eminescu  … “Iar deasupra tuturora va vorbi un mititel / Nu slăvindu-te pe tine … lustruindu-se pe el”.

Aceasta e realitatea pe care o trăim …  “în sos picant”!