“LEMONS. LEMONS. LEMONS” – UNTEATRU

DEMONSTRAȚIE DESPRE … COMUNICARE ASTĂZI

         Tânăra regizoare Iulia Grigoriu a optat pentru textul original conceput de Sam Steiner și lansat în 2015, cu o temă de strictă actualitate – limbajul “lemnos” al comunicării în zilele noastre. Textul în două personaje El – Oliver și Ea – Bernadette, nu are o acțiune și un conflict concret, se petrece într-un timp nedefinit, iar … limbajul comunicării devine motorul relației celor doi. Scriitura textului se apropie de teatrul absurd prin … absurdul în care e împinsă comunicarea în prezent. Pentru regizoare și interpreți, textul ridică dificultăți în expunere teatrală, dar ele au fost, în mare parte, trecute de realizatorii spectacolului.

         Pretextul ar fi cum o lege absurtă interzice în comunicare folosirea mai mult de 140 de cuvinte, regulă ce afectează grav oamenii. Cuplul Oliver – Bernadette caută cu disperare să găsească soluții pentru comunicarea cenzurată prin lege. Acești oameni obișnuiți vor trece prin situații și stării deosebite în comunicarea dintre ei ce are importantă și iubirea. 

         Spațiul de joc e dominat central de schela metalică a unui cub, din care personajele încearcă să iasă, revenind însă, adeseori în această “cușcă” simbolică a cenzurii limbajului; scenografia lui Răzvan Bordoș prin decor și costume moderne, e reușit adaptată solicitărilor textului și bine exploatată de light desing – Alexandru Matios prin manevrarea luminilor care departajează diferite momente din întâlnirile și discuțiile cuplui. Regizoarea Iulia Grigoriu conduce ritmat dialogurile dintre Ea și El, cu atenție în a puncta stările multiple prin care trec cei doi.

        

 Denisa Nicolae sugerează excelent stările parcurse de Bernadette, obligată să își cenzureze limbajul în comunicare, în relația cu partenerul; efectul reducerii cuvintelor se simte în expresia facială, gestică, ținută corporală și mișcare, cu finețe, subtil redate de actriță. Liviu Romanescu e atent în accentuarea stărilor lui Oliver și reușește să le transmită nuanțat în funcție de situație. Interpretarea celor doi actori, completată uneori prin cântec sau dans, servește reușit tema textului. Rămâne discutabilă însă, scrierea simplistă a lui Sam Steiner, substanța ei, fără trimiteri directe spre evoluțiile tehnice actuale care simplifică și îngrădesc limbajul comunicării. 

         “Lemons. Lemons. Lemons” se înscrie în zona acelor experimente teatrale prin text în primul rând, fiind un spectacol convingător întrupat scenic prin interpreți, regie și scenografie.