vineri, 3 noiembrie 2023

``GERTRUDE`` - TEATRUL NAȚIONAL ``I.L.CARAGIALE`` / Sala Studio

 GERTRUDE ȘI SINUCIDEREA LUI ... `` HAMLET``


După unsprezece ani, prețuitul regizor Silviu Purcărete se întoarce cu echipa sa – Dragoș Buhagiar (scenografie), Vasile Șirli (muzică) pe scena Naționalului bucureștean și montează ``Gertrude`` de Radu F. Alexandru. Acceptă textul pornit din ``studiul`` autorului să descopere alte sensuri subtile piesei ``Hamlet`` de William Shakespeare. O precizare – regizorul nu a realizat niciodată un spectacol cu ``Hamlet``.

Motivele introducerii în repertoriul teatrului a acestui text, dau critici literari care au definit ``Gertrude``, fie ca o ``capodoperă ... una dintre cele mai întrăznețe replici date marelui Will`` (Răzvan Voncu), fie ``un recital intelectual alert, bazat pe o altă logică narativă decât cea cunoscută deja`` (Pia Brînzeu). E drept, sunt în literatura dramatică unii scriitori care au promovat curentul de a realiza piese de teatru în urma unei analize cu sens actual personal al celor clasice. Unii au reușit, alșii au eșuat.

``Studiul`` lui Radu F. Alexandru duce la descoperirea vinovăției Gertrudei, regina mamă a lui Hamlet, de uciderea soțului rege. Sensurile multiple ale piesei lui Shakespeare se rezumă la această ``descoperire``. Duplicitatea Gertrudei, amanta de 24 de ani a fratelui soțului rege decedat, explodează prin ambiția femeii pentru obținerea puterii absolute în regat, alături de Claudius, amantul. Fiul Hamlet, refugiat la studii de patru ani la Wittenberg, vine acasă pentru a participa le înmormântarea regelui tată. Refuză categoric să îi urmeze la tron, dar e dornic să afle cauza morții. În preajma curții regale mai apar Polonius cu fiica sa Ofelia , Horațio și Duhul celui ucis. Polonius devine un rol importat ca semnificație, reprezentând slujitorul perfid care cunoaște totul despre comportamentul șefilor săi. Hamlet cere deshumarea și necropsia celui decedat. Acuzat de nebunie află până la urmă că tatăl său este de fapt Claudius. Amicul său Horațio îi subliniază că ``Tatăl tău l-a ucis pe tatăl tău``. Crima a aparținut mamei și lui Claudius. În final, Hamlet se sinucide, Claudius îl împușcă pe Polonius, că știa preamulte despre crimă, iar locul lui Polonius la curte este dat lui Horațio și cuplul amanților criminali poate dormi liniștit. Pe scurt acesta e subiectul textului ``studiu``. Concluzia ``analizei`` efectuate piesei lui Shakespeare ar avea drept temă – mârșăvia poftei de stăpânirea absolută a puterii. 

Textul este alcătuit din secvențe ale situațiilor, ca pentru un posibil film. Personajele nu mai au consistență, sunt scheme pentru faptele din acțiune. Replicile sunt fade, lipsite de substrat. ``Logică narativă`` nu există. Motivul ``anchetei`` declanșată de naivul student Hamlet privind moartea regelui, e provocat de Duhul acestuia, de visele studentului. 

Regizorul Silviu Purcărete tratează acest text confuz în argumentarea acțiunii și temei, urmărind sârguincios ilustrarea secvențelor solicitate de scriitură. O face original, atractiv, fără să apeleze la proiecții, prin decorul minimalist conceput de Dragoș Buhagiar. Jocul încadraturii secvențelor pentru spații diverse este excelent și dă suspans reprezentației. Sunt manipulate ``cortine`` - ziduri negre care încadrează pe diferite dimensiuni situațiile. Se completează decorul în scene importante conflictului prin accente de mobilier cu rost simbolic plasate. Apar două fotolii roși cu trimitere la tronul regal, o cadă de baie cu trimitere la relația erotică timp de 24 de ani a cuplului de amanți, o masă lungă, o masă de disecție a celui decedat. Costumele sunt ca notă generală atemporale, cu accente pentru tipologia personajelor. Lui Horațio îi revin însă, costume special croite de parcă ar proveni din lucrările pictorului Feranando Botero unde personajele erau deformate prin forme pline. Vizual spectacolul stârnește curiozitate. Muzica lui Vasile Șirli completează inspirat tensiunea ``anchetei` prin contrapunctul muzical din fiecare secvență.


