“MAGNOLII DE OȚEL” – TEATRUL “AVANGARDIA” / Cinema Pro

UN SPECTACOL ATRACTIV …

         “Avangardia”, un teatru independent cu un specific aparte, își prezintă repertoriul la sala elegantă cu cinci sute de locuri, din centrul Capitalei, la Cinema Pro. Cheia succesului acestui teatru o deține majoritatea actorilor cu personalitate afirmată, distribuiți în piese de succes internațional, câștigat pe mari scene ale lumii, unele și ecranizate și răsplătite cu diverse premii la festivaluri importante. Trebuie subliniat că repertoriul servește dorința de spectacol a Marelui Public, ferindu-l însă, de vulgaritate sau divertismente derizorii, cum se practică în alte teatre independente. O altă notă aparte a acestui teatru este colaborarea cu regizori spanioli apreciați pentru realizările lor teatrale. 

       

  “Magnolii de oțel” de Robert Harling, scenarist și dramaturg american cunoscut, este o piesă jucată pe Broadway care a înregistrat peste o mie de reprezentații, iar în 1990 a devenit film, într-o distribuție cu actrițe din elita cinematografiei americane. Piesa este o comedie cu accente dramatice, bine ticluită de dramaturg pentru a servi o temă mereu actuală – prietenia care poate sprijini în momente de cumpănă pe oricine. Acțiunea se derulează în jurul a șase femei care se întâlnesc mereu la coafor, loc de bârfe și destăinuiri. La coaforul lui Truvy, întâlnirile au mereu în centru pe tânăra Shelby și mama sa, M’Lyon. Sunt destul de rare piesele cu personaje numai femei; în “Magnolii de oțel”, dramaturgul Robert Harling reușește performanța de a construi cu migală fiecare personaj și implicarea sa în acțiune, subiectul fiind inspirat de o întâmplare din viața personală. Replica e abil dirijată pentru a sprijini dezvăluiri biografice din existența personajelor și a stârni umor, dar și emoție dirijată prin situații speciale. 

       

 Regizorul spaniol Richard Reguant, deține o vastă experiență, e activ pe diverse scene din Spania și Brazilia și alege pentru spectacolul de la București o distribuție remarcabilă, alcătuită din personalități apreciate pentru rolurile din teatru și film. Regizorul conduce cu pricepere actrițele pe linia îmbinării comicului cu emoția sensibil dramatică. Piesa este o “comedie dramatică” și interpretele reușesc cu rafinament și credibilitate să împletească armonios comicul cu dramaticul. 

       

  Firul acțiunii e condus în jurul tinerei Shelby, iar Irina Ștefan ilustrează destinul tragicomic al personajului, cu farmec, sensibilitate și intensă trăire interioară. Tânăra actriță punctează nuanțat evoluția lui Shelby care apare în debut ca adolescenta venită la coafor pentru evenimentul căsătoriei, ca apoi să fie o femeie matură cu grave probleme de sănătate. Admirabil, la nuanță, construiește Medeea Marinescu personajul mamei lui Shelby, pe M’Lyon care are o familie cu un soț ciudat și e mereu confruntată cu diverse probleme. Actrița susține prin relaționarea cu partenerele, excelent tema piesei că prietenia poate să te ajute să treci peste situații extreme din viață. Partea comică esențială a acțiunii îi revine lui Quiser, o femeie capricioasă, aparent nebună, rol rezolvat în amănunt cu efecte comice savuroase de exraordinara actriță, Maia Morgenstern care surprinde în orice rol pe scenă sau în film. Printre prietenele de la coafor se află și Clairee, soția primarului decedat, o doamnă mereu curioasă, activă pentru implicarea în viața comunității; Victoria Cociaș realizează remarcabil, cu fin umor, desenul în profunzime a acestui personaj care se implică mereu în acțiune. Ștefania Samfira e Truvy, patroana locului de întâlnire pentru “frumusețe” al doamnelor, iar actrița sugerează discreția personajului în a lăsa cale liberă discuțiilor femeilor venite la coafor, pe care însă le urmărește cu multă atenție. Substanța scrierii e mai modestă în creionarea lui Annelle cea de curând angajată de Truvy, dar tânăra actriță Ioana Barbu reușește să prezinte credibil, expresiv personajul. 

         Bogdan Amarfi propune un decor care ilustrează amănunțit locul elegant al unui coafor, impune atmosfera solicitată de acțiune; costumele cu finețe indică tipologia personajelor și completează imaginea ilustrării scenice a piesei. 

         “Magnolii de oțel” e un spectacol reușit care servește preferinele Marelui Public, fără artificii regizorale forțate, fără provocări de analiză a intențiilor, îi oferă umor și emoție transmise cu sinceritate de actrițe; rămâne un spectacol atractiv și prin tematica majoră de a sublinia importanța prieteniei în viață.