``HEDDA GABLER`` - TEATRUL NAȚIONAL ``I. L. CARAGIALE`` / Sala ``Ion Caramitru``

 O VERSIUNE SCENICĂ EȘUATĂ ȘI CA ... PIESĂ POLIȚISTĂ

Spectacolul se dorește a fi ``modern``, să transfere piesa llui Henrik Ibsen din 1890 în zilele noastre prin decorul spectaculos pentru o casă contemporană și prin importanța astăzi a ... unui laptop. Conflictul prin substanța personajelor și tematica piesei lui Ibsen sunt spulberate de ``versiunea scenică`` a regizorului Thomas Ostermeier. Rezultatul este invitația de a urmării o posibilă piesă polițistă, stângaci concepută, căreia îi lipsește o elementară logică în derularea subiectului împrumutat de la Ibsen.

Thomas Ostermeier este regizorul german care și-a construit o carieră de rezonanță și pe alte scene europene, începând din 1996. Succesul, dar și controversele iscate se datorează originalității expresiei teatrale cu substrat socio-politic de condamnare a sistemului capitalist dominat de puterea banului. Prin texte contemporane și mai apoi prin tratarea unor piese de Shakespeare și Ibsen, a urmărit același motiv tematic, e drept cu fantezie creatoare vizuală pentru ilustrarea modernă a celor clasice. Cariera sa în prezent se află spre apus. 

În 2006 montează la Schaubuhne din Berlin, ``Hedda Gabler`` în decorul arhitectului și scenografului Jan Pappelbaum, colaborator permanent al său. Vine acum la Teatrul Național ``I. L. Caragiale`` însoțit de aceiași echipă de colaboratori - Jan Pappelbaum (decor), Christoph Shletz (regizor asociat), Malte Beckenbah (muzica), Sebastien Dupouey (video), Erich Schneider și Carsten Sander (lighting design) pentru un remake al spectacolului de la Berlin. Repetă aproximativ o lună cu actorii Naționalului și propune ... ``Hedda Gabler`` de Henrik Ibsen cum precizează afișul teatrului. Se uită o specificare majoră că este ``o versiune scenică`` de Thomas Ostermeier sau ``o adaptare`` ori un spectacol ``după o piesă de Ibsen`` sau un ... experiment.

Se știe că Henrik Ibsen (1828 – 1906) s-a înscris în patrimoniul cultural drept o valoare prin dramaturgia sa. A revoluționat dramaturgia prin constructul psihologic realist al personajelor, fiind influențat și de filosoful Kierkegaard. Printre personajele sale celebre se află și Hedda Gabler apropiată în caracterizare de bovarism, starea de insatisfacție tratată de Flaubert în romanul ``Doamna Bovary``. Între piesa lui Ibsen și ``versiunea scenică`` a lui Thomas Ostermeier singura legătură rămâne titlul și scheletul acțiunii pentru un spectacol lipsit de o logică elementară cu efect cultural emoțional.

Arhitectul Jan Pappelbaum adaptează decorul pentu scena mare a sălii ``Ion Caramitru``, folosind central o scenă mai mică rotativă. Decorul printr-o manipulare a tehnicii de rotație, sugerează vila elegantă a unei familii cu pereții de sticlă ușor de manevrat ca posibile uși spre un exterior ... negru. Uneori ploaia lasă urme pe acești pereți ce îngrădesc o sufragerie, cu o canapea în centru și cîteva vaze cu flori. Rotația construcției determină a privi din mai multe unghiuri sufrageria cu un tavan o oglindă strâmbă a acțiunii. Decorul aflat în mișcarea prea mult folosită, se completează cu numeroase proiecții pe pereții de sticlă, fără o semnificație creatoare pentru ambianța conflictelor. Rotația decorului pentru fiecare scenă din acțiune, se vrea a fi sprijinită prin ``cortine`` muzicale violente sonor, asociate unor texte în engleză cu intenția de comentariu pentru situațiile dramatice. Privit ca aspect general, decorul este spectaculos, dar prin viziunea regizorală nu servește o posibilă analiză profundă a conflictului și caracterului personajelor.

Absent este modul de dirijarea interpreților de către regizor pentru a transmite credibil povestea dramatică a Heddei Gabler și substratul ei tematic. Fiica generalului Gabler, Hedda ar trebui să fie personajul central din subiectul acțiunii preluate de la Ibsen care motivează și caracterul specific unor femei astăzi. Ea moștenește din gena tatălui general. Este o femeie atractivă ca înfățișare, se căsătorește cu Tesman, profesor de istorie care îi promite o casă visată și un statut social deosebit prin obținerea catedrei de universitar. După căsătorie și luna de miere ajunge la locuința visată cumpărată de Tesman și se declanșează acțiunea și conflictele. 

