FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU (FNT) / Ediția a XXXII-a ( 5 – 13 noiembrie)

 UN GHIVECI DE ... ``FORME TEATRALE``

În urmă cu treizeci și doi de ani, regretatul om de cultură și artist, Ion Caramitru, iniția ca președinte UNITER, Festivalul Național de Teatru (FNT). Tema proiectului era prezentarea în Capitală a spectacolelor considerate de valoare din întreaga țară, realizate în stagiunea teatrală anuală. Selecționeri pentru acest proiect precum ALICE GEORGESCU, MARINA CONSTANTINESCU sau CRISTINA MODREANU au realizat ediții de excepție, servind tema valorii prin achiziția spectacolelor din țară și a celor invitate de peste hotare. A venit apoi pandemia. UNITER a luptat să continuie acest proiect devenit tradițional, în condițiile grele a doi ani de pandemie. S-a optat și pentru transmisii pe internet, online, selecționierul unic a fost înlocuit de trei personalități. A trecut pandemia, dar urmele sale sunt însă, vizibile.

Afișul servește amalgamul proiectului 

MIHAELA MICHAILOV, OANA CRISTEA GRIGORESCU și CĂLIN CIOBOTARI, au fost cei trei ``curatori`` ai actualei ediții, având conceptul - ``GRANIȚE FRAGILE. ISTORII FLUIDE``. Responsabilitatea selecționerului unic a revenit celor trei ``curatori`` care și-au argumentat programul stufos al ediției prin concepte estetice nelipsite de subiectivismul personal. Tema VALORII pentru acest festival a trecut în uitare. 

``Estetica`` e definită ca termen general, drept ``știința care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creație și de receptare a frumosului``. În cazul manifestărilor teatrale – spectacole, ``frumosul`` devine emoție în comunicare și educație culturală. Arma ``estetică`` a fost folosită de ``curatori`` diferențiat în funcție de credința personală a fiecăruia față de acest termen – estetică, atribuit și teatrului. Au omis dânșii în selecția spectacolelor în primul rând, receptorul – Marele Public, aflat cum dovedesc și statisticile în grava situație a anafalbetismului funcțional, în special, în zona celui tânăr. Ce îi oferă acestui public, de pildă, prezentarea unui spectacol cu ``Hamlet`` de Shakespeare, capodoperă universală? Un Hamlet care se luptă în final cu Laertes într-un ring și practică ``kickg-box``?! Nu vom comenta acest spectacol datorat unui apreciat regizor care a mai montat cândva, ``Hamlet`` admirabil, dar care a oferit acum o interpretare pe linia receptării publicului suferind de analfabetism cultural și educațional.

În programul actualei ediții au mișunat și chiar au dominat spectacole cu pretenția treptei noi din mișcarea teatrală, numită inovație. Astfel de experimente, curente inovatoare, au apărut de-a lungul ultimelor secole și majoritatea au eșuat. Teatrul a rămas un act cultural și educativ emoțional, transmis publicului.

Dar iată și câteva argumente ``estetice`` ale ``curatorilor`` pentru această ediție haotic încărcată de spectacole, dezbateri, alături de lansări de carte și expoziții. ``Structurarea programului urmărește abordări și tendințe estetice relevante în teatrul românesc de astăzi. Secțiunea GRANIȚE FRAGILE propune observarea unor estetici hibride: am fost atenți la interferența cu alte genuri, la integrarea tehnologiilor, la hibriditatea teritoriilor estetice, dar și la artiști și artiste ale căror poetici se relevă ca fiind dinamice și cooagulează direcții curajoase.`` Această secțiune a avut ``Teritorii fragile`` cu zece spectacole printre care s-au aflat ``Furtuna`` ( Teatrul Bulandra) și ``Pescărușul`` (Teatrul Național ``I. L. Caragiale``). Alt compartimentau fost ``Instalații performative, creații online și VR`` - sculptură cinetică, instalație imersivă și interactivă, etc – șapte spectacole! Seciunea a mai introdus alte spectacole invitate din afara granițelor, realizate de regizori români. ISTORII FLUIDE a adunat ``Macro-istorii. Familii scindate`` (12 spectacole) și ``Macro-istorii. Societăți fragmentate`` (10 spectacole). A cuprins și ``Hamlet`` de la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, dar și musicalul ``Cabaret`` de la Teatrul Odeon sau ``Părinți și copii`` de la Naționalul bucureștean, plus ``Tatăl`` de la Teatrul Bulandra. Un amalgam de propuneri ``estetice`` a fost și această secțiune.

Mihaela Michailov este spiritul activ care alături de regizorul Radu Apostol au construit Centrul de Teatru Educațional REPLIKA de pe strada Lânăriei, un teatru independent cu un specific special pentru tineri, cu acțiuni și în sistemul școlar. Excelent acest proiect. ``Curatorul`` l-a introdus și în cadrul FNT și l-a amplificat cu latura cunoașterii universităților de teatru. Dar ... aglomerația de subiecte într-un Festival Național duce la un haos tematic, îi afectează intențiile și se ajunge la un fals de educație culturală. ``Curatorii`` nu au demonstrat spirit de manageri pentru un Festival Național cu 150 de evenimente mult discutabile, într-o perioadă de criză financiară de care suferă grav teatrele de stat și independente.

Deschiderea Festivalului s-a înfăptuit prin expoziția-document - ``Caramitru – dincolo de scenă`` realizată de Florin Ghioca, un fotograf artist adevărat în domeniu. Imagini unicat serveau menirea teatrului prin slujitorii săi de valoare. 

Închiderea Festivalului s-a întreprins cu spectacolul ``Antonin Artaud. Familia Cenci`` (Teatrul Național ``Vasile Alecsandri`` din Iași). Teoriticienii, esteticienii, cunosc că în secolul trecut Artaud a pledat pentru curentul ``teatrul cruzimii``. Nu voi comenta acest spectacol compus de un mare regizor aflat însă, pe drumul manierei exprimării teatrale constatate în timp și în alte spectacole. Finalul FNT a punctat admirabil prin acest spectacol starea actuală a mișcării teatrale, profund confuze în raport cu o comunicare cu publicul. Teatrul e ``oglinda vremii`` preciza și Shakespeare. Actuala ediții a FNT a demonstrat prin ``Granițe fragile. Istorii fluide`` starea existențială confuză a unei lumi afectate de evoluția senzațională a tehnologiei comunicării informației false ori adevărate în contextul actual afectat și de războiul din Ucraina. 

``Oglinda teatrului`` a devenit cioburi în această ediție a FNT pentru a comunica Marelui Public rostul său de a judeca vremurile în care trăiește.