“ORAȘUL NOSTRU” – TEATRUL CLASIC “IOAN SLAVICI” / Arad

EXERCIȚIU TEATRAL … DIN PRIMII ANI DE STUDIU

         “Orașul nostru” a fost nominalizat drept “cel mai bun spectacol” la ultima ediție a Galei Premiilor UNITER, fără alte nominalizări pentru regie sau pentru actori, dar nu a obținut distincția. La “festCO” (Festivalul Comediei Românești, ediția XVI) se acordă însă regizorului Cristian Bran și întregii echipe ... “premiul special al juriului! 

        

 Regizorul Cristian Bran, dornic de inovație teatrală, aplică exerciții de improvizație practicate cândva în primii ani de studiu la actorie, unui text “adaptare după Thornton Wilder, scenariu colectiv, semnat de Cristi Bran și de actorii din distribuție”; această precizare din programul de sală ar vrea să motiveze “inovația teatrală” a regizorului. Scriitorul american Thornton Wilder a câștigat Premiul Pulitzer pentru “Orașul nostru”, piesă scrisă în 1938. Dramaturgul este preferat de multe teatre de la noi, iar  piesa a mai fost jucată și la Târgu Mureș. 
Thornton Wilder imaginează o poveste sensibilă de iubire dintre doi tineri dintr-un orășel american, prilej de a trata în substratul scrierii problemele sociale ale comunității. “Scenariul colectiv”, răstălmăcește piesa, și o plasează ca loc de acțiune în Arad, unde se joacă spectacolul. Intenția de “inovație” ar fi să prezinte istoria Aradului din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea până în zilele noastre! Formatul inițial al acțiunii surprinde clipe de viață din jurul a două familii care se înrudesc prin mariajul copiilor. “Scenariul colectiv” anulează filonul încărcat al textului cu emoție și fină ironie, iar istoria Aradului e stângaci invocată și ignoră etapele dramatice prin care a trecut orașul în urma războaielor, instalării apoi a regimului comunist și starea socială urmată după evenimentele din 1990. “Adaptarea” piesei la “orașul nostru” Arad, e forțată, falsă și lipsită de un minim rezultat cultural. 

        

 Regizorul îsi dorește ca “scenariul colectiv” să urmeze linia teatrală propusă de Thornton Wilder de a răsturna stilul realismului teatral și a îl înlocui cu mimarea acțiunilor care susțin relațiile și dialogul conflictual în diverse situații. De pildă, tinerii îndrăgostiți mimează cumpărarea unor cornete de înghețată, mama discută cu băiatul când mimează pregătirea conservelor pentru iarnă, tatăl discută cu viitorul ginere mimând că beau o cafea, etc. Toate scenele de improvizație, stângaci conduse regizoral și înfăptuite de interpreți, sunt “inspirate” de exercițiile provocatoare pentru studiul actoriei în primul an la o universitate de artă; viitorii actori pornesc practicarea profesiei dificile alese prin exercițiile de improvizație. Această metodă a mimării momentelor concrete de acțiune, preferată de dramaturg, tratată scenic însă superficial de regizor, anulează substratul comico-dramatic al relatării despre “orașul nostru”. Improvizațiile sunt amplificate regizoral în momentul nunții, tratat ca într-un film mut, luminat în roșu, cu efecte de stroboscop.   “Scenariul colectiv” al improvizațiilor distruge tema consistentă a scrierii originale care marchează prețuirea și dragostea, comunicarea în familie și dintre vecini de etnii diferite. 

        

 Regizorul urmează indicațiile textului inițial și folosește un decor minimalist, realizat de Cristina Milea. Decorul se rezumă la câteva mese și scaune uniform construite, se completează prin panouri care în miniatură indică profilul unor clădiri importante din oraș, în special biserici și spre final se completează, firește, prin … proiecții pe un mic ecran rotund reprezentând … luna. Costumele scenografei încearcă să îmbrace personajele în tonul epocii precizat la începutul acțiuii și omite apoi, indicarea trecerii timpului. Istoria poveștii de iubire dintre Margareta, fiica unui doctor și Eugen, băiatul Mariei, rămasă singură după divorț, este de fapt, o evocare a Margaretei, cum se sublinază abia în cel de al doilea final al reprezentației, iar costumele nu servesc etapele acțiunii. 

