“FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ” – OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

SPECTACOLUL UNOR COSTUME ÎNCÂNTĂTOARE

         Imaginea generală a unui spectacol, fie el de teatru sau operă, este dată de scenografie, chiat dacă publicul poate fi captivat de interpreți, aceasta însă îl atrage întodeauna; decorul și costumele pot ridica ștacheta interpretării sau suplini lipsurile acesteia. Premiera Operei Naționale București oferă un exemplu concludent afirmației de mai sus, cu un spectacol de balet în care costumele senzațional concepute, corectează uneori, stângăcii ale interpreților. 

         “Frumoasa din Pădurea Adormită”, una din ultimele compoziții ale genialului Ceaikovski, este un balet conceput pe libretul lui Ivan Vsevolojski și Marius Petipa după basmul lui Charles Perrault. Basmul cu prinți și prințese, cu intervenția fantasticului în acțiune, “povestit” de muzica lirică a lui Ceaikovski, cucerește orice spectator, indiferent de vârstă. Cum libretul nu are cuvinte, balerinii prin expresie corporală și trăire interioară a situațiilor, dau viață personajelor și comunică tema basmului – lupta binelui cu răul. Când a compus acest balet, Ceaikovski s-a consultat și cu Marius Petipa, coregraf și dansator celebru de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX; cum se celebrează o sută de ani de la nașterea sa, Opera Națională îi dedică acest spectacol. Marius Petipa este consemnat de istoria baletului clasic pentru dezvoltarea importanței ansamblului într-un spectacol și pentru “fixarea structurii” momentelor de “pas de deux”. 

         Rusul Vasily Medvedev și cehul Stanislav Feco, personalități cu experiență internațională, realizează regia și coregrafia spectacolului, ca o adaptare după creația predecesorului lor, Marius Petipa. Astfel, “Frumoasa din Pădurea Adormită” prezintă minunatul basm, în stilul tradițional consacrat al baletului clasic; aplicarea stilului de dans clasic “pur” solicită eforturi din partea ansamblului și soliștilor. 

        

 Fascinantă în acest spectacol de balet clasic, este imaginea generală construită pin decor și mai ales prin costume. Pavol Juras, personalitate multiplă, activă în teatrele din Cehia și Slovacia, dar și în alte țări, este creatorul unei scenografii cu adevărat spectaculoase; investește multă imaginație în conceperea cu fantezie a costumelor și decorului. Pe linie clasică, decorul oferă schimbări de imagine în special prin manevrarea fundalului, dar și prin accente de moblier plasate pentru a indica spațiul de joc solicitat de acțiune. Senzaționale rămân însă, costumele numeroase create de Pavol Juras. Trebuie subliniat că în dans, costumului îi revin două sarcini importante – să indice esența caracterizării personajului, dar totodată să servească și să amplifice mișcarea corporală dictată de coregrafie; în baletul clasic, costumul amplifică  grația interpretei și a interpretului. Măestria lui Pavol Juras este de a concepe zeci de costume, în culori diferite, pastelate, completate de accesori strălucitoare, specifice pentru lumea prințeselor, prinților și zânelor; totul strălucește de eleganță și bun gust. Privirea spectatorului e vrăjită prin schimbarea mereu a costumelor, în funcție de situații și conflict. Aceste costume servesc cu perfecțiune cerințele baletului clsic din care nu lipsește “tutu-ul”, alăturat veșmintelor altor personaje care participă la explozia de mișcare. Costumele lui Pavol Juras reușesc să mascheze , chiar și unele stângăcii ale unor soliști sau cele ivite în mișcarea uniformă a ansamblului. 

       

  “Frumoasa din Pădurea Adormită” este unul din baletele clasice în care un rol foarte important revine ansamblului, participant activ în diverse situații, de la palatul regilor și prinților, până la lumea fantastică a zânelor. Ansamblu de balet al Operei Naționale este solicitat la maxim de acest spectacol complex și i se alătură elevi de la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” și cei de la Studioul de Balet pentru Copii și Tineret al Operei. Corpul de baletul al acestei instituții beneficiază de cinsprezece maeștrii de balet pentru pregătire! Rezultatele încep să se facă simțite în special, în cazul băieților care în ansamblu răspund solicitării uniformizării mișcării, dar nu același răspuns îl dau uneori, balerinele din grup. Participarea elevilor, copiilor la eforturil mișcării de ansamblu este remarcabilă. 

        

 Soliștii, interpreți ai unor personaje mai mult sau mai puțin importante pentru acțiune, se achită cu corectitudine de roluri, nu însă, în orice scenă cu strălucire. Se simte în cazul unora, calitatea construcției corporale individuale, cât și fragilitatea școlii de balet urmate. Firește nu oricine poate fi dotat prin naștere cu un fizic capabil adaptării la cerințele baletului clasic, nu orcine are corpul ca Ileana Iliescu sau Alina Cojocaru, plus harul lor. Unii din tinerii soliști se remarcă prin talentul trăirii intensive a personajului și prin posesia unei tehnici remarcabile. În prințul Desire, rol principal, Robert Enache demonstrează știința cerințelor baletului clasic, cât și participare interioară la caracterizarea personajului. La rândul său, Mihaela Soare dovedește că stăpânește tehnic mai multe segmente de expresie din dansul clasic, în prezentarea rolului principal, prințesa Aurora, “frumoasa din Pădurea Adormită”. În “pas de deux”, celebra scenă din ultimul act, oboseala execuției tehnice se face simțită, în cazul soliștilor. Vasily Medvedev și Stanislav Feco au urmărit ca interpreții să execute tehnic revigorarea conceptuală practicată de Marius Petipa, mai puțin să se transpună în personaje, să trăiască intes relația celor doi îndrăgostiți. 

        

 Sugerează atent personalitatea personajului atribuit: Lorena Negrea – Zâna Liliac, Diana Gal – Pisica albă, Michelle Tirapelle – Lupul, Kana Yamaguchi – Zâna Vigorii, Rami Tomioka – Zâna Canaruui, Marina Gaspar – Zâna Candorii. Admirabile momente prezintă Bogdan Cănilă, Valentin Stoica, Sergiu Dan, Virgil Ciocoiu în cei patru prinți, Remi Tomioka, Egoitz Segura, Ștefan Nappo, Federico Ginetti în cele patru pietre prețioase și Egoitz Segura, Marco Corcella în cei doi vânători; unii din ei se confruntă cu trecerea de la un personaj la altul și o fac remarcabil. Un rol de compoziție, Zâna Carabosse, bine marcat ca imagine prin costum, e susținut de Vlad Toader, dar restrâns în dezvoltare coregrafică.

Corectitudine în execuție dovedesc și Ada Gonzalez (Zâna Făinii), Julia Baro (Zâna Firimiturilor), Jasmine Deleary McDonald (Scufița Roșie), Geta Niță (Prințesa Florina), Oscar Ward (Pasărea Albastră). Prezențe notabile ca desen de imagine în personaje neimplicate activ în mișcare, realizează : Monica Petrică (Regina), Antoanel Oprescu (Regele), Vicențiu Popescu (Catalabutte), Mircea Ioniță (Asistent Catalabutte).

         Orchestra dirijată de Ciprian Teodorescu, “povestește” muzical sensibil basmul, fiind suport pentru dansatori. 

         “Frumoasa din Pădurea Adormită” este un spectacol atractiv, fastuos ca imagine în primul rând, prin costume, realizat cu eforturi deosebite de corpul de balet și soliști.