Claudiu Bleonț (Gertrude)), Mircea Rusu (Claudius) și Marius Manole (Hamlet)

Cum regizorul a fost catalogat drept ``conformist``de o ``analistă`` a conflictului iscat de premiile UNITER, Silviu Purcărete apelează acum, la o distribuție masculină și pentru roluri de femeie, cum erau ... conformiste și distribuțiile pe vremea lui Shakespeare! Acest experiment text – regie este servit de actori și prin lavaliere sau voci din off . Personajul central Regina-Mamă îi revine lui Claudiu Bleonț. Încearcă să redea actorul duplicitatea Gertrudei ca amanta pasională a lui Claudius, dar și mamă iubitoare. ``Să smulgem ce ni se cuvine și să ne bucurăm de viață!`` rostește Gertrude drept concluzie a faptei sale criminale. Claudiu Bleonț creionează personajul din astfel de replici. Ofelia, personaj artificial construit drept argument în conflict, este Lari Giorgescu. Actorul se supune docil textului și interpretarea rămâne derizorie. Lui Marius Manole îi revine studentul Hamlet. Actorul deține capacitatea să joace personajul Hamlet din piesa lui Shakespeare, acum se luptă să explice intențiile de a cunoaște adevărul morții neașteptate a regelui. Alexandru Potocean se luptă și el să compună pe Horațio, un șmecher cu multe fețe, cunoscător se pare al culiselor regale. Directorul artistic al Naționalului, Marius Bodochi este ``Duhul``. Paul Chiribuță, colaboratorul lui Silviu Purcărete la Limoges, când regizorul era director la Centrul Dramatic, interpretează pe Polonius. Activ actor acum la Teatrul ``Toma Caragiu`` din Ploiești, Paul Chiribuță încearcă să scoată personajul din neclara caracterizare. Mircea Rusu, fostul director interimar al Naționalului bucureștean, încearcă același demers pentru prezentarea lui Claudius. Actorii, nume apreciate pentru roluri din alte spectacole, devin acum executanți de ... prestație artistică pentru un text în viziunea prețuitului Silviu Purcărete.

``Gertrude`` se înscrie în rândul spectacolelor experiment teatral prin textul ales din diverse motive greu de înțeles pentru un ``teatru național``, unde publicului chiar i de putea oferi ``Hamlet`` de Shakespeare în regia lui Silviu Purcărete.

P.S. În Festivalul Național de Teatru - ``Laboratoarele sensibiulului`` a fost introdus ca invitat peste programul anunțat și spectacolul ``Gertrude``. Se integra conceptului ediției a 33-a a Festivalului comentat mai jos.

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimată doamnă, aș dori să precizez câteva lucruri.
      1) În cronica pe care ați facut-o FNT-ului 2022, ați scris despre Purcărete și Familia Cenci următoarele: "Nu voi comenta acest spectacol compus de un mare regizor aflat însă, pe drumul MANIERII exprimării teatrale constatate în timp și în alte spectacole."
      2) Este neprofesionist să povestiți în detaliu intriga unei piese sau unui film (se numește SPOILER ALERT).
      3) Cu puține excepții, textele montate cam peste tot în Bucuresti au în jur cam 30 de pagini reduse de la 60-90 de pagini, si din cauza acestor tăieturi masive în aproape toate textele ce rămâne pare mult mai simplist din punct de vedere al literaturii.
      4) Este absurd să concluzionați că trebuie să montăm doar piese clasice și să renunțăm la orice experiment teatral, mai ales național, la un teatru național. V-ați uitat pe afișele altor teatre mari din lume?
      5) Spectacolul e jucat supeb, este de o răutate maximă să spuneți că actorii au fost reduși la 'prestatori de servicii' culturale...Semn de bătrănețe: Tot ce e vechi e bun, tot ce e nou e prost.

      Ștergere