       

  Spectacolul este lipsit de coerență stilistică, personajele sunt tratate schematic. Pentru a da drum coerent acțiunii, Thornton Wilder a creat personajul povestitorului, transformat în “scenariul colectiv” din narator în … personajul "Regizorul", fără o argumentație; în interpretarea lui Ioan Peter acesta nu se manifestă ca un “regizor”, ci doar ca un povestitor fără caraismă care din când în cânt se transpune în personaje secundare din acțiune. Regizorul spectacolului Cristian Ban omite din coordonarea actorilor atenționarea că reprezentația se petrece într-un spațiu intimist și este necesară evidențierea nuanțată în interpretarea fiecărui personaj, a esenței și substratului său. Actorii încearcă cu efort, să se adapteze la solicitarea numeraselor momente de improvizație și să sugereze esența personajelor interpretate; în unele situații sunt convingători, în altele exteriori ca expresii. Ștefan Statnic (Doctorul) și Angela Petrean (Celia, soția sa) reușesc să sugereze dragostea cuplului față de Margareta ; aceiași dragoste față de fiul Eugen, o subliniază și Dorina Darie în rolul mamei, Maria femeia divorțată și ambițioasă să își împlinească visul de a fi creator de modă.  Distribuția cuprinde o serie de personaje secundare, dar reprezentative pentru viața orașului, interpretate cu haz de Robert Pavicsits (Lăptarul), Roxana Sabău (Lăptăreasa), cărora li se alătură Călin Stanciu (Arthur).

       

  Margareta și Eugen, cuplu de îndrăgostiți, sunt uitați de “scenariul colectiv” pentru susținerea importanței lor în acțiune și pentru evidențierea tematicii – prețuirea iubirii. Evoluția în timp a Margaretei, de la adolescență la maturitate, Cecilia Lucanu nu reușește să o puncteze credibil, dovedește sensibilitate în multe momente, dar pierde consistența judecării realității la vârsta matură. Alex Mărgineanu se detașează din distribuție fiind remarcabil prin modul în care construiește nuanțat personajul Eugen, de la tânărul copilăros, la îndrăgostitul matur și prin susținerea relațiilor cu cei din preajmă. 

         “Orașul nostru” este doar o încercare școlărească de exercițiu teatral inovator, din care rezultă un spectacol de o oră și treizeci de minute, lipsit de fior emoțional și incoerent în intențiile de evocarea istoriei importantului oraș, Arad.

P.S. Selectarea de către Maria Zărnescu a acestui spectacol printre cele nouă considerate a fi reprezentative într-un an pentru Festivalul Comediei Românești, își află greu motivare, fiind doar o “adaptare” căznită a unei piese datorată unui reputat scriitor american.

“festCO” secțiunea concurs a cuprins selecția următoarelor spectacole comentate mai jos pe acest blog și unele la data premierei – “Jurnalul lui Robinson Crusoe” un musical după “Insula” de Gellu Naum (Teatrul Odeon), “N-ai tu treabă!” de Cătălin Ștefănescu după “Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă (din păcate, spectacolul conceput pentru spațiul intimist al Teatrului Act, a pierdut din strălucire fiind prezentat pe scena mare a Teatrului de Comedie), “Orașul nostru”, adaptare după Thornton Wilder (Teatrul Clasic “Ioan Slavici” din Arad), “Gaițele” de Al.Kirițescu, versiune scenică Carmen Stanciu (Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova), “Zăpezile de altădată” adaptare după Dumitru Solomon de Ilinca Stihi (Teatrul “George Ciprian” din Buzău), “Breaking News” adaptare de Mircea Cornișteanu după “Ultima oră” de Mihail Sebastian (Teatrul de Comedie), “Apa vie” scenariu original semnat de Daniel Chirilă după Frații Grimm (Teatru Mic), “Și negru și alb și gri” de Mimi Brănescu (Teatrul Metropolis), “Balul cimitirului” după George Astaloș (Teatrul Dramaturgilor Români); după cum ușor se poate constata, la un festival dedicat dramaturgiei românești, doar un singur spectacol reprezenta un dramaturg, fără să fie “adaptat” – Mimi Brănescu! 

PREMIILE “festCO”, ediția XVI acordate de juriul alcătuit din Aura Corbeanu (manager cultural), Florina Cercel (actriță), Felix Alexa (regizor), Vladimir Turturică (scenograf) și posesoarea acestui blog ( Ileana Lucaciu), au fost următoarele: 

# “BREKING NEWS”– premiul pentru cel mai bun spectacol; premiul pentru regie MIRCEA CORNIȘTEANU; premiul pentru cel mai bun actor în rol principal : GEORGE MIHĂIȚĂ pentru personajul Grigore Bucșan; premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar: EUGEN RACOȚI pentru personajul Agopian.

# “ȘI NEGRU ȘI ALB ȘI GRI” a prilejuit acordarea premiului pentru cea mai bună actriță în rol principal – CARMEN TĂNASE și premiului pentru cea mai bună actriță în rol secundar – NATALIA CĂLIN.

#  “JURNALUL LUI ROBINSON CRUSOE” a înregstrat premiul pentru cea mai bună scenografie – ADRIAN DAMIAN(decor) și ANDRADA CHIRIAC(costume).

# “ORAȘUL NOSTRU” a primit un premiu special al juriului