Aici, se va întâlni cu prietenul profesorului, judecătorul Brack și cu fostu liubit, Lovborg, cu colaboratoarea sa Elvstedt la o carte pe care vrea să o publice, posibil să anuleze și concursul postului de universitar al soțului. Frumoasa Hedda atrage interesul a trei bărbați, dar comportamentul ei denotă o femeie ambițioasă, măcinată de nemulțumiri personale, Din ambiție ignoră perceperea relațiilor cu lumea, a sentimentului de iubire, note caracteriale provenite și din educația tatălui general. Vrea să salveze parvenirea la post a soțului și distruge manuscrisul lui Lovborg. Prin cadoul unui pistol moștenit de la general, dăruit lui Lovborg, produce moartea acestuia, iar cu celălat pistol se va sinucide în final. Pe scurt aceasta ar fi Hedda în povestea luată pretext de la Ibsen de regizor. În acest spectacol însă, Hedda trece în plan secund. Ea ... împușcă metaforic florile dintr-o vază, se plimbă mereu pe scena rotativă, distruge furioasă laptopul cu manuscrisul lui Lovborg, anunță soțul că e gravidă și se sinucide. Regizorul nu urmărește prin nici o îndrumare scenică să ofere interpretei Raluca Apostol prilej de relaționare cu partenerii pentru expunerea în profunzime a profilului Heddei, a situațiilor dramatice provocate. Îi acordă doar efecte scenice vizuale false. Raluca Aprodu și-a afirmat calitățile în alte spectacole, acum, este numai o prestatoare de servicii scenice. Regizorul Thomas Ostermeir vrea să aplice în cazul preluării moderne a piesei lui Ibsen, conceptul său estetic că banii definesc caractere. Scoate în evidență absurd, personajul profesorului Tesman, un intelectual preocupată de istorie. Acesta apare ca îndrăgostit sincer de Hedda în interpretarea lui Richard Bovnoczki, ca apoi viziunea regizorală să îl transforme în final, într-un egoist dornic de parvenire.Tesman e copleșit de emoție când soția îi comunică sarcina, că e gravidă, ca în scena următoare, când Hedda se sinucide, să fie total indiferent. Absurdul teatral al viziunii regizorale sporește în acest moment. Tesman caută disperat cu Elvstedt notițele pe hârtii colorate găsite după moartea lui Lovborg pentru textul distrus pe ... laptop de Hedda. Tehnica modernă cu laptop e cunoscută, dar ridicol e aplicată conceptului regizoral. Richard Bovnoczki este obligat de regizor să interpreteze două personaje pentruTesmam, un îndrăgostit naiv sincer și un profesor dornic de avuție, un pervenit. Actorul cu o mare personalitate valorică afirmată în alte spectacole, o face conștiincios. Distrus este de regizor și personajul Lovbord cel care a renunțat la alcool în timpul trecut după relația cu Hedda. Reântâlnirea cu ea îi va provoca întoarcea spre alcool, pistolul cadou primit e folosit într-o scenă fără replică, tot absurd, ca arma unei sinucideri. Se descoperă apoi prin judecătorul Brack, că a murit împușcat cu acest pistol într-un bordel. Alexandru Potoceanu, un alt actor de valoare al Naționalului bucureștean, execută docil indicațiile regizorale. Judectorul Brack, transformat în avocat, devine un doritor de pofte erotice cu Hedda, soția prietenului Tesman, într-o scenă inventată de regie, fără replică. Marius Manole este Brack, actor de marcă, dar mult prea activ în o serie de diferite spectacole, unele chiar șușe, încearcă și această prestație scenică. O întreprinde cu intenția regizorală de prezentare a unui bărbat superficial și imoral în orice relație umană, prietenie sau dragoste. Crina Semciuc se luptă cu rolul Elvstedt, de femeie care își părăsește familia pentru colaborarea cu Lovborg. Este o actriță dotată, dar regia o vede în rol, doar ca o femeie sexi prin costumul indicat de Rexandra Busneag, mereu răvășită de situații. Costumele cu dorința de adaptare comtemporană a piesei din 1890, nu servesc caracterizării personajelor. Ana Ciontea într-o singură scenă din debutul reprezentației, se achită corect de rolul mătușii lui Tesman care vrea să îl ajute financiar. Costumul său este însă, exagerat conceput. Toți actorii aleși de regizor sunt personalități, dar într-o astfel de regie făptuită de o celebritate cu pretenții de originalitate neargumentate logic pentru proiect, devin ... contribuabili la managementul instituției unde sunt angajați.

``Hedda Gabler``, cândva o piesă de Ibsen, este un eșec al regizorului Thomas Ostermeier în transpunerea unui remake după spectacolul de la Berlin. Spectacolul apare ca o piesă cu intenție de a fi polițistă, modernă, fără logica argumentării acțiunii prin imagine, personaje și conflict. Lipsit de constență emoțional culturală, spectacolul surprinde prin decor și prin ... laptop, dar plictisește spectatorul care îl urmărește aproape două ceasuri, fără să îi transmită nimic ca mesaj și să înțeleagă substratul subiectului. 

P.S, De ce Thomas Osterpeier nu a scris un text argumentat pentru curentul său estetic prin personaje și acțiune, conflict? A apelat la un nume clasic cultural valoric pentru ... popularitate.