sâmbătă, 2 iunie 2018

“ASTA-I CIUDAT” (“Păgiboșii”) – TEATRUL “NOTTARA” / Sala “Horia Lovinescu”

EXERCIȚIU MODEST DE SPECTACOL MUSICAL

         Cei de la Teatrul “Nottara”s-au gândit că dacă în 1990 au înregistrat succes cu “Asta-I ciudat” (“Păguboșii”), un spectacol musical de Eugen Rotaru și Laurențiu Profeta după textul lui Miron Radu Paraschivescu, să repună astăzi în repertoriu acest titlu. Au trecut aproape trei decenii de atunci și societatea noastră și-a  schimbat statutul și publicul are astăzi, alt profil, iar subiectul și tematica de atunci, sunt depășite în raport cu realitatea zilelor noastre.
        
 Poetul, eseistul și publicistul, Miron Radu Paraschivescu a cochetat puțin și cu dramaturgia, a scris trei piese printre care și “Asta-I ciudat”, rămâne însă, o personalitate importantă a literaturii noastre în special prin volumele de versuri “Cântece țigănești” sau “Versul liber”. Scriitorul a fost preocupat insistent în opera sa, de condiția umană a celor din lumea marginală a mahalalei. Eugen Rotaru și Laurențiu Profeta au folosit piesa “Asta-I ciudat” ca pretext pentru un musical, gen prețuit întoteauna de public. Textul e simplu ca temă, se referă la cei care fură pentru a supraviețui mai comod în mahalaua unde trăiesc, dar dragostea le rămâne un sentiment curat. Tema “furtului” e de mare actualitate în zilele noastre, dar nu mai devine mijloc de existență doar, pentru cei dintr-o lume marginală, ci mijloc de parvenire pentru a ajunge la treapta de sus a societății și a manipula pe cei sărmani. Spectacolul vrea să ilustreze viața celor sărmani din mahalaua de altădată, în care unii fură și visează la dragoste, dar e prăfuit ca imagine teatrală. 
        
 Regizoarea Diana Lupescu încearcă un exercițiu de spectacol musical încropit ca imagine generală, bazat în principal pe actorii distribuiți. “Schițe de decor de Vladimir Iuganu”, cum se specifică în   programul de sală, indică o cârciumă de mahala, cea a lui Teofilos (Mihai Marinescu), cu schele metalice și … “uși batante”, pe care le regăsim și în alte spectacole, spațiul de joc fiind simplist marcat ca imagine. Luana Drăgoiescu realizează costumele după tipicul vremii anilor ’40 din secolul trecut, cu buna intenție de a servi profilul personajelor.  
 În spectacol intervin și momente de muzică live, susținute de Alexandru Prica (acordeon) și Vlad Glățianu (chitară) în aranjamentul instrumental conceput de Radu Mihalache. Pentru că se vrea a fi un spectacol musical, scenele de dans sunt în coregrafia reușit dirijată de Roxana Colceag care interpretează și personajul Floricica. 
         Regizoarea Diana Lupescu beneficiază de o distribuție cu actori capabili să cânte și să danseze pe care însă, nu îi îndrumă pentru interpretarea nuanțată a tipologiilor care le revin și pentru configurarea relațiilor în acțiune între personaje. Deficitară e și folosirea lavalierei pentru interpretarea amplificată a cântecelor și renunțarea la lavalieră când actorii rostesc replici; apare o discrepanță între vorbirea curentă și cântare prin care se dezavantajează actorii în redarea complexă a stării personajelor implicate în diverse conflicte.

 Remarcabilă rămâne interpretarea personajului Mangelica de către Ioana Calotă; cu temperament actrița construiește stările tinerei naïve, îndrăgostite, crede ea de un om bogat și e iubită în tăcere de Broască (Alexandru Mike Gheorghiu). Băiatul șmecher dintr-o mahala, îl prezintă cu un farmec special, Alexandru Mike Gheorghiu. Personaje credibile mai reușesc să deseneze, cu discreție totuși în implicarea în acțiune prin lipsa îndrumării regizorale, Șerban Gomoi în Florică Florescu, Dan Clucinschi în Șarpe, Alexandru Prica în Țâcă, Roxana Colceag în Floricica și Mihai Marinescu în Teofilos. Mai palide sunt evoluțiile - Danielei Minoiu în Zaraza cea fermecătoare, Vlad Gălățeanu în Comisarul cel autoritar și Vlad Trifaș în Stavrică. Interpreții se achită admirabil de cerințele unui musical – dansează și cântă, dar majoritatea personajelor nu beneficiază și de strălucire în tratarea amănunțită a expresiei, din lipsa coordonării regizorale. 
          “Asta-i ciudat” poate să atragă publicul dornic de bună dispoziție, dar spectatorii vor constata “ciudat” absența în multe momente a … comicului situațiilor, superficialitatea expunerii lor teatrale de viziunea regizorală. 
  

2 comentarii:

  1. Pe afiș apare titlul piesei ASTA-I CIUDAT (Păguboșii) de Eugen Rotaru. Nu înțeleg de ce conducerea teatrului a schimbat numele piesei, creându-se confuzii, adevărul este: MR Paraschivescu a scris o piesă de teatru „Asta-i ciudat” care s-a jucat puțin, prin 1971 la un teatru de provincie. În 1990 piesa a fost sursă de inspirație pentru Eugen Rotaru și Laurențiu Profeta pentru a crea un spectacol muzical, ce urma a fi jucat la teatrul C.I. Nottara.
    Au apărut pesonaje noi Muta și Curva, au apărut aprox. 15 songuri, caracterizarea personajelor a fost mult nuanțată, ei nu erau nuște hoți înrăiți, erau nuște ființe bătute de soartă. Succesul a fost enorm, s-a jucat 6 ani. După 25 de ani, Diana Lupescu a vrut să reia spectacolul, în regia ei, de data asta. Textul este fix același, pentru că l-a procurat de la autor. De ce apare pe afiș cu titlul Asta-i ciudat, piesă care a rămas doar o sursă de inspirație? De ce se dorește a se crea confuzii? De ce a apărut personajul Zaraza fără acordul autorului? Am citit comentariile unei tinere care vizionase spectacolul, dar care nu știa întreaga poveste și, fără voia ei, doar pentru că informațiile erau diverse, a făcut o salată de știri false și știri adevărate. Adevărul este în cele ce am scris eu, pentru că am fost de față în tot acest timp și pentru că am lucrat efectiv la publicarea volumului TEATRU vol.2 - TEATRU MUZICAL de Eugen Rotaru, unde sunt cuprinse spectacolele muzicale 1.Misterele Londrei, 2.Păguboșii 3.Moștenirea lui Cadâr (toate jucate pe scena teatrului Nottara) și încă alte piese. Cartea se găsește pe E-mag, editată de Softplus. Luați, citiți și aflați adevărul.
    Îi rog pe toți cei care publică diverse știri, să se asigure că sunt adevărate.
    Profit de ocazie să vă spun că mega-șlagărul „Sunt vagabondul vieții mele”, este înregistrată la Uniunea Compozitorilor- Drepturi de Autor, astfel: solist Dumitru Rucăreanu, muzica Temistocle Popa, versuri Aurel Storin.
    Am găsit pe net că ar fi pe versuri de Gh. Dinică și muzica… diverși. Dinică a fost unul din cei mulți care au reluat piesa, de la Rucăreanu si s-au creat confuzii. Dacă nu știi… nu scrii. Eu știu sigur!

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,

    1) dacă doriți să returnați Ex.
    2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
    3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
    4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
    5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
    Si altii.
    el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327

    RăspundețiȘtergere