``IVONA PRINCIPESA BURGUNDIEI`` - TEATRUL ``NOTTARA`` / Sala ``George Constantin``

 UN SPECTACOL CAPTIVANT 

Aparent este povestea unei familii regale, cu un fiu frivol care își propune un exercițiu de farsă și alege ca soție pe Ivona. Aceasta aparține unui alt mediu social și e considerată a fi urâtă la chip, nu corespunde standardelor. Piesa scrisă în 1936 aparține romancierului și dramaturgului polonez consacrat, Witold Gombrowicz. Polonezul a fost considerat și un precursor al teatrului absurd. Conflictele iscate de alegerea prințului, conduc însă, la dezvăluiri surprinzătoare despre interiorul chipului strălucitor al familiei sale. Prin conflict și replică, se propune cu ironie a privi cum poate ascunde chipul, interiorul omului. Substratul piesei, aparent absurdă prin situații, rămâne perfect actual și astăzi. 

Fără intenția unei ``adaptări`` a textului, regizorii Andrei și Andreea Grosu construiesc captivant în termeni teatrali moderni, relatarea scenică, subiectul fiind transferat în zilele noastre. Nu apelează la efecte teatrale prin decor, costume, proiecții și tratează absurdul drept adevăr al realității curente. Publicul va fi repartizat în jurul celor patru laturi ale spațiului de joc. Scenograful Vladimir Turturică folosește inspirat posibilitățile tehnice ale sălii ``George Constantin`` și decorul se rezumă la o arenă cu trepte ce îngrădesc locul acțiunii, personajele fiind astfel mereu prezente în derularea conflictelor. 

Ele poartă costume obișnuite, ca și publicul. Ivona e singura care se diferențiază prin culoarea neagră a costumului cu anumite linii în croială, bine atribuite. În cadrul scenic special, actorii își definesc personajele în imediată apropiere a spectatorilor. Această condiție solicită o maximă concentrare a fiecărui interpret de a se transpune în personaj și a relaționa continuu cu partenerii. Toți cei din distribuție o fac cu trăire ireproșabilă a rolului atribuit.

Andrei și Andreea Grosu sunt întemeietorii teatrului independent ``Unteatru`` de prim rang în acest sector și au experiența de a conduce actorii ca element esențial pentru un spectacol într-un spațiu retrâns. O fac și acum. Conceptul regizoral pune în fața publicului ``oglinda`` sufletului strâmb al celor acoperiți de un chip atractiv, adevărul despre interiorul ascuns de imaginea personală și statutul social. Cu migală regizorii urmăresc evidențierea fiecărei scene din conflict prin îndrumarea actorilor. Viziunea regizorală arată că absurdul e propiu existenței curente și nu trebuie expus teatral prin efecte derizorii ... absurde.

Ivona este personaj lipsit de replică și doar un strigăt disperat într-un moment final cheie îi revine. Rolul este aproape imposibil de redat scenic impresionant. Florina Gleznea, actriță cu performanțe în teatrul independent, reușește să uimească însă, prin transpunerea în personaj, prin trăirea intensă a fiecărei implicări în conflict, transmisă prin delicate expresii gestuale, ținută și privire. Actrița înlocuiește replica prin intensitatea stărilor interioare dictate de relația cu partenerii, ``vorbește`` prin sufletul personajului de la debutul reprezentației când toți actori stau pe scările arenei primind publicul. Sugerează excelent actrița cum Ivona refuză iubirea lui Inocențiu, din mediul său și se îndrăgostește de fapt, de Principe, dar provocarea lui îi aduce moartea. Șerban Gomoiu descifrează în amănuntul expresiei structura Principelui, un tânăr superficial și frivol. O face admirabil lăsând cale liberă perceperii efectelor farsei inițiată alături de amicul Chiril pentru logodna cu Ivona. Relația ivită cu Ivona prinde alt aspect, de interes pentru sufletul ei, subliniat și prin strigătul final al Principelui când fata cade victimă părinților săi. Conflictul scoate la iveală și interiorul tăinuit de regină și rege, părinții Principelui. Isabela Neamțu (Regina) și Ion Grosu (Regele) servesc excelent fiecare moment al dezvăluirilor caracterului personal și oglinda chipului luminos al fiecăruia se sfarmă, când le afli sufletul. Rolurile celor patru sunt foarte dificil de interpretat, dar actorii le dau viață scenică cu abilitate prin fructificarea fiecărui cuvânt rostit și relaționarea cu partenerii. 

Dan Bordeianu este Șambelanul curții regale, cel care cunoaște bine această familie. Cu finețe actorul contribuie la dezvăluirea substratului ascuns de cei din preajmă, rolul fiind atent cizelat de interpret. Alte personaje de plan secund, prezente mereu în scenă, participă intens la acțiune și când nu au replică prin atitudine. 

Crenguța Hariton (Mătușa 1) și Mihaela Subțirică (Mătușa 2) sunt cele care o veghează pe Ivona. Actrițele prezintă ireproșabil personajele. Lăudabil este și modul în care Vlad Bălan în Inocențiu, interpretează pe îndrăgostitul naiv de Ivona. Vicleanul amic al Pricipelei, Chiril, este definit credibil de Adrian Nicolae. O fată naivă Iza, atrasă de Principe care pare fermecată de înfățișarea sa, revine actriței Raluca Gheorghiu Culda. Minunat susține actrița relația de pasiune tinerească a personajului față de cel care o dorește ca femeie. Sunt destul de rare spectacolele în care întreaga distribuție se remarcă prin participarea la conflict și transmiterea sensurilor sale tematice. Toți cei citați întreprind strălucit acest demers.

``Ivona principesa Burgundiei`` este un spectacol de ``teatru adevărat`` despre OM cu bunele și relele sale, o tragicomedie veșnic actuală cu referință la cine suntem prin chip, dar cum suntem ca suflet. Spectacolul este captivant și lasă publicul cu respirația tăiată.